Alte cereri. Decizia 322/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 322/2008
Ședința publică din data de 6 FEBRUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ împotriva sentinței civile nr. 1924/24.09.2007 pronunțată de către Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta -, având ca obiect acordare indemnizație îngrijire copil.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 ianuarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 30.01.2008 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1.924 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluja fost admisă contestația formulată de reclamanta --, în contradictoriu cu DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C, iar pe cale de consecință a fost anulată decizia nr. 13/08.05.2007 emisă de pârâtă și obligată aceasta la emiterea unei noi decizii prin care să stabilească dreptul contestatoarei la indemnizația pentru creșterea copilului începând cu data de 18.11.2006; obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că pentru a beneficia de drepturile prev. de nr.OUG 148/2005, partea interesată trebuie să depună o serie de acte, printre care și adeverința eliberată de plătitorul indemnizației de maternitate sau, după caz, alte dovezi din care să reiasă ultima zi de concediu de maternitate precum și dovada eliberată de autoritățile competente de angajator din care să rezulte că solicitantul se află în concediu pentru creșterea copilului. Cererea prin care reclamanta a solicitat angajatorului să-i acorde concediul de îngrijire a copilului începând cu data de 18.11.2006, reține instanța, a fost înregistrată la data de 30.11.2006 sub nr. 14.545, iar răspunsul l-a primit numai la data de 26.02.2007, când angajatorul a emis dispoziția nr. 78 prin care a dispus suspendarea contractului de muncă pe o perioadă de 2 ani, în vederea creșterii copilului și la aceeași dată, același angajator a emis adeverința nr. 2.725/27.02.2007 care atestă că ultima zi de plată a indemnizației de maternitate a fost data de 17.11.2006.
În acest context, față de starea de fapt relatată, reține instanță că termenul de 60 de zile curge de la data la care a fost eliberată adeverința, iar tardivitatea cu care angajatorul a răspuns cererii nu îi poate fi imputată reclamantei.
În privința apărării formulate de pârât, în sensul că prevederile ordonanței sunt de strictă interpretare, neprevăzându-se excepții, instanța a reținut că doar în parte este întemeiată, deoarece aceste prevederi trebuie interpretate în fiecare caz în parte, cu atât mai mult cu cât nu sunt conținute reglementări la situația în care persoana nu poate depune cererea însoțită de toate actele necesare, dintr-o împrejurare mai presus de voința ei și care nu-i poate fi imputată. În această situație, reține instanța, că trebuie avute în vedere prev. art. 102, 103.pr.civ. ce instituie repunerea în termen și care,în privința reclamantei, fiind împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa operează.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și rejudecarea cauzei.
Criticile aduse vizează, în esență, nereținerea prevederilor legale aplicabile, a termenelor prev. de nr.OUG 148/2005 și a lipsei rolului activ.
În dezvoltarea celor criticate, recurenta relevă că termenele prevăzute de actul normativ invocat sunt de strictă interpretare, legiuitorul neprevăzând nici o excepție în aplicare și mai mult, acestea sunt suficient de largi, după încetarea conform legii a concediului de maternitate sau, după caz, de la data nașterii copilului, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condițiile pentru acordarea concediului de maternitate sau de la data adopției, instituirea tutelei, plasamentului sau încredințării, ca măsură de protecție a copilului.
Faptul că intimata, din vina angajatorului, arată recurenta, a depus cererea și actele doveditoare la primăria de domiciliu prin care solicită indemnizație pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani în a 63 zi lucrătoare de la data la care i-a încetat, conform legii, concediul de maternitate, depășind astfel termenul de 60 zile prev. de art. 10 alin. 1 lit. a din nr.OUG 148/2005, nu o îndreptățește la acordarea indemnizației de la o altă dată decât aceea instituită prin același articol, lit. b, adică data depunerii dosarului la primărie.
În privința aprecierii operării repunerii în termen, arată recurenta, că instanța nu a avut rol activ în aflarea adevărului, analizând insuficient temeinicia motivelor. Astfel, se arată că instanța avea obligația de a verifica cele invocate, care au fost motivele reale mai presus de voința intimatei care au împiedicat-o să depună cererea și actele doveditoare în termenul prevăzut de actul normativ în vederea obținerii indemnizației, împrejurări care îndreptățesc și justifică repunerea în termen, cum ar fi boala, carantina, cutremurele situații care ar fi împiedicat-o în mod real de a intra în posesia actelor. Or, instanța a considerat că reclamanta a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa - vina exclusivă a angajatorului - neverificând de ce angajatorul a emis actele cu întârziere sau care au fost motivele reale ce l-au împiedicat să elibereze actele imediat ce au fost solicitate.
Totodată, se arată că din actele depuse la dosar, intimata nu poate face dovada că s-a adresat angajatorului de la data depunerii cererii și a insistat în eliberarea actelor și nici faptul că angajatorul a refuzat pe diverse motive eliberarea actelor, situație care, dacă se dovedea adevărată, prin analogie cu alte situații care erau peste puterea reclamantei (respectiv să obțină cu forța acele documente de la angajator) putea să opereze instituția repunerii în termen. Or, instanța nu a făcut verificări și fără probe greșit a apreciat că operează instituția menționată,
Tot astfel, se arată de recurenta că din dispoziția nr. 78 eliberată de angajator rezultă că intimata a solicitat concediu pentru creșterea copilului până la 2 ani prin cererea nr. 14.545 din 30.11.2006, însă nu a rezultă că s-a revenit la angajator ulterior, la scurt timp, să ridice această dispoziție de aprobare a concediului, fapt pentru care vina le aparține intimatei și angajatorului, în egală măsură.
În plus, se arată, că instituția are la ora actuală un număr mare de beneficiari ai indemnizației de creștere a copilului care au reușit să depună în termen cererile și actele doveditoare, însă în cazul dedus judecății rezultă o lipsă de preocupare din partea intimatei; că programul informatic nu permite modificări și ca urmare, o astfel de soluție nu poate fi pusă în aplicare.
În fine, arată recurenta, că a aplicat corect dispozițiile legale raportat la termen; că în lipsa unei dovezi a culpei, greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Prin concluziile depuse, intimata a solicitat respingerea recursului fundamentat pe acea că a depus toate diligențele pentru obținerea actelor și dată fiind vina angajatorului, în cauză operează instituția repunerii în termenul prev. de art. 102 și art. 103.pr.civ.
Examinând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
La data de 27.02.2007 intimata - a depus cerere pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, iar în susținerea acesteia a atașat adeverința nr. 2.725; dispoziția nr. 78/2007.
În urma analizării actelor arătate, la data de 15.03.2007 C emite decizia nr. 11.552 prin care stabilește intimatei indemnizația pentru creșterea copilului începând cu data de 27.02.2007.
Decizia menționată este contestată de intimată la. însă în urma analizării, prin decizia nr. 13/08.05.2007 contestația este respinsă.
În motivarea soluției date s-a reținut, în esență, că în speță sunt incidente disp. art. 10 alin. 1 lit. d din nr.OUG 148/2005, în sensul că intimata a depus cerere peste termenul de 60 de zile lucrătoare de la data la care nu a mai prezentat certificat de concediu medical post natal.
Actul normativ evocat, prin dispozițiile sale, statuează că persoanele care în ultimul an, anterior datei nașterii copilului au realizat timp de 12 luni venituri profesionale impuse impozitului, beneficiază de concediu și plata indemnizației, stimulent pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani.
Tot astfel se mai prevede că pentru a putea beneficia de indemnizația pentru creșterea copilului și supliment, partea direct interesată trebuie să solicite aceasta și să depună o serie de acte, printre care și adeverința eliberată de plătitorul indemnizației sau, după caz, alte dovezi din care rezultă ultima zi de concediu de maternitate, precum și dovada eliberată de autoritățile competente, de angajator din care rezultă că solicitantul se afla în concediu pentru creșterea copilului.
Același act mai prevede că drepturile prevăzute reprezentând indemnizație și stimulent se cuvin și se plătesc începând cu ziua următoare celei în care încetează conform legii concediu de maternitate, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la această dată; de la data depunerii cererii pentru celelalte situații, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste termen.
Din cele ce preced, rezultă că pentru acordarea indemnizației, în vederea creșterii copilului este necesar a se depune într-un anumit termen cererea și o serie de acte, nedepunerea la o anumită dată având consecințe sub aspectul momentului acordării acestui beneficiu. Actul normativ, prin dispozițiile sale nu face însă nici o referire cu privire la situația în care partea potențial beneficiar este împiedicată dintr-o împrejurare mai presus de voința sa de a depune actele în termen. În acest context, fiind o împrejurare de împiedicare neprevăzută, așa cum a reținut prima instanță, în lipsa unor reglementări, termenul și calculul trebuie raportat la încetarea împiedicării, operând în situația dată cele instituite prin dispozițiile Codului d e pr. Civilă. Sub acest aspect trebuie observat că intimata a justificat că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa, nedepunerea datorându-se vinei exclusive a angajatorului care nu a emis în timp actele necesare. În acest sens, actele depuse la dosar, respectiv dispoziția nr. 78 emanând de la angajator, relevă că într-adevăr, intimata la data de 31.11.2006 a înregistrat la aceasta cererea cu nr. 14.541 prin care solicita a-i fi acordat concediul de îngrijire a copilului începând cu data de 18.11.2006. Răspunsul însă a fost primit abia la data de 27.02.2007, când angajatorul dispune prin decizia arătată și suspendarea contractului de muncă pe o perioadă de 2 ani.
Din actele depuse se poate constata că vina nu aparține intimate, că aceasta a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa de a depune actele, dat fiind neîndeplinirea de către angajator a obligației de a răspunde la petiția adresată în termen rezonabil. În aceste circumstanțe, raportat la momentul încetării împiedicării, corect s-a reținut de prima instanță și aspectele legate de momentul ce trebuia avut în vedere la acordarea indemnizației instituite de actul normativ evocat.
Legat de cele susținute de intimată, arată recurenta, că aceasta nu a făcut diligențele necesare și vina îi aparține, în aceeași măsură cu angajatorul. În cauză însă, nu se poate reține o pasivitate în măsură să atragă vina intimatei. Aceasta, așa cum relevă însăși angajatorul din dispozițiile de suspendare, i s-a adresat la scurt timp după nașterea copilului, iar faptul că a revenit, se deduce din însăși emiterea dispoziției la data de 27.02.2007 când de altfel, se emite și adeverința necesară în completarea dosarului cerut pentru acordarea indemnizației. În acest context, faptul neîndeplinirii obligației angajatorului de a răspunde potrivit legii, vizând soluționarea petițiilor sau a celor ce reglementează suspendarea raporturilor de muncă nu îi poate fi imputată intimate, aceasta fiind în imposibilitatea de a impune respectarea obligației angajatorului. Singura posibilitate a acesteia o constituia eventualitatea promovării unui demers judiciar care ar fi presupus timp și bani în asigurarea unei asistențe în măsură să o apere ceea ce nu ar fi fost în interesul minorului și nici al intimatei care a crezut de cuviință, mai degrabă, că este bine a se reveni și a rezolva diferendul legat de neîndeplinirea obligației de către angajator în mod amiabil. Prin urmare, în condițiile în care intimata s-a adresat angajatorului, iar acesta nu i-a răspuns în termen, vina nu îi aparține.
Desigur, se susține de către recurentă că instanța nu ar fi avut rol activ, nu a verificat susținerile și fără probe a reținut că operează repunerea în termen. Această susținere nu poate fi primită întrucât din conținutul considerentelor hotărârii rezultă că instanța a analizat susținerile părților din perspectiva analizei actelor depuse în probațiune, realizând implicit o interpretate a aplicării dispozițiilor legii aplicabile. În plus, din conținutul încheierilor rezultă că instanța a pus în discuție, în condiții de contradictorialitate, aspectele invocate de părți. Or, în această situație a contradictorialității, a aprecierii și al verificării susținerilor, raportat la actele depuse de părți, nu se poate vorbi de o lipsă a rolului activ.
Așadar, constatând că nu sunt motive întemeiate, în baza art. 312.pr.civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ împotriva sentinței civile nr. 1.924 din 27 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./06.03.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
