Alte cereri. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2/CA
Ședințapublică de la 07 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în localitatea Mineri, comuna, județul T, împotriva sentinței civile nr.1569/20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect Legea 554/2004.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată învederează că intimata pârâtă a depus la dosar prin fax note scrise.
Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 1569/20.09.2007 a Tribunalului Tulceaa fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială
În cuprinsul cererii sale solicitase reclamanta să fie obligată pârâta la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă începând din ianuarie 2004, actualizate cu indicele de inflație.
A arătat reclamanta că dispozițiile exprese ale art.1, alin. 1 din Legea nr. 142/9.07.1998 sunt aplicabile și salariaților din sectorul bugetar, în sensul acordării alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă, iar nerespectarea acestor dispoziții reprezintă o restrângere a dreptului său la protecția socială și o discriminare în raport de alte categorii de salariați din sectorul bugetar.
Prima instanță a reținut că reclamanta are calitatea de funcționar public în cadrul instituției pârâte, însă Legea nr. 142/1998 nu stabilește o obligație imperativă în sarcina angajatorului în sensul de a acorda alocația de hrană sub forma tichetelor de masă, ci instituie doar o posibilitate, lăsată la latitudinea unității respective, privind această bonificație, astfel că cererea are un caracter neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, arătând că acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecție privind securitatea la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul nu poate oferi la locul de muncă, salariaților, condiții pentru ca aceștia să aibă posibilitatea procurării hranei.
Prin urmare, a solicitat recurenta să fie admis recursul, să se caseze sentința atacată și să fie obligată pârâta la plata sumelor solicitate și precizate în cererea de chemare în judecată.
În drept nu se indică temeiul juridic al cererii de recurs.
Examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 3041Cod proc. Civil se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Legea nr. 142/1998 reglementează posibilitatea salariaților din sectorul bugetar de a primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, în limita prevederilor bugetului de stat ori ale bugetelor locale.
Din cuprinsul acestei norme legale rezultă fără echivoc faptul că legiuitorul a creat în persoana angajatorului un drept de opțiune, ce nu poate fi suplinit în cazul nerespectării sale în sensul dorit de angajat, prin intermediul instanței de judecată. Facultatea de a opta pentru acordarea sau nu a tichetelor de masă este lăsată la libera alegere a fiecărei instituții în cauză din rândul celor enumerate la art. 1 din Legea nr. 142/1998, astfel că în mod corect a interpretat prima instanță caracterul supletiv al acestei norme legale.
Pentru aceste considerente va fi menținută sentința civilă nr. 1569/20.09.2007 a Tribunalului Tulcea ca fiind legală și temeinică, urmând a fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în localitatea Mineri, comuna, județul T, împotriva sentinței civile nr.1569/20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, cu sediul în T,-, județul T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7.01.2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:,
Tehnored.jud.-/21.01.2008
2ex.
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad, Adriana Gherasim
