Contestație act administrativ fiscal. Sentința 410/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 410
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
Grefier - -
xxxxxxxxxxx
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta - TRANS SRL cu sediul în Podari, nr. 48 jud. D în contradictoriu cu pârâta D - C, nr. 2, jud. D, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat avocat pentru reclamanta - TRANS SRL și consilier juridic pentru pârâta
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier învederându-se depunerea relațiilor solicitate cu adresă către IPJ - Serviciul de Investigare.
Curtea constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat a acordat cuvântul asupra acțiunii.
Avocat solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu luarea în considerare a faptului că nu a fost începută urmărirea penală.
Consilier juridic arată că potrivit art. 214, nu are relevanță dacă s-a început urmărirea penală ci este suficientă dovada sesizării organul de cercetare penală cu privire la existența indiciilor unor infracțiuni.
Solicită respingerea acțiunii și menținerea actelor contestate.
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 09.03.2009 reclamanta - TRANS SRL, în contradictoriu cu pârâta Das olicitat anularea actelor administrativ-fiscale emise de pârâtă, respectiv: Decizia 51/24.02.2009 privind soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală și Raportul de inspecție fiscală, ambele înregistrate cu nr. 3950/28.11.2008 și în consecință, exonerarea de la plata sumei înscrise în decizia de impunere atacată precum și a majorărilor și penalităților calculate pentru aceste sume.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost supusă unui control fiscal în perioada 22 octombrie - 28 noiembrie 2008. În această perioadă, inspectorii fiscali nu s-au deplasat la sediul societății așa cum este înscris în, venind doar în prima zi pentru a anunța ca s-a început controlul.
Prin decizia de soluționare a contestației formulată în procedura administrativă, deși s-a dispus suspendarea soluționării contestației pe motivul ca a fost formulată plângere penală, contestația a fost analizată.
În consecință s-a susținut că actele atacate sunt lovite de nulitatea absolută având in vedere că prin acestea s-a încălcat dreptul la apărare al reclamantei.
S-a susținut și că dispozițiile legale au fost greșit aplicate și greșit interpretate de organul fiscal.
Invocându-se art. 52 alin. 1 din Constituție, Decizia Curții Supreme de Justiție nr. 1112/12.06.1997 și cauza Anghel împotriva României nr. 28183/03, reclamanta a susținut și încălcarea dreptului său la un proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
În același sens s-au invocat R - a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă și 16/2003 a Comitetului din Cadrul Consiliului Europei potrivit cărora executarea actelor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
S-a arătat și că creanțele reclamantei față de terți, respectiv soldurile neprescrise ale furnizorilor neachitați nu reprezintă venituri impozabile reclamanta neputând fi obligată să plătească impozit pentru bunuri aparținând terților.
În subsidiar s-a solicitat să se rețină buna credință a reclamantei rezultată din acceptarea, respectiv plata sumelor care au fost impuse: diferența de impozit pe veniturile microintreprinderilor cu majorări de întârziere, impozitul pe dividende, majorări, penalități.
Pe fondul cauzei, referitor conținutul, la pct. 1, măsura luată s-a considerat ca legală.
Referitor pct. 2 din, soldul de furnizori si clienți, s-a arătat că este nelegală aprecierea inspectorilor cu privire la nulitatea tranzacțiilor încheiate de reclamantă cu terțe societăți comerciale, starea de insolvență sau inactivitate a furnizorilor sau clienților, nepuând fi imputată reclamantei.
În acest sens s-a arătat că toate tranzacțiile sunt din 2007, deci neprescrise si chiar în stare de insolvență, creditorii reclamantei, prin reprezentanții lor legali, ar putea acționa reclamanta în pretenții.
Nu există o hotărâre dată de către o instanță care să constate nulitatea facturilor și a creanțelor sau inexistenta debitelor.
Toate achizițiile, înscrise în facturi considerate nule de către inspectorii fiscali, au făcut obiectul altor tranzacții din care reclamanta a obținut venituri pentru care a plătit TVA și impozit pe profit. Ca atare, soluția prin care tranzacțiile sunt considerate reale atunci când reclamanta este obligată la plată și nule când trebuie să i se restituie sume plătite fără a fi datorate este nelegală.
Referitor la raporturile contractuale cu - CEREAL SRL s-a susținut că nu are nici o relevanță faptul ca timp de 1 an si 5 luni nu se achitase prețul în integralitatea lui atât timp cât se retine că au fost efectuate plați parțiale fapt care confirmă realitatea tranzacțiilor.
Raportat la reținerea faptului că au fost înregistrate facturi ale unor societăți inactive și că aceste documente nu îndeplinesc calitatea de document justificativ s-a menționat că, la momentul tranzacției societățile erau active, chiar se menționează că - CEREAL SRL a si încasat 105.000 lei din valoarea creanțelor. Aceeași situație există și în cazul furnizorilor - SRL și - CONST SRL.
Referitor la Factura nr. 407/23.05.2008 emisă de - SRL s-a invocat că este nelegală si netemeinică decizia organelor fiscale de a considera lipsă în gestiune, deoarece obligația de a evidenția fierul beton aflat în custodie la SRL este extrabilanțieră, deci nu influențează din nici un punct de vedere implicația fiscală.
S-a arătat și că se mențin apărările formulate în contestația inițială.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 12 și art. 175 din Codul d e procedură fiscală.
În dovedirea acțiunii s-a depus la dosarul cauzei decizia nr. 51/24.02.2009 emisă de
La data de 15 mai 2009 pârâta D, a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulată în cauză
În motivarea întâmpinării s-a susținut că soluția dată prin decizia contestată, de suspendare a soluționării cauzei până la soluționarea definitivă pe latura penală, este legală în conformitate cu dispozițiile art. 214, alin. (1), lit. a din Codul d e procedură fiscală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a condus la suspendare.
În acest sens s-a arătat că, după cum reiese din procesul - verbal înregistrat la D sub nr. 3950/28.11.2008 înaintat Inspectoratului Județean de Poliție D cu adresa nr. 3950/28.11.2008 s-a constatat că reprezentanții reclamantei au înregistrat în evidența contabilă facturi care la rubrica furnizori au menționate denumirile și datele de identificare ale unor societăți care nu au putut fi identificate, nu funcționau la sediul social declarat, nu au depus situații financiare și declarații fiscale, iar în unele cazuri reprezentanții legali ai societăților în cauză au declarat că nu au desfășurat tranzacții comerciale cu reclamanta.
De asemenea, s-a constatat că societatea a încasat avans fără a-l înregistra în contabilitate și fără a declara fiscal - ul de plată aferent încasării avansului, precum și faptul că au fost emise facturi de vânzare fără a le înregistra sau le-a înregistrat fără ca acestea să îndeplinească condițiile pentru a fi considerate documente justificative, aspecte asupra cărora urmează a se pronunța organele de cercetare penală.
Din aceste motive, între stabilirea obligațiilor bugetare prin Decizia de impunere nr. 256/28.11.2008, întocmită de reprezentanții DGFP D și stabilirea caracterului infracțional al faptelor există o strânsă interdependență, de care depinde soluționarea cauzei.
între stabilirea obligațiilor fiscale și rezultatul cercetărilor penale, constă în faptul că obligațiile fiscale suplimentare s-au stabilit în urma constatării că au fost diminuate obligațiile fiscale datorate bugetului general consolidat, in condițiile in care reclamanta a susținut că înregistrările contabile sunt corecte.
Asupra acestor aspecte urmează sa se pronunțe organele de cercetare penala, la care au fost înaintate actele întocmite de organele fiscale.
Existând o strânsă legătură între rezultatul cercetărilor penale și stabilirea obligațiilor fiscale, procedura administrativă nu va putea fi reluată decât în condițiile art. 214, alin. (3) din Codul d e procedură fiscală.
Ca urmare, cauza nu poate fi soluționată pe fond, necunoscându-se rezultatul cercetărilor efectuate de organul de urmărire penală,
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115 - 118 din Codul procedură civilă.
S-au depus la dosarul cauzei: decizia nr. 51/24.02.2009 emisă de D, contestația în soluționarea căreia s-a emis decizia mai sus precizată, raportul de inspecție fiscală nr. 3950/28.11.2008 al D, decizia de impunere nr. 256/28.11.2008, procesul verbal de efectuare a inspecției fiscale generale din 28 nov. 2008, adresa nr. -/08.07.2008 a Gărzii Financiare, secția T, procesul verbal nr. 8317/18.12.2008 al a mun. T, acte privind situația societății - "" SRL, adresa nr. 44499/8 dec. 2008 aam un. T, adesa nr. 22817/09.12.2008/ad a T, adresa nr. 8099/08.12.2008 a T, note de constatare ale Gărzii Financiare, Comisariatul Regional D, proces verbal nr. 76.917/28.10.2008 al B, notificare a deschiderii procedurii simplificate de faliment pentru - CONS SRL, procesul verbal nr. 77.837/09.12.2008 al B, proces verbal nr. -/27 nov. 2008 al al mun. C, facturi fiscale.
La solicitarea instanței s-a înaintat adresa nr. 3250/28.11.2008 a D și adresa nr. -/14.10.2009 a IPJ D, Serviciul de Investigare a Fraudelor.
Analizându-se acțiunea formulată în cauză prin prisma probatoriului administrat se reține că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt se constată că prin decizia nr. 51/24.02.2009 emisă de D s-a dispus:
Suspendarea soluționării contestației - TRANS SRL pentru suma totală de plată de 1.156.709 lei reprezentând: 545.973 lei taxă pe valoarea adăugată de plată, 62.304 lei majorări de întârziere aferente, 407.112 lei impozit pe profit, 141.320 lei majorări de întârziere aferente, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea.
Transmiterea dosarului cauzei organului de inspecție fiscală urmând ca la încetarea motivului care a determinat suspendarea sa fie înaintat organului competent conform legii pentru soluționarea cauzei în funcție de soluția pe latură penală.
Constatarea necompetentei materiale a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor privind rezolvarea cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr.256/28.11.2008.
Pentru a se pronunța astfel autoritatea administrativă, potrivit art. 46 din Codul d e procedură fiscală, a arătat că, în ceea ce privește nulitatea absolută a actelor administrativ fiscale atacate, ca urmare a încălcării dreptului la apărare, nu rezultă că ar fi fost omis vreunul din elementele obligatorii care sa atragă nulitatea absolută a actului administrativ atacat.
Din raportul de inspecție fiscală s-a reținut că prin avizul de inspecție fiscală societății contestatoare i s-a adus la cunoștința faptul că va fi supusă unei inspecții fiscale generale. Mai mult, chiar și după încheierea inspecției fiscale - TRANS SRL avea posibilitatea conform art. 107 alin. 4 din OG 92/2003 republicată, să prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările inspecției fiscale. Totodată s-a reținut că la pag. 17 din raportul de inspecție fiscală se precizează faptul că "în data de 28.11.2008 s-a purtat discuția finală cu reprezentantul contribuabilului în legătură cu rezultatele inspecției fiscale. dl. Silvică nu a făcut comentarii asupra constatărilor rezultate în urma inspecției fiscale."
Referitor la suma totală de plată de 1.156.709 lei s-a reținut că în urma controlului s-a constatat că - TRANS SRL a înregistrat în evidenta contabilă și fiscală facturi care la rubrica furnizor au fost menționate denumirile și datele de identificare ale unor societăți care nu au putut fi identificate, nu funcționau la sediul social declarat, nu au depus situații financiare și declarații fiscale, iar în unele cazuri reprezentanții legali ai societăților în cauză au declarat ca nu au desfășurat tranzacții comerciale cu - TRANS SRL.
Prin sesizarea nr. 3250/28.11.2008 organele de inspecție fiscală din cadrul DGFP D au transmis Procesul verbal încheiat la data de 28.11.2008 care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere contestată, Inspectoratului Județean de Politie D în vederea cercetării caracterului infracțional al faptelor.
Avându-se în vedere dispozițiile art. 214 alin 1 lit. a din Codul d e procedură fiscală, s-a arătat că între stabilirea obligațiilor bugetare constatate prin Procesul verbal de control încheiat la data de 28.11.2008, preluate in totalitate prin Raportul de inspecție fiscala în urma căruia a fost emisa Decizia de impunere nr. 256/28.11.2008 și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei pe cale administrativă.
Aceasta interdependență constă în faptul că se ridică problema realității operațiunilor efectuate de - TRANS SRL în condițiile în care s-a constatat că societatea contestatoare a înregistrat în evidența contabilă fiscală facturi fiscale care la rubrica furnizor au fost menționate denumirile și datele de identificare ale unor societăți care nu au putut fi identificate, nu funcționau la sediul social declarat și nu au depus situații financiare și declarații fiscale.
Potrivit art. 14 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 544/2004 s-a reținut că solicitarea contestatoarei de suspendare a Deciziei de impunere nr. 256/28.11.2008 intra sub incidența acestor prevederi legale, motiv pentru care Direcția generală de soluționare a contestațiilor nu se poate investi cu soluționarea acestui capăt de cerere, competenta revenind instanțelor judecătorești, conform legii.
În raport de decizia mai sus arătată se reține că potrivit art. 214 alin. 1 lit. a din Codul d e procedură fiscală organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
În speță, cu adresa nr. 3950 din 28.11.2008 D, organ care a efectuat activitatea de control, a sesizat organele de cercetare penală, respectiv IPJ D, pentru cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 din legea 241/2005, faptă presupus a fi săvârșită de reprezentantul societății.
Sesizarea organelor de cercetare penală are ca fundament procesul verbal înregistrat la D, activitatea de inspecție fiscală, sub nr. 3950 din 28.11.2008 și privește aceleași împrejurări ce au fost constatate prin raportul de inspecție fiscală cu același număr, contestat în cauză, în baza căruia s-a emis decizia de impunere de asemenea contestată în prezenta cauză.
Faptul că cercetările privind activitatea reclamantei prin reprezentanții săi sunt urmate într-o cauză penală în care cercetările au debutat mai demult, privind activitatea altor societăți comerciale nu are nici o relevanță în cauză, în contextul în care din înscrisurile existente la dosar rezultă că, cercetările privind activitatea reclamantei au debutat ca urmare a sesizării organului care a efectuat activitatea de control finalizată prin decizia de impunere analizată în prezenta cauză.
analiza coroborată a înscrisurilor mai sus precizate se reține că în mod legal și temeinic organul de soluționare a contestației a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 214 alin. 1 lit. a din Codul d e procedură fiscală deoarece între stabilirea obligațiilor bugetare constatate prin Raportul de inspecție fiscală în urma căruia a fost emisă Decizia de impunere nr. 256/28.11.2008 și stabilirea caracterului infracțional al faptelor indicate ca fiind săvârșite de reprezentantul societății există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei pe cale administrativă.
Aceasta interdependență constă stabilirea realității operațiunilor efectuate de reclamantă în condițiile în care s-a constatat prin raportul de inspecție fiscală că aceasta a înregistrat în evidența contabilă fiscală facturi fiscale în care la rubrica furnizor au fost menționate denumirile și datele de identificare ale unor societăți care nu au putut fi identificate, nu funcționau la sediul social declarat și nu au depus situații financiare și declarații fiscale.
La stabilirea obligațiilor de plată suplimentare din decizia de impunere contestată în prezenta cauză, s-a avut în vedere și că reprezentanții legali ai unora din societățile cu care reclamanta a susținut că a avut relații contractuale au declarat că nu au desfășurat tranzacții comerciale cu aceasta.
De asemenea în urma controlului finalizat prin raportul de inspecție fiscală contesta s-a constatat ca societatea a încasat avans fără a-l înregistra în contabilitate și fără a declara fiscal TVA de plată aferent încasării avansului, precum și faptul că a emis facturi de vânzare fără a le înregistra sau le-a înregistrat fără ca acestea să îndeplinească condițiile pentru a fi considerate documente justificative, aspecte asupra cărora urmează a se pronunța organele de cercetare penală.
Nu poate fi reținut nici argumentul reclamantei în sensul că organul administrativ fiscal învestit cu soluționarea contestației ar fi soluționat pe fond contestația sa, deoarece, raportat la cele dispuse prin decizia analizată, organul de soluționare a contestației nu a hotărât decât asupra suspendării soluționării contestației și nu cu privire la fondul acesteia.
În acest context considerentele deciziei referitoare la respingerea motivelor contestatoarei privind nulitatea actelor administrativ fiscale ca urmare a încălcării dreptului la apărare al acesteia sunt lipsite de finalitate, impunându-se a fi reanalizate la momentul soluționării pe fond a contestației.
În consecință, se impune respingerea acțiunii formulată de reclamantă și menținerea deciziei nr. 51/24.02.2009 emisă de D în soluționarea contestației formulată de aceasta.
Prin urmare, în actualul cadru procesual, dat fiind că decizia nr. 51/24.02.2009 emisă de D va fi menținută, nu poate fi analizată legalitatea și temeinicia deciziei de impunere ce a făcut obiectul contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - TRANS SRL cu sediul în Podari, nr. 48 jud. D în contradictoriu cu pârâta D - C, nr. 2, jud. D.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
4 ex.
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru
