Alte cereri. Decizia 416/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.416/CA.
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Claudiu Răpeanu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de contestatoarea - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADNMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C - cu sediul în C,-, jud. C, împotriva deciziei civile nr.154/ CA/16.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - - domiciliat în C,-, jud. C și intimata pârâtă - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - SERVICIUL SOLUȚIONARE CONTESTAȚII - cu sediul în C, Bd. -. -, nr.18, jud. C, având ca obiect contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este motivat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea, invocă din oficiu excepția de litispendență dedusă din prevederile art. 163 Cod procedură Civilă, privind conexarea dosarului nr- la dosarul cu nr-.
Constată întemeiată excepția de litispendență dedusă din prevederile art.164 Cod procedură Civilă:
Admite excepția de litispendență dedusă din prevederile art.163 Cod procedură civilă.
Dispune conexarea dosarului -la dosarul cu nr-.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității contestației întemeiată pe disp. art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă și pe fondul contestației întemeiată pe disp. art. 318 Cod procedură civilă.
CURTEA
Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ și înregistrată sub nr.1354/118/25.02.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE-SERVICIUL SOLUȚIONARE CONTESTAȚII și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- anularea Deciziei nr.9/28.01.2008 prin care s-a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr.370/15.11.2007 și a procesului verbal de control nr. 16117/15.11.2005 prin care s-a stabilit un debit în valoare de 8.983 lei;
- anularea Deciziei nr.370/15.11.2007 emisă de Direcția pentru Accize și
Operațiuni Vamale C;
- anularea procesului verbal nr.16117/15.11.2005 emis de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale;
- anularea somației nr.581/09.01.2008 emisă de Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale C;
- exonerarea de la plata sumei de 8.983 lei și a sumelor accesorii ce vor mai curge până la soluționarea litigiului;
- suspendarea executării actelor administrative a căror anulare o solicită, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond;
- cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.1221 din 22 2008, Tribunalul Constanța admite acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice C - Serviciul Soluționare Contestații C și ANAF-Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale C, dispunând anularea Deciziei nr.9/28.01.2008 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C, cu consecința exonerării reclamantului de la plata sumei de 9.082 lei debit stabilit la data de 12.12.2007 și obligând pârâtele la plata sumei de 1.528,56 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri formulează recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, în numele și pe seama Autorității Naționale a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev. de art.3041Cod pr.civilă și următoarea motivație, în esență:
- instanța de fond "nu s-a aplecat îndeajuns" asupra materialului probator administrat în cauză, astfel încât instanța de recurs trebuie să reanalizeze toate aspectele și, rejudecând cauza în fond să, constate netemeinicia hotărârii atacate, cu consecința respingerii acțiunii dedusă judecății ca nefondată;
- în mod greșit instanța de fond a luat în considerare numai susținerile reclamantului, ignorând probatoriul administrat de pârât în cauză, împrejurare ce a determinat aplicarea greșită a legii;
- prima instanță nu a înțeles condițiile în care se eliberează certificatele de origine și în special modalitatea de efectuare a controlului "a posteriori", din moment ce tribunalul își motivează hotărârea pe împrejurarea că "certificatul este valabil nefiind desființat la momentul efectuării controlului ulterior al autorității vamale";
- s-a apreciat cu ușurință că, în ciuda procedurii parcurse, autoturismul își are origine comunitară, fără observarea că, numai autoritatea vamală din țara exportatoare este în măsură să confirme sau să infirme originea acestuia.
Prin decizia nr. 154/16.04.2009 recursul a fost respins ca nefondat.
Instanța de recurs a reținut următoarele:
Potrivit documentelor anexate la dosar, în data de 21.11.2006 reclamantul intimat a solicitat Biroului Vamal C întocmirea formalităților vamale pentru importul unui autoturism marca Opel Astra procurat din Germania, cu acordarea regimului tarifar preferențial și scutirea de plată TVA, prezentând în acest sens certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 nr. A - emis de autoritatea vamală germană.
Urmare controlului "a posteriori" dispus în 21.11.2006 de organele Biroului vamal C în ceea ce privește calitatea de produs originar din Comunitatea Europeană, prin adresa nr./ 4215F - 3148/06-01/15.10.2007 a administrației vamale germane înregistrată sub nr.60778/25.10.2007 la Autoritatea Națională a Vămilor România și la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C sub nr.16117/02.11.2007, se comunică că: "nu se poate confirma că bunul importat este de origine comunitară, întrucât exportatorul nu a solicitat el însuși eliberarea certificatului de circulație a mărfurilor și nu a împuternicit în acest sens o altă persoană".
Acestea sunt împrejurările în care s-a procedat de către autoritățile vamale la retragerea preferințelor tarifare acordate și la calcularea drepturilor vamale de import în sarcina titularului de operațiune, rezultând o datorie vamală în cuantum de 8.983 lei, constând în taxe vamale, accize, TVA și majorări de întârziere aferente.
Prin contestația dedusă judecății reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr.9/28.01.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C, cu consecința anulării actelor subsecvente prin care a fost obligat la plata sumei de 8.983 lei reprezentând taxe vamale, accize, TVA și majorări de întârziere, obligații stabilite urmare controlului ulterior al operațiunii de import efectuată de reclamant.
Procedând la examinarea demersului Autorității Vamale Române privind retragerea preferințelor vamale, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic instanța de fond a concluzionat asupra împrejurării că, acordarea regimului vamal preferențial se efectuează în conformitate cu prevederile art.55 din regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat din HG nr.707/2006 în vigoare la data importului.
Astfel, potrivit textului de lege indicat "Regimul tarifar preferențial -precizează acordurile internaționale la care România este parte, se acordă în condițiile stabilite de aceste acorduri.
Dovada originii și documentele probatorii precum și metodele de cooperare administrativă sunt cele prevăzute în fiecare acord în parte".
Conform Acordului European ratificat prin OUG nr.192/2001 aprobată prin Legea nr.151/2002, în Protocolul referitor la definirea noțiunii de "produse originale" și metodele de cooperare administrativă, anexă la acord, în art.16 se precizează Condițiile generale privind regimul tarifar preferențial, după cum urmează:
"1. Produsele originale din Comunitate beneficiază la importul în România și produsele originale din România beneficiază la importul în Comunitate de prevederile acordului prin prezentarea:
a) fiea unui certificat de origine a mărfurilor EUR 1",
pentru ca, în art.17 legiuitorul să fi stipulat, că:
"Un certificat de circulație a mărfurilor EUR 1 este eliberat de către autoritățile vamale ale țării exportatoare pe baza cererii scrise a exportatorului său, sau sub răspunderea exportatorului, de către reprezentantul său autorizat".
În atare condiții, în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că, din conținutul textelor de lege enunțate și față de înscrisurile administrate, autoturismul Opel Astra importat de reclamant având seria - - încadrat în tariful vamal de import la poziția tarifară -,0 este un produs originar din Comunitatea Europeană și beneficiază de tratament tarifar preferențial în baza Certificatului EUR 1 nr. A -.
Mențiunea autorității vamale germane făcută prin adresa nr. Z 4215F - 3148/06-01/15.10.2007 (înregistrată sub nr.60778/ 25.10.2007) la Autoritatea Națională a Vămilor nu este relevantă, în condițiile în care dispozițiile citate din art.16 din Acordul România-UE, precum și înscrisurile doveditoare, respectiv certificatul de origine EUR 1 nr. A -, conduc la concluzia că bunul importat are origine în Comunitatea Europeană.
Susținerile făcute de recurentă referitoare la împrejurarea că instanța de fond nu a înțeles "condițiile în care se eliberează certificatele de origine" și în special "modalitatea de efectuare a controlului "a posteriori", nu pot fi primite de C, atât timp cât, certificatul de origine EUR 1 nr. A - există, iar modalitatea în care a fost eliberat nu este de natură a produce consecințe juridice, el fiind valabil, nefiind desființat la momentul controlului ulterior al autorității vamale, iar autoturismul are originea în Comunitatea Europeană.
Pe de altă parte, probatoriul administrat în cauză face dovada că instanța a reținut toate susținerile părților, iar confirmarea de către autoritatea vamală din țara exportatoare sau infirmarea originii comunitare a bunului de către aceasta, nu poate fi apreciată pe baza unei adrese, ci în baza actului, în speță a certificatului EUR 1 nr. A -, astfel încât se vor înlătura și susținerile făcute de recurentă referitoare la "aprecierea cu ușurință de către instanță", în ciuda procedurii parcurse a unei alte situații de fapt.
Nici un moment instanța de fond nu a făcut referire la legalitatea etapelor parcurse de autoritatea română sub aspectul controlului "a posteriori", reglementată de Protocolul referitor la noțiunea de "produse originare", ci au fost examinate în mod legal și temeinic numai condițiile generale și obligatorii de acordare a regimului vamal preferențial ce se efectuează în conformitate cu prevederile art.55 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin HG nr.707/2006, în vigoare la data importului, și care, în speță, sunt îndeplinite urmare a existenței certificatului EUR 1 nr. A -.
Împotriva deciziei Curții de Apel a formulat contestație în anulare Direcția Regională pentru accize și operațiuni vamale C, în numele și pe seama Autorității Naționale a Vămilor.
În motivarea contestației se invocă art. 317 alin. 1 punctul 2.pr.civ - Tribunalul Constanțas -a pronunțat în mod greșit asupra emiterii somației de către organele cu atribuții în acest sens iar Curtea de Apel avea obligația să verifice competența instanței cu privire la acest aspect. Din punctul de vedere al contestatoarei acest capăt de cerere trebuia disjuns iar Curtea de Apel a omis să se pronunțe asupra acestui aspect.
Se invocă totodată art. 318.pr.civ. - se apreciază că instanța de recurs nu s-a pronunțat din oficiu asupra competenței tribunalului în ceea ce privește somația nr. 581/09.01.2008.
De asemenea, instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la aplicarea greșită a legii, invocată ca motiv de recurs ci a preluat susținerile părții adverse cu ignorarea materialului probator administrat în cauză de către autoritatea vamală.
Deși s-a arătat în cuprinsul recursului că cererea se întemeiază pe art. 3041.pr.civ. instanța nu a examinat cauza sub toate aspectele.
În drept se invocă art. 317 și 318.pr.civ.
Primul motiv al contestației în anulare a fost respins ca inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 317 alin. 1 punctul 2.pr.civ. "hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:.când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență".
Se constată că textul de lege face referire la "dispoziții de ordine publică privitoare la competență", adică dispoziții care pot fi invocate oricând de către părțile în proces precum și de către instanța de judecată. Cu toate acestea, contestația în anulare este inadmisibilă dacă partea interesată putea să le invoce pe calea apelului sau recursului și nu a făcut-
În speță se contestă competența Tribunalului în soluționarea unui capăt al acțiunii referitor la somația nr. 581/09.01.2008 și în opinia contestatoarei Curtea de Apel trebuia să aibă în vedere acest aspect chiar dacă nu a fost invocat prin motivele de recurs.
Față de prevederile art. 317, întrucât contestatoarea nu a invocat necompetența tribunalului prin motivele de recurs, deși putea să o facă, acest motiv de contestație în anulare este inadmisibil.
Al doilea motiv al contestației a fost respins ca nefondat pentru următoarele argumente:
Art. 304.pr.civ. enumeră situațiile în care se poate cere modificarea sau casarea unei hotărâri în recurs.
Potrivit art. 3041.pr.civ. "recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele".
Concluzia este aceea că în cazul în care o hotărâre poate fi atacată atât cu apel cât și cu recurs, prin recurs nu se pot invoca decât cazurile enumerate limitativ în art. 404.pr.civ.
Dacă o hotărâre nu poate fi atacată decât cu recurs, cum este cazul în speță, recurenta poate invoca și motive care nu se încadrează în art. 304, instanța fiind obligată să le analizeze potrivit art. 3041.pr.civ.
În concluzie, instanța de recurs nu analizează decât motivele invocate, indiferent dacă acestea se încadrează în art. 304.pr.civ. sau nu.
Această concluzie se desprinde din art. 304 coroborat cu art. 3041și art. 306.pr.civ. astfel, dacă în virtutea art. 3041.pr.civ. instanța de recurs ar fi obligată să analizeze o cauză sub toate aspectele invocate sau neinvocate, nu ar mai avea nicio eficiență textul de lege referitor la nulitatea recursului pentru nemotivare. De asemenea, motivele de ordine publică pot fi invocate, instanța de recurs neavând nicio obligație în acest sens.
Întreaga motivare a instanței de recurs se întemeiază tocmai pe aplicarea corectă a legii de către prima instanță, fiind astfel înlăturat motivul de recurs ce viza "aplicarea greșită a legii" și apărările recurentei.
Pentru aceste considerente, prima instanță nu a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare invocate, nefiind îndeplinite cerințele art. 318 teza II.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția inadmisibilității contestației întemeiate pe art. 317 alin. 1 pct.2 Cod procedură civilă.
Respinge contestația formulată de contestatoarea - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADNMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C - cu sediul în C,-, jud. C, împotriva deciziei civile nr.154/ CA/16.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - - domiciliat în C,-, jud. C și intimata pârâtă - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - SERVICIUL SOLUȚIONARE CONTESTAȚII - cu sediul în C, Bd. -. -, nr.18, jud. C, pe acest motiv ca inadmisibilă.
Respinge ca nefondată contestația întemeiată pe art. 318 Cod procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
a
Grefier,
a
Red.jud.dec.
20.11.2009
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea, Claudiu Răpeanu
