Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 312/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 11.12.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr.312
Ședința publică din 4 martie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, )., )., G, G, )., G, G, B, G, G, împotriva sentinței civile nr. 607/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Orașul Chișineu C reprezentat prin Primar, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea reclamanților recurenți, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 12.02.2009, domnul a depus o cerere de intervenție în interes propriu. La data de 19.02.2009, prin registratura instanței, intimatul Orașul Chișineu C, prin primar, a depus punct de vedere cu privire la cererea de intervenție formulată de.
Reprezentanta reclamanților recurenți depune practică judiciară și copia statului de funcțiuni.
Din oficiu, instanța pune în discuție necompetența instanței de contencios administrativ în soluționarea litigiului privind personalul contractual.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită disjungerea dosarului, în sensul ca litigiul privind personalul contractual să fie trimis spre soluționare Secției litigii de muncă.
Instanța pune în discuție inadmisibilitatea cererilor de intervenție în interes propriu formulate de și de.
Reprezentanta reclamanților recurenți lasă la aprecierea instanței soluționarea cererilor de intervenție.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului formulat de reclamanții - funcționari publici, anularea hotărârii primei instanțe. Susține că așa cum rezultă din adresa depusă la dosar, sumele au fost prevăzute în bugetul pe anul 2009.
CURTEA
În deliberare asupra recursului civil de față constată că:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 27 august 2008,reclamanții, )., )., G, G, )., G, G, B, G, G, au chemat în judecată pe pârâtul Orașul Chișineu C prin Primar, solicitând să fie obligat la alocarea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând "indemnizația de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 până la încetarea raportului de serviciu, respectiv a contractului de muncă, actualizarea acestor sume, reprezentând "indemnizația de dispozitiv" cu coeficientul ratei inflației de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la data efectuării plății și obligarea pârâtului să dispună serviciului personal din subordine consemnarea în carnetele de muncă a funcționarilor publici și ale personalului contractual a indemnizației de dispozitiv, retroactiv începând cu data de 01.01.2004.
În motivarea cererii se arată că reclamanții au avut calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriei orașului Chișineu
Reclamanții consideră că, întrucât își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, au dreptul, conform Ordinului 496/2003, la indemnizația de dispozitiv reglementată de pct.9.2, aceste dispoziții nefăcând distincții intre administrația publică centrală ori cea locală.
Reclamanții mai arată că au efectuat procedura plângerii prealabile, prevăzută în cuprinsul art. 7 din Legea 554/2004, aceasta fiind îndeplinită deși nu consideră că era necesară în cauză.
Prin sentința civilă nr.607/30 septembrie 2008, Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții:, )., )., G, G, )., G, G, B, G, G, cu domiciliul procesual ales la Consiliul Local al orașului Chișineu C, cu sediul în Chișineu C-, jud. A, în contradictoriu cu pârâtul Orașul Chișineu C reprezentat prin Primar, pentru obligarea pârâților la alocarea, calcularea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.01.2004 până la încetarea raportului de serviciu, precum și pentru obligarea pârâtului să efectueze consemnarea în carnetele de muncă a dreptului salarial.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut, cu privire la cererea prin care reclamanții au solicitat alocarea și plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, că această cerere este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 13 din Legea 138/1988 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții s-a prevăzut dreptul la plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradație, respectiv din salariul de bază.
Prin Ordinul MAI nr. 496/28.07.2003 au fost aduse modificări și completări la Anexa nr.1 la nr. 275/2002 cu modificările și completările ulterioare, prin care au fost aprobate "Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții".
Indemnizația de dispozitiv prevăzută la pct. 9.2 din actul normativ mai sus menționat este întemeiată și pe dispozițiile art.17 alin. 3 din OUG nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data emiterii ordinului, potrivit cărora personalul MIRA beneficiază de drepturile dobândite anterior conform legislației precum și în limita bugetului aprobat de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Raportat la cadrul legal incident speței deduse judecății singura interpretare juridică ce rezultă din dispozițiile legale precitate este că personalul civil din MIRA ce își desfășoară activitate în domeniul administrației publice și care beneficiază de indemnizația de dispozitiv potrivit pct. 9.2 din Ordinul MAI nr. 275/2002 modificat prin nr. 496/2002 este o categorie distinctă de personalul oricăror structuri ale administrației publice centrale sau locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Aspectul invocat de reclamați în susținerea temeiniciei cererii de acordare a indemnizației de dispozitiv respectiv faptul că își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, nu prezintă relevanță juridică întrucât Ordinul 496/2003 nu le este aplicabil deoarece nu se aplică personalului din cadrul aparatului de specialitate al administrații publice locale, dispozițiile legale adresându-se exclusiv personalului la care face referire Legea 138/1999.
Ca atare, numai angajaților MIRA, respectiv doar personalului militar și civil din cadrul MIRA care într-un fel sau altul sunt angrenați în acțiuni operative în cadrul exercitării atribuțiilor de ordine publică și care trebuie să se afle în permanență la dispoziția conducerii sale operative, pot beneficia de drepturile stabilite, la care face trimitere Ordinul 496/2003.
În argumentarea acestei opinii instanța reține și incidența prevederilor art.91 din Legea 215/2001 potrivit cărora primăria este o structură funcțională a autorității publice locale ceea ce înseamnă că aceasta nu face parte din structura Ministerului Administrației Internelor și Reformei, astfel că nici personalul din administrația publică locală nu beneficiază de dreptul prevăzut de art. 13 din legea nr. 138/1999, respectiv indemnizația de dispozitiv.
Reținând așadar concluzia legală ce se impune cu necesitate pe baza celor prezentate și anume că prevederile Legii 138/1999 privește drepturile personalului preexistent modificărilor survenite prin Ordinul nr. 496/2003 și se adresează strict personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată cererea reclamanților pentru acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% din salarul de bază, cărora în calitate de funcționari publici ai comunei nu le sunt aplicabile prevederile Ordinului MAI 496/2003.
Invocarea de către reclamanți a unor spețe similare în care s-au pronunțat soluții diferite nu constituie un argument legal în sensul admiterii acțiunii.
Tocmai în vederea realizării uniformizării soluțiilor în Comisia de a practicii judiciare organizată de la 19 martie 2008, fost exprimat punctul de vedere și adoptată soluția de principiu referitor la acordarea indemnizației de dispozitiv, în sensul că administrația publică locală nu face parte din structura MAI iar refuzul organelor locale de a acorda indemnizația de dispozitiv nu reprezintă o discriminare față de personalul contractual căruia nu-i sunt aplicabile prevederile nr. 496/2003.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea acestuia, anularea sentinței și admiterea acțiunii, cu consecința obligării pârâtului intimat la alocarea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, actualizată cu rata inflației la zi și în continuare, până la încetarea raportului de serviciu, precum și pentru obligarea pârâtului să efectueze consemnarea în carnetele de muncă a dreptului salarial.
În motivarea recursului, reclamanții susțin că prima instanță pronunțat sentința cu nerespectarea mai multor acte normative, respectiv: Legea nr. 138/1999, Ordinul 496/2003 emis de, Constituția României, Declarația Universală a Drepturilor Omului și Codul muncii.
În ceea ce privește cuantumul indemnizației de dispozitiv, acesta este de 25% din salariul de bază, conform art.13 din Legea nr. 138/1999 și că la nivel național în alte departamente administrativ teritoriale au fost recunoscute și plătite aceste drepturi, prevederile constituționale impun premisa de regim unitar de reglementare, iar prin Legea nr. 137/2000 se previn și se sancționează toarte formele de discriminare.
Prin Ordinul nr.496/2003 s-a urmărit ca, în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv, să fie cuprins și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, asigurându-se egalitatea de tratament salarial al tuturor salariaților din cadrul aceleiași autorități.
Instanța de fond, la pronunțarea sentinței atacate, nu a avut în vedere faptul că, prin înființarea Ministerului Administrației și Internelor prin nr.OUG 63/2003 aprobată prin Legea nr. 63/2003, cu atribuții în domeniul administrației publice și lit.b în domeniul ordinii publice, personalul acestui minister se compune din personalul fostului Minister al Administrației Publice și al fostului Minister de Interne - art.17 (1) din Ordonanță.
Prin Ordinul 496/28.07.2003 pct.9.2, acordarea indemnizațiilor de dispozitiv a fost extinsă atât funcționarilor publici cât și personalului contractual ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
De asemenea, recurenții susțin că instanța de fond nu a respectat nicio prevedere legală referitoare la indemnizația de dispozitiv: art.13 din Legea nr. 138/1999 a fost extinsă și la funcționarii din cadrul prin nr.496/28.07.2003 care, la punctul 31.1, definește noțiunea de personal civil, cuprinsă în art.47 din Legea nr. 138/1999 - prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din, iar respingerea acțiunii privind acordarea acestui drept este neîntemeiată.
La data de 20.01.2009, prin registratura instanței, a fost înregistrată cererea de intervenție în interes propriu formulată de, iar la data de 30.01.2009, pârâtul Orașul Chișineu-C prin Primar a depus întâmpinare prin care arată că nu se opune admiterii recursului. La data de 12.02.2009, a depus cerere de intervenție în interes propriu.
Analizând actele dosarului, criticile recurenților prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Cu privire la cererile de intervenție în interes propriu formulate de și de, Curtea precizează că, potrivit art. 50 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, cererea de intervenție în interes propriu "se poate face numai în fața primei instanțe și înainte de închiderea dezbaterilor", iar conform art. 50 alin. 3 Cod de Procedură Civilă, "cu învoirea părților, intervenția în interes propriu se poate face și în instanța de apel".
Așadar, cererea de intervenție în interes propriu nu poate fi făcută direct în fața instanței de recurs, ci numai în fața primei instanței și în apel - în cazul hotărârilor susceptibile de a fi atacate cu apel - caz în care admisibilitatea cererii este condiționată de acceptul părții adverse.
Având în vedere că intervenienții și de au formulat cererile de intervenție în interes propriu direct în fața instanței de recurs, Curtea constată că, față de dispozițiile art. 50 alin. 2 și 3 Cod de Procedură Civilă, aceste cereri sunt inadmisibile, motiv pentru care vor fi respinse cu această motivare.
Cu privire la recursul propriu zis, Curtea observă că prezentul litigiu are ca obiect obligarea pârâtului orașul Chișineu C la plata către reclamanți - care au calitatea de funcționari publici, respectiv de persoane angajate cu contract de muncă în cadrul Consiliului Local Chișineu C - a suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
Examinând competența instanțelor de contencios administrativ de soluționarea prezentei acțiuni, Curtea precizează că, în conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, (astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, și modificată ulterior republicării prin Legea nr. 164/2004, Legea nr. 344/2004; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 - aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 39/2005 - aprobată prin Legea nr. 228/2005, Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr. 379/2005, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006 nr. 380/2005, Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 - aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, și prin Legea nr. 442/2006), "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".
Curtea constată, totodată, că instanța de fond - Secția de Contencios Administrativ-Litigii de Muncă și Asigurări Sociale din cadrul Tribunalului Arad - a soluționat cauza în compunerea prevăzută de lege pentru soluționarea litigiilor de contencios administrativ.
Pe de altă parte, Curtea observă că o parte dintre reclamanți au calitatea de funcționari publici în cadrul Consiliului Local Chișineu C, în timp ce alți reclamanți au calitatea de persoane angajate cu contract de muncă în cadrul aceleiași instituții administrative.
În raport cu starea de fapt constată, Curtea reține că instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze acțiunea reclamanților numai în măsura în care toți reclamanții au calitatea de funcționari publici și invocă această calitate în litigiul privind acordarea drepturilor salariale de către pârât.
Curtea constată că, în privința reclamanților care au calitatea de persoane angajate cu contract de muncă, instanțele de contencios administrativ nu sunt competente să soluționeze cererile acestora privind obligarea pârâtului la acordarea drepturilor salariale.
În raport cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, competența instanțelor de contencios administrativ se limitează la litigiile având ca obiect "raportul de serviciu al funcționarului public", fiind în discuție o normă de competență specială, derogatorie de la dreptul comun și, în consecință, de strictă interpretare.
Cum reclamanții care au calitatea de persoane angajate cu contract de muncă nu își desfășoară activitatea în baza unui raport de serviciu, ci în temeiul contractului de muncă încheiat cu angajatorul, acestora nu le sunt aplicabile dispozițiile privind raporturile de serviciu specifice funcționarilor publici, chiar dacă își desfășoară activitatea în cadrul unei instituții publice sau autorități administrative în care activează și funcționari publici.
În privința reclamanților care au calitatea de persoane angajate cu contract de muncă, Curtea constată că le sunt aplicabile dispozițiile legislației muncii, inclusiv în materia soluționării conflictelor de muncă.
Din acest punct de vedere, Curtea constată greșita compunere a completului care a soluționat cauza în fond, nefiind respectate dispozițiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, conform cărora "completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie din 2 judecători și 2 asistenți judiciari."
Curtea nu consideră justificată împrejurarea invocată de reprezentantul reclamanților, care a învederat că se impunea soluționarea cauzei de către aceeași instanță de judecată, pentru a se evita pronunțarea unor hotărâri diferite. În această privință, Curtea subliniază că în cauză este vorba despre două categorii de persoane cărora li se aplică reglementări diferite și ale căror raporturi cu pârâtul au natură juridică diferită. Astfel, reclamanților care au calitatea de persoane angajate cu contract de muncă, Curtea constată că le sunt aplicabile dispozițiile legislației muncii, iar reclamanților care au calitatea de funcționari publici le sunt aplicabile dispozițiile din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici. Pe de altă parte, normele de competență judiciară sunt de strictă interpretare, și nu se poate reține un caz de prorogare a competenței instanței de contencios administrativ în cazul soluționării litigiului privind drepturile salariale ale personalului contractual din cadrul Consiliului Local Chișineu
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 punctul 3 Cod de Procedură Civilă, conform cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe", precum și dispozițiile art. 304 punctul 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere "când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale",
Ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. 3 teza I Cod de Procedură Civilă, conform cărora "modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi,", Curtea - apreciind că recursul este întemeiat pentru considerentele expuse mai sus - îl va admite și va dispune casarea sentinței civile nr. 607/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În temeiul art. 312 alin. 5 Cod de Procedură Civilă, Curtea va dispune casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad.
Tribunalul Arad va proceda la stabilirea calității fiecărui reclamant - de funcționar public sau persoane angajate în baza unui contract de muncă, precum și la disjungerea cererilor formulate de reclamanții funcționari publici de cererile formulate de reclamanții care sunt angajați în baza unui contract de muncă.
Acțiunea formulată de reclamanții funcționari publici va fi soluționată de către Tribunalul Arad - Secția de Contencios Administrativ - Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în compunerea prevăzută de lege pentru soluționarea litigiilor de contencios administrativ.
Acțiunea formulată de reclamanții care sunt angajați în baza unui contract de muncă va fi soluționată de către Tribunalul Arad - Secția de Contencios Administrativ - Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în compunerea prevăzută de lege pentru soluționarea conflictelor de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibile cererile de intervenție în interes propriu formulate de și de.
Admite recursul formulat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 607/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.
Tribunalul Arad va proceda la stabilirea calității fiecărui reclamant - de funcționar public sau persoane angajate în baza unui contract de muncă, precum și la disjungerea cererilor formulate de reclamanții funcționari publici de cererile formulate de reclamanții care sunt angajați în baza unui contract de muncă.
Acțiunea formulată de reclamanții funcționari publici va fi soluționată de către Tribunalul Arad - Secția de Contencios Administrativ - Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în compunerea prevăzută de lege pentru soluționarea litigiilor de contencios administrativ.
Acțiunea formulată de reclamanții care sunt angajați în baza unui contract de muncă va fi soluționată de către Tribunalul Arad - Secția de Contencios Administrativ - Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în compunerea prevăzută de lege pentru soluționarea conflictelor de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./6.03.2009
Tehnored. /2 ex./11.03.2009
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Rodica Olaru, Ionel Barbă
