Alte cereri. Decizia 3/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.3/CA
Ședințapublică de la 07 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ formulat de recurenta, domiciliată în T,-,.1,.D,.5, județul T, împotriva sentinței civile nr.1587 din 20.09.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ T, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect Legea 554/2004.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată arată că s-au depus la dosar note.
Se solicită judecata în lipsă.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr.1587 din 20.09.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, a respins cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială T, ca nefondată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr. 1727/88/23 iulie 2007, reclamanta a chemat în judecată DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ - T, pentru a se dispune obligarea acesteia la plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuia să beneficieze începând cu luna ianuarie 2004, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății. In motivare, reclamanta arată că se înscrie în categoria de salariat în sectorul bugetar, existând și salariați în diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă, condiții în care se creează o discriminare între salariații din domeniul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art. 41 alin. 2 și art. 53 din Constituție, art. 5 alin. 3 din Codul Muncii și art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care interzice orice discriminare între salariații din același sector de activitate din punct de vedere al protecției sociale.
S-a mai susținut că, prin aplicarea discriminatorie a legii nr. 142/1998 s-a încălcat flagrant și un alt drept fundamental, acela al egalității tuturor cetățenilor în fața legii, drept consacrat în Constituția României și în art. 14 din
Reclamanta a învederat că, în calitate de salariat funcționar public la o instituție bugetară avea și are dreptul să primească o alocație individuală de hrană lunară sub forma tichetelor de masă pentru că, prin încasarea unei asemenea alocații se asigură o protecție privind securitatea muncii constând în posibilitatea de a-și asigura zilnic hrana la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul nu o pune la dispoziție, iar faptul că Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă, fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării lor, nu înseamnă, în mod automat, că nu are dreptul la asemenea tichete, fiind obligat angajatorul să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop, iar în final, să le acorde.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri din care rezultă calitatea de funcționar publică în cadrul instituției pârâte.
In apărare, Direcția de Muncă și Protecție Socială Tad epus întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii, anexând la dosar și practica judiciară în acest sens.
La termenul de judecată din 20 septembrie 2007. depus reclamanta la dosar precizări, prin care arată că solicită contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2007, actualizată cu indicele de inflație.
Examinând cererea, în raport cu probele administrate, prima instanță a reținut că reclamanta este funcționar publică în cadrul instituției pârâte, după cum relevă înscrisurile anexate.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajator, pot primi alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator", iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli pentru celelalte categorii de angajatori.
Rezultă deci că Legea nr.142/1998 nu stabilește în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept ci instituie doar o posibilitate, lăsând la latitudinea angajatorului care, în limita disponibilităților bugetare, să acorde sau nu această bonificație.
Nu se poate susține că prin acordarea tichetelor de masă dintre categoriile de salariați din unitățile bugetare s-a ajuns la aplicarea discriminatorie a legii, încălcându-se principiul legalității tuturor cetățenilor români în fața legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce în speță nu se verifică, fiind vorba despre instituții diferite, având buget de venituri și cheltuieli diferite și aparținând de alte ministere, chiar dacă toate sunt bugetare.
Împotriva acestei sentința a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A susținut recurenta reclamantă că potrivit prevederilor exprese și imperative ale art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 " salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de costuri de angajator".
Având în vedere că intimata reclamantă se înscrie în categoria de salariat în sectorul bugetar și în același timp există salariați în diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă (medici, diferiți funcționari publici, etc.), acest aspect reprezintă în realitate o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile ar.41 alin.2, art.53 din Constituție, art.5 alin.3 din Codul Muncii și art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care interzic orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate, în cazul de față sectorul bugetar. Consideră acordarea tichetelor de masă o măsură de protecție privind securitatea la locul de muncă al salariațiilor.
Apreciază că acordarea tichetelor în funcție de voința angajatorului, și anume includerea sau nu în buget a sumelor de bani cu acest scop, constituie o restrângere a dreptului la protecția socială a reclamantei.
Analizând toate criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Reclamanta, în calitate de funcționar public, a solicitat obligarea pârâtei T la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuia să beneficieze conform Legii nr.142/9.07.1998, privind acordarea tichetelor de masă, începând cu luna ianuarie 2004, actualizată cu indicele de inflație până la data efectuării plății.
Legea, în art.1 și 2 prevede că " societățile comerciale din industria minieră care, potrivit prevederilor legale, au obligația de a acorda gratuit masa caldă unei părți din personalul angajat pot acorda gratuit masa caldă și personalului care are dreptul la acordarea tichetelor de masă, în condițiile prevăzute de Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă și potrivit prevederilor contractelor colective de muncă negociate" (art.1). "Valoarea maximă a mesei calde acordate în condițiile prevăzute la art. 1, fără cheltuielile de pregătire a mesei, este egală cu 8,56 lei (RON) și se va actualiza corespunzător creșterii valorii tichetului de masă"(art.2).
Din interpretarea textului de lege mai sus-menționat rezultă că acordarea tichetelor de masă nu reprezintă o obligație legală pentru angajator, respectiv T, ci doar o facultate a acestuia, a cărei punere în aplicare conduce la efectuarea unei plăți voluntare.
Pe de altă parte, în cazul unităților bugetare, cum este și cazul pârâtei, prerogativele angajatorilor în stabilirea acestor drepturi sunt limitate la nivelul resurselor alocate de la bugetul public național.
In bugetul anual al pârâtei nu au fost incluse și aceste sume, motiv pentru care pârâta nu poate fi obligată la plata sumelor solicitate pe cale judecătorească.
Mai mult, în normele de aplicare ale legii, la art.5, s-a prevăzut că, pentru instituțiile publice, tichetele de masă pot fi alocate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație.
Față de cele expuse, rezultă că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a legii, motiv pentru care, în conformitate cu art.312 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în T,-,.1,.D,.5, județul T, împotriva sentinței civile nr.1587 din 20.09.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ T, cu sediul în T,-, județul T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:,
Red.jud.-
Tehnored. 2 ex./11.02.2007
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad, Adriana Gherasim
