Contestație act administrativ fiscal. Decizia 39/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 39/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
- - - - judecător
- --- - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentaDirecția Generală a Finanțelor Publice B,împotriva sentinței civile nr. 330 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la cea de-a strigare a cauzei au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care se constată că intimatul-reclamant a depus completare la întâmpinare, prin care solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei, iar recurenta a depus concluzii scrise cu privire la aceeași excepție.
Față de faptul că recurenta a solicitat judecarea în lipsă și având în vedere excepția invocată din oficiu de către instanță la termenul anterior, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ fiscal de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 330/13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - a fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile și inadmisibilității și a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE M, fiind obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 5752 lei cu dobânda legală și 39,3 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță reținut următoarele:
Reclamantul a importat din Germania un autoturism, la mâna a doua, acesta a fost pentru prima data înmatriculat în Germania. Pentru înmatricularea în România pârâta a perceput reclamantului o nouă taxă de primă înmatriculare în sumă de 3176 lei, calculată conform dispozițiilor art.2141din Legea nr.343/2006 modificată prin OUG 110/2006 precum nr.418/2007.
Analizând excepția lipsei procedurii prealabile instanța respins-o deoarece cu adresa nr.1436/07.02.2008 reclamantul a îndeplinit această condiție prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004.
Chestiunea de drept dedusă judecății este aceea dacă reclamantul datorează taxa de primă înmatriculare în România pentru un autoturism care fusese deja înmatriculat într-un stat membru al Comunității Europene.
Analizând dispozițiile legale incidente în materie s- constatat următoarele:
Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct.311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizica sau juridica care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import,din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica,direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii E în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementari este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate fata de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente:
1. Constituția României: de la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
2. Jurisprudența Curții de Justiție Europene: Prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și speciala, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, in speța, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul Fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constituționale.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxa pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constata o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.
Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamat nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituita.
Faptul că reclamantul a achitat voluntar aceasta taxa este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, chitanța constituie act administrativ fiscal in sensul art.41 din OG 92/2003 privind Codul d e Procedura Fiscala întrucât sunt emise de organele fiscale competente și privesc drepturi și obligații fiscale, astfel încât sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ întrucât constituie acte administrative în înțelesul art.2 alin 1 lit.c din Legea 544/2001.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta a fost obligată să achite dobânda prevăzută de dispozițiile art. 113 Cod procedură fiscală ce va fi calculată de la data expirării termenului prevăzut de art. 191 Cod procedură fiscală până la achitare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B, scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
Având în vedere împrejurarea că în calitate de pârâtă la judecata cauzei în primă instanță figurat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE M instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, părțile fiind citate cu mențiunea de formula concluzii asupra acesteia.
Recurenta a arătat, prin precizările depuse, că a formulat apărări și întreprins actele procesuale în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Bacău în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE M, asigurând reprezentarea legală a acestei unități fiscale subordonate ierarhic DIRECȚIEI GENERALE A FUINANȚELOR PUBLICE B în fața instanței de fond.
Intimatul - reclamant a formulat concluzii de admitere a excepției, având în vedere că apărările în fața primei instanțe a fost făcute de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE M, în calitate de pârâtă, potrivit dispozițiilor art. 316 raportat la art. 294 Cod procedură civilă, în recurs neputându-se schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cauzei.
Examinând, în condițiile art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale active a recurentei instanța o apreciază ca fiind fondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Reprezentând o etapă a fazei judecății, recursul este o continuare a procesului declanșat prin cererea de chemare în judecată și în consecință, îi vizează pe cei care au avut calitatea de parte la judecata în primă instanță, indiferent de poziția procesuală pe care au avut-
Având în vedere dispozițiile art. 316 raportat la art. 294 al. 1 Cod procedură civilă, în recurs nu poate fi schimbată calitatea părților, oricare dintre părțile indicate putând fi recurent sau intimat, după caz, cu îndeplinirea celorlalte condiții generale de exercițiu al acțiunii civile.
În acest context instanța constată că recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B nu a avut calitatea de pârâtă în fața primei instanțe, formulând apărări cu ocazia judecății în primă instanță prin care a solicitat scoaterea din cauză ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE M, după cum a susținut și în precizările depuse cu ocazia judecării recursului, cerere asupra căreia prima instanță nu a dispus. Împrejurarea că pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE este o instituție subordonată recurentei nu îi justifică acesteia din urmă calitatea procesuală, în condițiile în care nu a fost dovedită incidența vreunei modalități de transmitere a calității procesuale.
De altfel, chiar dacă a susținut că a formulat apărări și a întreprins acte procesuale în fața primei instanțe, recurenta a formulat recursul în nume propriu fără a indica faptul că acționează în numele pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE M, ca reprezentant legal sau convențional al acesteia, în funcție de natura mandatului care îndreptățea să acționeze în acest sens.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 3]12 al. 1 Cod procedură civilă va fi respins recursul ca fiind promovat de o persoană fără calitate procesuală activă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca fiind promovat de o persoană fără calitate procesuală activă, recursul contencios administrativ declarat de recurenta - pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 330 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant și intimatul - pârâtADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Vera Stănișor | JUDECĂTOR 2: Morina Napa | JUDECĂTOR 3: Gabriela Mona |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehnored. 2 ex.
02 febr. 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Morina Napa, Gabriela Mona
