Alte cereri. Decizia 4/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4/CA
Ședințapublică de la 07 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în T,-,.11,.A,.2, județul T, împotriva sentinței civile nr.1571 din 20.09.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ T, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect Legea 554/2004.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Învederează că intimata pârâtă a depus la dosar note.
Se solicită judecata în lipsă.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată Tribunalului Tulcea sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială T, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligată pârâta în solidar la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuia să beneficieze pe temeiul prevederilor Legii nr.142/09.07.1998 privind acordarea tichetelor de masă, începând din luna ianuarie 2004, actualizată cu indicele de inflație, până la data efectuării plății.
În motivare a arătat că potrivit prevederilor exprese și imperative ale art.1 alin.1 din Legea nr.142 din 9 iulie 1998, "Salariați din cadrul societăților comerciale, regiunilor autonome și din sectorul bugetar, precum și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de costuri de angajator".
Totodată, acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului și anume includerea sau nu a sumelor în bugetul de stat, constituie și o restrângere a dreptului la protecție socială a reclamantei, care nu se impune în condițiile în care nu există nici o dovadă ca o asemenea restrângere ar avea un caracter necesar într-o societate democratică.
În susținerea cererii, a depus în înscrisuri.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, anexând la dosar și practica judiciară în acest sens.
La termenul de judecată din 20.09.2007 reclamanta a depus la dosar precizări prin care arată că solicită contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2007, actualizată cu indicele de inflație.
Prin sentința civilă nr.1571 din 20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea, a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială T ca nefondată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajator, pot primi alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator", iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli pentru celelalte categorii de angajatori.
Rezultă deci că Legea nr.142/1998 nu stabilește în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept ci instituie doar o posibilitate, lăsând la latitudinea angajatorului care, în limita disponibilităților bugetare, să acorde sau nu această bonificație.
Nu se poate susține că prin acordarea tichetelor de masă dintre categoriile de salariați din unitățile bugetare s-a ajuns la aplicarea discriminatorie a legii, încălcându-se principiul legalității tuturor cetățenilor români în fața legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce în speță nu se verifică, fiind vorba despre instituții diferite, având buget de venituri și cheltuieli diferite și aparținând de alte ministere, chiar dacă toate sunt bugetare.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta criticând-o ca nelegală și netemeinică, sub aspectul încălcării dispozițiile art.41 alin.2, art.53 din Constituție, art.5 alin.3 din Codul Muncii și art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care interzic discriminarea între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate.
Analizând toate criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Reclamanta, în calitate de funcționar public, a solicitat obligarea pârâtei T la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuia să beneficieze conform Legii nr.142/9.07.1998, privind acordarea tichetelor de masă, începând cu luna ianuarie 2004, actualizată cu indicele de inflație până la data efectuării plății.
Legea, în art.1 și 2 prevede că "societățile comerciale din industria minieră care, potrivit prevederilor legale, au obligația de a acorda gratuit masa caldă unei părți din personalul angajatpot acordagratuit masa caldă și personalului care are dreptul la acordarea tichetelor de masă, în condițiile prevăzute de Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă și potrivit prevederilor contractelor colective de muncă negociate" (art.1). "Valoarea maximă a mesei calde acordate în condițiile prevăzute la art. 1, fără cheltuielile de pregătire a mesei, este egală cu 8,56 lei (RON) și se va actualiza corespunzător creșterii valorii tichetului de masă"(art.2).
Din interpretarea textului de lege mai sus-menționat rezultă că acordarea tichetelor de masă nu reprezintă o obligație legală pentru angajator, respectiv T, ci doar o facultate a acestuia, a cărei punere în aplicare conduce la efectuarea unei plăți voluntare.
Pe de altă parte, în cazul unităților bugetare, cum este și cazul pârâtei, prerogativele angajatorilor în stabilirea acestor drepturi sunt limitate la nivelul resurselor alocate de la bugetul public național.
In bugetul anual al pârâtei nu au fost incluse și aceste sume, motiv pentru care pârâta nu poate fi obligată la plata sumelor solicitate pe cale judecătorească.
Mai mult, în normele de aplicare ale legii, la art.5, s-a prevăzut că, pentru instituțiile publice, tichetele de masă pot fi alocate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație.
Față de cele expuse, rezultă că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a legii, motiv pentru care, în conformitate cu art.312 Cod procedură civilă, recursul formulat de către reclamantă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul contencios administrativ declarat de reclamanta, domiciliată în T,-,.11,.A,.2, județul T, împotriva sentinței civile nr.1571 din 20.09.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ T, cu sediul în T,-, județul T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7.01.2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
jud.fond:,
red.dec.jud.-
tehnored.
2 ex./23.01.2008
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad, Adriana Gherasim
