Alte cereri. Decizia 412/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 412
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
Grefier - - -
xxxxxxxx
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, CURTEA DE APEL CRAIOVA, PREȘEDINTELE ROMÂNIEI, - PREȘEDINTE, - PREȘEDINTE CURTEA DE APEL CRAIOVA, - VICEPREȘEDINTE CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, REALITATEA TV și
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit reclamantul și pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, CURTEA DE APEL CRAIOVA, PREȘEDINTELE ROMÂNIEI -, - PREȘEDINTE, - PREȘEDINTE CURTEA DE APEL CRAIOVA, - VICEPREȘEDINTE CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, REALITATEA TV și V.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței cererea de judecarea cauzei în lipsă formulată de reclamantul conform art. 242 alin. 2
Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 23.02.2009 reclamantul a chemat în judecată pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Apel Craiova, Președintele României, - Președinte, - Președinte Curtea de Apel Craiova și - Vicepreședinte Curtea de Apel Craiova, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat Președintele României să retragă inamovibilitatea judecătorului pentru modul în care a soluționat dosarele nr-, -, - și obligarea pârâților la un milion de euro despăgubiri.
Reclamantul a mai solicitat să se constate abuzul judecătorilor ce au pronunțat decizia nr. 91/13.01.2009 în dosarul nr. -.
Prin aceeași cerere reclamantul a arătat că înțelege să învestească instanța cu cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea din 02.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal - și în decizia nr. 91/13.01.2009 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. -, precum și cu plângere penală împotriva judecătorului, referitor la aceasta din urmă solicitând în mod expres disjungerea cauzei.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că deși începând cu 01 aprilie 1998 deține acte pentru spațiul situat în C, str. -, -emina - parter nu a obținut recunoașterea acestui drept în cauzele mai sus.
Prin cererea din data de 10.03.2009 reclamantul a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
La data de 12.03.2009 pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care în prealabil a invocat excepția de conexitate, excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția de conexitate s-a arătat că pe rolul Curții de Apel Craiova se mai află dosarele cu nr. -, nr- și nr- în care părți sunt reclamantul și pârâtul, alături de alte instituții, dosare între a căror obiect și cauză există o strânsă legătură.
Ca urmare s-a solicitat să se dispună conexarea pricinilor în conformitate cu dispozițiile art. 164 din Codul d e procedură civilă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive s-a susținut că legitimare procesuală pasivă au acele subiecte despre care se pretinde că au încălcat un drept al reclamantului. Or, în situația de față, nu se poate reține despre Consiliul Superior al Magistraturii că ar fi încălcat vreun drept aparținând reclamantului. Prin urmare, nu poate avea calitatea de pârât.
În consecință s-a solicitat să se admită excepția invocată cu consecința respingerii cererii (cu excepția capătului de cerere referitor la obligarea Președintelui României să retragă inamovibilitatea judecătorilor) ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită obligarea Președintelui României să retragă inamovibilitatea anumitor judecători s-au invocat dispozițiile art. 133 alin. 1 din Constituția României, art. 1 și art. 30 alin. 1 din Legea 317/2004 precum și art. 2 din Legea 303/2004 arătându-se că aceste dispoziții legale sunt imperative astfel că oricine este obligat să respecte inamovibilitatea judecătorilor, iar Președintele României nu are dreptul să retragă un drept consacrat de legea fundamentală a statului.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului privind acordarea de despăgubiri, s-a susținut că acestea pot fi acordate doar în situația în care este angajată răspunderea civilă delictuală a persoanei care a cauzat altuia un prejudiciu, în condițiile art. 998 și următoarele din Codul civil. Însă pentru a putea fi angajată o astfel de răspundere se cer a fi îndeplinite mai multe condiții desprinse din interpretarea dispozițiilor art. 998 din Codul civil potrivit căruia. Aceste condiții se referă la: existența unei fapte ilicite, prin care se încalcă o anumită obligație, aducându-se, prin aceasta, o atingere a unui drept subiectiv; săvârșirea cu vinovăție a acestei fapte, ca element subiectiv al răspunderii; existența unui prejudiciu; un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
În situația din speță lipsește fapta ilicită deoarece Consiliului Superior al Magistraturii nu avea nicio obligație în sensul vizat de reclamant. Prin urmare, nu sunt îndeplinite cerințele angajării răspunderii civile delictuale și implicit a acordării de despăgubiri.
În drept a invocat dispozițiile art. 118 alin. 1 cod procedură civilă.
Prin încheierea din 20 martie 2009 s-au disjuns din prezenta cauză cererile de îndreptare eroare materială a încheierii din 02.09.2008 pronunțată de Curtea de apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr- precum și a deciziei nr. 91 din 13,01.2009 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. -, dar și plângerea penală formulată în cauză prin cererea introductivă.
Prin încheierea din 17 aprilie 2009, în vederea soluționării excepției de conexitate invocată prin întâmpinarea formulată în cauză, dar și în raport de stadiul procesual în care cauzele ce privesc pe reclamant și pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii se aflau la acea dată s-a înaintat prezenta cauză completului învestit cu soluționarea dosarului nr-.
Prin încheierea din 15 iunie 2009 cererea de conexare a cauzelor a fost respinsă, prezentul dosar fiind înaintat completului inițial învestit.
La data de 09.07.2009 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâți și Ministerul Finanțelor Publice precum și pe numitul, judecător la Curtea Constituțională.
De asemenea reclamantul a mai arătat că solicită introducerea în cauză a posturilor de televiziune Realitatea TV și pentru opoyabilitate și pentru ca acestea să monitorizeze și să informeze corect opinia publică asupra cauzelor reclamantului aflate pe rolul instanțelor române.
S-a solicitat și să se dispună sigilarea spațiului comercial în litigiu până la soluționarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor române.
Acțiunea formulată de reclamant în cauză este inadmisibilă cu privire la toate capetele de cerere formulate prin aceasta și urmează a fi respinsă în consecință.
Referitor la primul capăt de cerere prin care se solicită obligarea Președintelui României la retragerea inamovibilității unui judecător se reține că potrivit art. 124 alin. 3 din Constituție: "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii."
Pentru a asigura independența judecătorilor și implicit dreptul părților la un proces echitabil (art. 21 alin. 3 din Constituție), art. 125 alin. 1 din Constituție arată că: "Judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili, în condițiile legii.
Dezvoltând principiul constituțional mai sus enunțat art. 2 alin. 2 și 4 din legea 303/2004 arată că; "Judecătorii inamovibili pot fi mutați prin transfer, delegare, detașare sau promovare, numai cu acordul lor, și pot fi suspendați sau eliberați din funcție în condițiile prevăzute de prezenta lege.
Orice persoană, organizație, autoritate sau instituție este datoare să respecte independența judecătorilor."
Ca urmare, se reține că inamovibilitatea este o calitate pe care judecătorul o dobândește prin numirea sa în funcție și nu poate fi retrasă, aceasta încetând doar prin eliberarea din funcție a judecătorului în condițiile și formele prevăzute de lege.
În consecință, capătul de cerere vizând retragerea inamovibilității unui judecător urmează a fi reținut ca inadmisibil pentru considerentele mai sus precizate în raport cu pârâții Președintele României și Consiliul Superior al Magistraturii ca au atribuții cu privire la numirea și eliberarea din funcție a judecătorilor.
În raport de ceilalți pârâți pe care reclamantul a înțeles că îi cheme în judecată acest capăt de cerere urmează a fi respins pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora, reținându-se lipsa de atribuții a acestora în ceea ce privește numirea și eliberarea din funcție a judecătorilor.
Raportat la cel de-al doilea capăt de cerere referitor la obligarea pârâților la despăgubiri către reclamant, ca o consecință a modului în care un judecător a soluționat anumite cauze se reține de asemenea lipsa calității procesuale pasive a pârâților, deoarece pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală a unei persoane este necesar ca temeiul acestei răspunderi să o constituie fapta proprie (art. 998 - 999 cod civil).
Răspunderea pentru fapta altuia constituie în dreptul nostru o situație de excepție și, prin urmare, trebuie să fie în mod expres reglementată de lege.
Or, în speță, se invocă răspunderea pârâților pentru modul în care un judecător a soluționat anumite cauze.
În această materie nu operează o răspundere similară cele a comitentului pentru fapta prepusului său (art. 1000 alin. 3 cod civil).
Astfel, dacă s-a dat o hotărâre, care a rămas definitivă dar constituie o eroare, mai întâi trebuie să se obțină o hotărâre de condamnare a judecătorului pentru comiterea unei infracțiuni sau de sancționare a lui de către Consiliul Superior al Magistraturii pentru comiterea unei abateri disciplinare, pentru o faptă care a generat acea eroare. Apoi se poate face o acțiune de către justițiabilul păgubit contra statului român, reprezentat de Ministerul Finanțelor.
Numai în ipoteza în care Statul pierde și despăgubirea e plătită, doar acesta se poate îndrepta cu o acțiune în despăgubiri împotriva judecătorului care, cu rea-credință sau din gravă neglijență, a săvârșit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.
Prin urmare, nu există un raport juridic de drept substanțial care să justifice chemarea în judecată a pârâților din prezenta cauză cu privire la cererea privind acordarea de despăgubiri.
Referitor la capătul de cerere prin care se solicită să fie constatat abuzul judecătorului în cauzele în care reclamantul a avut calitatea de parte se reține că, potrivit celor mai sus arătate, constatarea incidentală a săvârșirii unui "abuz" de către un judecător se poate face fie în cadrul unui proces penal fie în procedura răspunderii disciplinare a magistratului potrivit legii organice a Consiliului Superior al Magistraturii.
Mai mult, din art. 1 și 18 din Legea 554/2004 rezultă că în fața instanței de contencios administrativ reclamantul poate solicita și obține: anularea în totul sau în parte a unui act administrativ, obligarea autorității publice să emită un act administrativ să elibereze un alt înscris sau să efectueze o operațiune administrativă, precum și despăgubiri pentru daunele materiale și morale cauzate, astfel că în cazul acțiunii în contencios administrativ este necesar ca reclamantul să solicite realizarea dreptului său subiectiv pretins a fi încălcat, acțiunea în constatare, subsidiară potrivit art. 111 cod procedură civilă fiind, în consecință inadmisibilă.
Prin precizarea de acțiune reclamantul mai solicită sigilarea spațiului comercial în litigiu până la soluționarea irevocabilă a cauzelor acestuia aflate pe rolul instanțelor române.
Această cerere nu poate fi analizată decât prin prisma unei solicitări de instituire a unui sechestru judiciar (art. 596 cod procedură civilă), care însă nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa, litigiul de față, așa cum s-a arătat mai sus în analiza celorlalte capete de cerere nu poartă asupra posesiei sau proprietății asupra unui bun imobil.
Mai mult, chiar din cererile formulate de reclamant în prezenta cauză rezultă că niciunul dintre pârâții pe care reclamantul înțelege să-i cheme în judecată în prezenta cauză nu au în posesie sau detenție imobilul asupra căruia reclamantul cere instituirea sechestrului judiciar.
Pentru considerentele mai sus precizate, acțiunea formulată de reclamant în prezenta cauză urează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, CURTEA DE APEL CRAIOVA, PREȘEDINTELE ROMÂNIEI -, - PREȘEDINTE, - PREȘEDINTE CURTEA DE APEL CRAIOVA, - VICEPREȘEDINTE CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, REALITATEA TV și
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
ex. 14
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru
