Contestație act administrativ fiscal. Decizia 318/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 14.01.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr.318
Ședința publică din 4 martie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1007/CA/26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar certificatul de înmatriculare eliberat de Regatul Belgiei.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate și obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
În deliberare asupra recursului civil de față constată că:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timișsub nr-, la data de 27.08.2008, reclamanta - SRL Tas olicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T anularea actelor administrativ fiscale prin care s-a stabilit taxele de primă înmatriculare în cuantum de 5.389 RON, achitată cu chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr. - din data de 24.03.2008 pentru înmatricularea autoutilitara marca Renault, an de fabricație 2001, anularea actului administrativ fiscal nr. 112.761 din data de 18.07.2008, comunicat la data de 28.07.2008, obligarea pârâtei la restituirea către subsemnatul a sumelor în cuantum de 5.389 RON, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a învederat că a achiziționat în cursul lunii martie 2007 din Belgia o autoutilitara second hand, marca Renault (an de fabricație 2001), a fost obligată să achite în contul bugetului de stat suma de 5.389 lei, reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule ("taxe de primă înmatriculare") percepută în temeiul art. 2141-2143Cod fiscal. La data de 20.05.2008 a solicitat Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T restituirea sumelor respective, întrucât taxele percepute sunt ilegale în raport cu dispozițiile art. 90 par. l din Tratatul CE și de jurisprudența Curții de Justiție Europeană. Prin adresa nr. 96255/23.05.2008, comunicată la data de 10.06.2008, pârâta a respins solicitarea, invocând în esență că taxele speciale pentru autoturisme și autovehicule a fost stabilite în mod legal și prin urmare nu pot fi restituite, deși s-a arătat că perceperea acestor taxe contravin dreptului comunitar. La data de 07.07.2008 s-a formulat în temeiul art. 205 Cod procedură Fiscală o contestație împotriva acestui act administrativ fiscal, contestație ce reprezintă plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin care s-a reiterat solicitarea. Prin adresa nr. 112.761/18.07.2008, ce i-a fost comunicată la data de 28.07.2008, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tar espins în fapt contestația formulată, prevalându-se de prevederile nr.OG 50/2008, prin care instituie o nouă taxă de poluare, reclamanta fiind invitată la sediul pârâtei, pentru a-i se restitui diferența plătită, dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de mediu, pârâta nemenționând care este cuantumul sumei ce urmează a fi restituită.
Reclamanta a considerat că taxa fiind plătită în temeiul unei legi ilegale, aceasta trebuie restituită în totalitate, prevederile normative de care se prevalează pârâta, nu pot stabili pentru trecut. Legea se aplică și își produce efectele pentru viitor, de la data intrării acesteia în vigoare, astfel că orice prevederi care prevede pentru trecut este ilegală și ne constituțională. S-a subliniat că în aceste condiții, taxele fiind percepute ilegal, trebuie restituite în totalitate și nu parțial, acesta fiind și motivul pentru care reclamanta a înțeles să se adreseze instanței de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 209, art. 218 Cod procedură Fiscală, art. 90 par. l și art. 234 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, art. 274 din Codul d e procedură civilă.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice T a depus întâmpinaresolicitând instanței admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferența între suma de 5.389 lei achitata de contribuabil la data de 24.03.2008, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauză. respingerea cererii privind obligarea T la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare, pârâta a învederat că solicită admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 5.389 lei achitata de contribuabil la data de 24.03.2008 cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauza.
S-a învederat că, la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata în Of. nr. 327 din 25 aprilie 2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art. 14 din aceasta ordonanță.
Dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ. Având în vedere faptul ca taxa care face obiectul prezentei cauze, în suma de 5.389 lei, a fost achitată de către reclamantă la data de 24.03.2008, cu chitanța seria - nr. -/24.03.2008, rezultă că și aceasta intră sub incidența dispozițiilor retroactive ale art. 11 din nr.OUG 50/2008. Prevederile retroactive ale dispozițiilor art. 11 din nr.OUG 50/2008 oferă o soluție legala cauzei deduse judecații, drept pentru care s-a solicitat să le retina ca pertinente și concludente în judecarea cauzei.
Pârâta a subliniat faptul că în ceea ce privește aspectul calculării cuantumului taxei pe poluare pentru autovehicule, conform prevederilor nr.OUG 50/2008, respectiv a diferenței între suma de 5.389 lei achitată de contribuabil ca taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul taxei pe poluare, aceste calcule se vor efectua de către T în momentul executării sentinței ce va fi pronunțata în prezenta cauza, ca autoritate fiscala competentă în stabilirea și verificarea taxei de poluare, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 și art. 7 din nr.OUG 50/2008. Procedura de calcul a diferenței de restituit este prevăzută în Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008, aprobate prin nr.HG 686/2008, publicata în Of. nr. 480/30.06.2008.
S-a subliniat că T nu este în măsura sa procedeze la calcularea taxei pe poluare, respectiv a diferenței intre taxa speciala de prima înmatriculare și taxa pe poluare, întrucât nu dispune de documentele necesare din care sa rezulte elementele de calcul ale taxei pe poluare, documente care trebuie prezentate organelor fiscale de către contribuabilul reclamant.
Prin sentința civilă 1007/26.11.2008, Tribunalul Timișa admis acțiuneaformulată de reclamanta - SRL T, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T, a ispus anularea adresei nr. 96255/23.05.2008 emisă de T și a chitanței seria - nr. - din 24.03.2008 emisă de T și a obligat pârâta T să restituie reclamantei suma de 5.389 lei reprezentând taxă de înmatriculare autoturism.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a achiziționat în cursul lunii martie 2007 din Belgia o autoutilitară second hand, marca Renault, an de fabricație 2001, pentru care a fost obligată să achite în contul bugetului de stat suma de 5.389 lei, reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule ("taxe de primă înmatriculare") percepută în temeiul art. 2141-2143Cod fiscal, cu chitanța seria - nr. - din 24.03.2008 emisă de T, aflată la fila 15 din dosar.
La data de 20.05.2008 a solicitat Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T restituirea sumelor respective, considerând că taxele percepute sunt ilegale în raport cu dispozițiile art. 90 par. l din Tratatul CE și de jurisprudența Curții de Justiție Europeană. Prin adresa nr. 96255/23.05.2008, comunicată la data de 10.06.2008, aflată la fila 17 din dosar, pârâta a respins solicitarea, invocând în esență că taxele speciale pentru autoturisme și autovehicule a fost stabilite în mod legal și prin urmare nu pot fi restituite.
În cauză este de necontestat că reclamantul a plătit taxa de primă înmatriculare impusă de art. 2141Codul fiscal și că a solicitat restituirea acestei taxe, conform înscrisului aflat la fila 16 din dosar.
De asemenea, este necontestat că solicitarea reclamantei de restituire a acestei taxe a fost respinsă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T prin adresa nr. 96255/23.05.2008.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Din acest punct de vedere, instanța reține că actele atacate de reclamant sunt acte administrative în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ele exprimând voința Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T de a refuza restituirea taxei de primă înmatriculare solicitată de reclamant, refuz explicit, manifestat în regim de putere publică, în calitate de organ competent cu încasarea taxei respective și cu rezolvare a cererilor de restituire a taxelor astfel percepute.
Aceeași concluzie se desprinde și din examinarea dispozițiilor art. 41 Cod de Procedură Fiscală, care definesc actul administrativ fiscal, dispoziții conform cărora "în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale."
În condițiile în care actele respective au fost emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T potrivit competenței sale, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, nu se poate reține absența caracterului administrativ al acestor acte, indiferent care ar fi denumirea lor.
Dat fiind caracterul de act administrativ al acestei manifestări de voință a pârâtei Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T, instanța reține caracterul nelegal al refuzului acestei instituții de a examina cererea de restituire formulată de reclamant.
Instanța constată că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate " produselor altor state membre" și impozitele "interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză.
În privința consecințelor aplicării art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, în prezenta cauză, instanța amintește principiile emise de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în interpretarea acestui articol.
Astfel, în Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ndasdi -s .- Regionalis, respectiv Nmeth -s - - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 I p. -0000, par.55 și jurisprudența acolo citată).
În ceea ce privesc autoturismele second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, I p. -4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.
Art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:
- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;
- valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă."
Valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform cărora Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În raport cu dispozițiile din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne al Statului român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
În consecință, tribunalul constată nelegalitatea și netemeinicia adresei nr. 96255/23.05.2008 emisă de pârâta T și a chitanței seria - nr. - din 24.03.2008 emisă de T și obligă pârâta T să restituie reclamantei suma de 5.389 lei reprezentând taxă de înmatriculare autoturism, fiind justificată concluzia privind incompatibilitatea taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismelor prevăzută de art. 2141din Codul fiscal român cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, precum și soluția înlăturării de la aplicare a art. 2141din Codul fiscal român în prezenta cauză, admițând astfel acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Administrația Finanțelor Publice Tad eclarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, și, pe fondul cauzei, admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 5.389 lei achitată de contribuabil la data de 24.03.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, in temeiul prevederilor art. 2141si următoarele din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, si cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; solicită respingerea in rest a acțiunii ca neintemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul in cauza și respingerea cererii privind obligarea T la plata cheltuielilor de judecată.
Solicită admiterea in parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență intre suma de 5.389 lei achitată de contribuabil la data de 24.03.2008. cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, in temeiul prevederilor art. 2141si următoarele din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, si cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; și respingerea in rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul in cauză.
În motivarea recursului, recurenta învederează că, la data de 01.07.2008 a intrat in vigoare nr.OUG 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art. 14 din aceasta ordonanță:"art. 14, alin. 1) Prezenta ordonanța de urgenta intra în vigoare la data de 1 iulie 2008. 2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta se abroga art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările si completările ulterioare. "
Dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili in perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, in conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ:"art. 11: Taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgentă".
Având in vedere faptul că taxa care face obiectul prezentei cauze, in sumă de 5.389 lei, a fost achitată de către reclamantă la data de 24.03.2008, cu chitanța seria - nr. -/24.03.2008, rezultă că și aceasta intră sub incidența dispozițiilor retroactive ale art. 11 din nr.OUG 50/2008.
Totodată, pârâta susține că prevederile retroactive ale dispozițiilor art. 11 din nr.OUG 50/2008 oferă o soluție legală cauzei deduse judecații, drept pentru care solicită să fie reținute ca pertinente și concludente în judecarea cauzei.
Cât privește aspectul calculării cuantumului taxei pe poluare pentru autovehicule, conform prevederilor nr.OUG 50/2008, respectiv a diferenței intre suma de 5.389 lei achitată de contribuabil ca taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, și cuantumul taxei pe poluare, aceste calcule se vor efectua de către T in momentul executării sentinței ce va fi pronunțată în prezenta cauză, ca autoritate fiscală competentă în stabilirea și verificarea taxei de poluare, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 și art. 7 din nr.OUG 50/2008:"art. 5 alin. 1) Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă. "
"ART. 7 Stabilirea, verificarea, colectarea si executarea silita, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare. "
Procedura de calcul a diferenței de restituit este prevăzută in Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008, aprobate prin nr.HG 686/2008, publicata in Of. nr. 480/3O.O6.2OO8.
Recurenta mai arată că, în acest moment, pârâta T nu este in măsură să procedeze la calcularea taxei pe poluare, respectiv a diferenței intre taxa speciala de primă înmatriculare si taxa pe poluare, întrucât nu dispune de documentele necesare din care să rezulte elementele de calcul ale taxei pe poluare, documente care trebuie prezentate organelor fiscale de către contribuabilul reclamant:
"ART. 5 - 2) Pentru stabilirea taxei, persoana fizică sau persoana juridică, denumite in continuare contribuabil, care intenționează să efectueze înmatricularea autovehiculului va depune documentele din care rezultă elementele de calcul al taxei, prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgentă. "
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei T la plata cheltuielilor de judecată, având in vedere faptul că încasarea taxei speciale de primă înmatriculare nu s-a făcut in mod incorect si abuziv de către T, ci in baza prevederilor art. 2141si următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, recurenta solicită respingerea acesteia.
Reclamanta intimată nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamanta a solicitat instanțelor de contencios administrativ obligarea pârâtelor la restituirea taxei de primă înmatriculare plătite de domnia sa pentru înmatricularea în România, în anul 2007, unui autoturism second hand (autoturismul fiind fabricat în 2002), achiziționat dintr-un stat al Uniunii Europene.
Cu privire la fondul litigiului, Curtea observă că recurenta Administrația Finanțelor Publice Tas olicitat admiterea în parte a acțiunii reclamantei, invocând intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 50/2008.
În privința efectelor intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 50/2008 asupra prezentei cauze, Curtea reține următoarele:
Ordonanța de Urgență nr. 50 din 21 aprilie 2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, și a intrat în vigoare la data de 1.07.2008, conform art. 14 din acest act normativ.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 au fost aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 686 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 480 din 30 iunie 2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Curtea amintește că în cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ndasdi și Nmeth, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză, și că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite.
În consecință, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în acest context, că noua taxă instituită de Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar, pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul, cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor expuse în considerentele hotărârii recurate.
În consecință, Curtea constată legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, fiind justificată concluzia privind incompatibilitatea taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismelor prevăzută de art. 2141din Codul fiscal român cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, precum și soluția înlăturării de la aplicare a art. 2141din Codul fiscal român în prezenta cauză, cu obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe.
Cu privire la critica adusă obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, Curtea subliniază că declanșarea litigiului s-a datorat tocmai refuzului pârâtei de a dispune restituirea sumei solicitate de reclamantă, iar nu faptului că pârâta a încasat inițial taxa în litigiu.
Or, instanțele au constatat în prezenta cauză temeinicia acțiunii formulate de reclamantă.
În aceste condiții, nu se poate reține legalitatea refuzului de restituire a sumei manifestat de pârâtă, iar obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată este consecința legală, prevăzută de art. 274 Cod de Procedură Civilă, a faptului că a căzut în pretenții și că îi incumbă inclusiv plata tuturor cheltuielilor ocazionate de declanșarea litigiului judiciar.
Prin urmare, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Timiș este temeinică și legală, recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1007/CA/26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora " partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul nefondat al recursului, Curtea va obliga pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice T la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamantă, respectiv la plata sumei de 1000 lei (RON), reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1007/CA/26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 1000 lei către reclamantă, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./16.03.2009
Tehnored. /2 ex./31.03.2009
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Rodica Olaru, Ionel Barbă
