Alte cereri. Decizia 465/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 465/CA
Ședința publică de la 01.10.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursurilor în contencios administrativ declarate de recurenții pârâți - MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,-, sect.1, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, cu sediul în T,-, împotriva Sentinței civile nr. 837/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți -, toți cu domiciliul în T,- și intimații pârâți - MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sect.1, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sect.1, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 17.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință cea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 24.09.2008, 01.10.2008, pentru când:
CURTEA,
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. 51/88/11 ianuarie 2008, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru a se dispune obligarea acestora la plata despăgubirilor bănești reprezentând sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, actualizată cu indicele de inflație la data plății, pentru perioada 1 septembrie 2002 (dată începând cu care au devenit aplicabile dispozițiile OUG 43/2002) - 31.03.2006 (ziua anterioară intrării în vigoare a OUG nr.27/2006), în raport de intervalul de timp efectiv lucrat de fiecare, în cazul în care nu este posibilă actualizarea cu indicele de inflație, au solicitat obligarea la plata dobânzii legale calculată pentru aceeași perioadă; anularea situației creată prin discriminare și obligarea la efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetul de muncă.
In motivare, reclamanții au arătat că sunt ofițeri cu cercetarea penală în cadrul Biroului de cercetare penală din Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, desemnați ca organe de cercetare ale poliției judiciare prin Ordin al Ministrului Internelor și Reformei Administrative, cu avizul conform al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza disp.art.201 alin.3 pr. penală și art.2 alin. 3 și art.4 din Legea nr.364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare.
În conformitate cu art.28 din OUG nr.43/2002 ofițerii de poliție judiciară, detașați la Departamentul Național Anticorupție primesc un spor de 30% din salariul de bază net.
Arată în continuare reclamanții că ofițeri de poliție judiciară, colegi de - ai lor detașați la. având aceleași atribuții sunt salarizați diferențiat, deși complexitatea cauzelor în care sunt implicați este ridicată, condiții în care se încalcă flagrant egalitatea în drepturi, principiul consacrat în art.16 alin.1 și 2 din Constituție și particularizat în art.2 al.2 din OG nr.137/2000 precum și disp.art.7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispoziții ce consacră dreptul la o remunerație egală pentru o muncă de valoare egală.
Se mai susține că discriminarea invocată este recunoscută prin Hotărârile nr. 185/2005 și nr. 219/2007 ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care a stabilit că aspectele prezentate au avut ca efect un tratament diferențiat.
In dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar, în copie Hotărârea nr. 219/1 august 2007
Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâtul Tad epus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 septembrie 2002 - 11 decembrie 2004, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că la acordarea unui astfel de spor s-au avut în vedere gradul sporit de dificultate în îndeplinirea actelor de procedură penală și complexitatea cauzelor pe care agenții și ofițerii de poliție detașați la. le au de instrumentat iar pe de altă parte, pentru a beneficia de acest spor, reclamanții trebuie să îndeplinească condiția esențială stabilită de legiuitor prin OUG nr.43/2002, aceea de a fi detașat la.
La solicitarea instanței, Tac onfirmat calitatea reclamanților de organe de cercetare penală ale poliției judiciare.
Prin Sentința civilă nr. 837/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune precum și acțiunea îndreptată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive, acțiunea fiind admisă în contradictoriu cu, și F
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanții îndeplinesc funcția de ofițeri de poliție în cadrul T, desemnați ca organe de cercetare ale Poliției Judiciare prin ordin al Ministrului Administrației și Internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispoziții art. 201 alin. 3 din Codul d e procedură penală și art. 2 alin. 3 din Legea nr. 364/2004, privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare.
Potrivit art. 28 din nr.OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege și pentru procurorii sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, spor care, după intrarea în vigoare a nr.OUG 24/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție și menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la.
Dispozițiile art. 6 din Codul Muncii stipulează ca tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturi la plata egală pentru munca egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin legea nr. 27/2004, prevăd în art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni, caz în care excluderea privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea unor drepturi inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
A mai reținut prima instanță că atât timp cât ofițerii de poliție judiciară detașați la. au beneficiat de un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul T care nu au fost detașați deși îndeplinesc, în virtutea funcție pe care o aveau, o muncă egală, rezultă că și reclamanții au dreptul la un salariu egal cu al celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul, deci inclusiv în ceea ce privește toate sporurile cu caracter general, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați, și anume: un salariu egal pentru o muncă egală.
De altfel, prin Hotărârea nr. 219/1 august 2007 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat această discriminare reținându-se, pe de altă parte, că prin nr.OUG 27/29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de magistrați și de personal din sistemul justiției s-a eliminat inegalitatea creată, fiind reglementată unitar salarizarea categoriilor menționate în raport cu natura cauzelor pe care le instrumentează, păstrându-se numai delimitarea firească a gradului profesional și a funcției îndeplinite.
S-a subliniat în cuprinsul hotărârii că din compararea textelor normative care reglementează desfășurare activității, atribuțiilor și controlul asupra actelor efectuate de ofițerii și agenții de poliție judiciară din cadrul și respectiv din cadrul rezultă întrunirea cumulativă a condițiilor de analogie care decurg din suma împrejurărilor date de reglementările în speță, aplicabile categoriilor de ofițeri și agenți de poliție judiciară reținându-se că, indiferent de Direcția în cauză, aceștia efectuează numai acele acte de cercetare penală dispuse de procurori, sub directa coordonare, supraveghere și control a acestora, dispozițiile procurorilor sunt obligatorii pentru aceștia și că, deși cauzele sunt diferite, sub aspect practic, cele două categorii se află într-o situație analogă.
În ce privește pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a reținut că nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât între acesta și celelalte părți nu există nici un fel de raporturi juridice prin prisma raporturilor de serviciu ale reclamantului, din care decurg drepturile bănești solicitate, ministerul fiind un terț față de acestea. Totodată MEF nu poate avea calitatea de ordinator principal de credite pentru alte autorități sau instituții publice, deci nici pentru restul pârâților, neputând repartiza acestora direct sume la bugetul de stat.
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente intervalului 1.09.2002 - 31.03.2006 este nefondată, Legea nr.137/2000 privind discriminarea în art.27 alin.2 prevede că termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani de la data săvârșirii faptei, sau de la data când persoana interesată a luat cunoștință de săvârșirea ei, în cauză luna august 2007 când s-a pronunțat Hotărârea nr.219 a
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră
Recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a criticat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat că în mod eronat instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada cuprinsă între data de 01.09.2002 și momentul anterior cu trei ani datei introducerii prezentei acțiunii, reținând faptul că data la care reclamanții au luat cunoștință de producerea presupusei fapte de discriminare este data pronunțării Hotărârii nr. 219/2007 a CNCD. Această concluzie este eronată întrucât reclamanții nu puteau invoca necunoașterea legii, în condițiile în care actul normativ care a instituit presupusa discriminare a fost publicat în Monitorul oficial, iar pentru a dovedi că luarea la cunoștință de prevederile acestuia s-a făcut ulterior, trebuia făcută dovada imposibilității totale de luare la cunoștință de faptul publicării acestui act normativ, datorată unor împrejurări extraordinare, care nu au putut fi prevăzute sau înlăturate. Data la care reclamanții au luat cunoștință de presupusa faptă de discriminare este data la care a fost publicată în Of. OUG nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție întrucât acest act normativ instituia sporul solicitat de reclamant doar în beneficiul polițiștilor detașați la.
Cu privire la fondul cauzei recurentul a arătat că, în raport de calitatea pe care o au reclamanții, salarizarea acestora se face potrivit normelor cuprinse în nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și nicidecum prin aplicarea prevederilor OUG nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare. Pretențiile intimatului reclamant își găsesc temei legal în dispozițiile art. 27 din OUG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare republicată, care permite oricărei persoane care se consideră discriminată să se adreseze instanței de judecată pentru acordarea de despăgubiri și anularea situației create prin discriminare. Așadar, discriminarea apare atunci când unei persoane nu îi este recunoscut un drept fundamental sau un drept prevăzut de lege, însă în cazul de față este vorba de situația a două categorii de polițiști, din care doar uneia îi este recunoscut un drept printr-un act normativ.
Faptul că cealaltă categorie nu beneficiază de același drept din cauză că așa a stabilit legiuitorul nu poate fi considerat discriminatoriu întrucât nu este vorba de nerecunoașterea unui drept fundamental sau instituit de lege, ci de neacordarea unui drept printr-o lege, situație care nu se circumscrie definiției discriminării de la art. 2 alin.1 din OG nr. 137/2000 republicată.
Mai arată recurentul că în ceea ce privește criteriul de selecție referitor la acordarea sporului la salariu numai unora dintre ofițerii și agenții de poliție judiciară este prevăzut chiar în cuprinsul dispozițiilor legale care instituie acest drept, unde se stipulează că se acordă numai ofițerilor și agenților detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, fiind justificat obiectiv la un scop legitim.
Diferența de tratament aplicată polițiștilor detașați la DNA are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura MIRA respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și criterii obiective conexe privind pregătirea profesională specializată, responsabilitatea diferă datorată complexității activităților desfășurate de instituția în care sunt detașați, o formare anume pentru activitatea de urmărire a infracțiunilor de corupție ca și specificul acestor activități, având în vedere, printre altele, și tipologiile diferite cazurilor de corupție.
Problema aplicării unui tratament discriminatoriu se poate pune numai cu privire la persoane care fac parte din aceeași categorie, iar polițiștii din cadrul inspectoratelor județene de poliție sunt o categorie distinctă față de categoria polițiștilor detașați la DNA care se află într-o situație juridică diferită.
Recurentul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Tac riticat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare a arătat că instanța de fond a admis acțiunea reclamanților fără ca aceștia să facă dovada calității de organe de cercetare ale poliției judiciare.
Pentru a avea calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare trebuie îndeplinite potrivit legii, cumulativ două condiții și anume: desemnarea de către ministerul administrației și internelor și avizul favorabil al procurorului general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Se arată de recurent că, potrivit dispozițiilor art. 208 Cod procedură penală, ofițerii poliției de frontieră pot avea calitatea de organe de cercetare penală speciale, ei fiind abilitați să efectueze cercetarea penală doar pentru infracțiunile de frontieră. Conform acestor prevederi ofițerii poliției de frontieră nu au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare. Ei pot dobândi această calitate conform 4 din Legea nr. 364/2004 însă numai după îndeplinirea celor două condiții.
În conformitate cu art. 23 din OUG nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, prin dispoziție a inspectorului general al poliției de frontieră sunt desemnați polițiștii de frontieră care efectuează cercetarea potrivit legii.
Examinând recursurile prin prisma argumentelor invocate, Curtea constată că acestea sunt fondate.
Prin OUG nr. 43/04.04.2002 publicată în nr. 244/11.04.2002 privind Parchetul Național Anticorupție s-a stabilit în favoarea ofițerilor de poliție judiciară sporul de 30% (art. 28 alin. 4) - "personalul prevăzut la alin. (1) - (3) (procurorii din PNA, specialiștii enumerați la art. 11 și ofițerii de poliție judiciară), precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară".
Aceeași ordonanță prevede la art. 10 alin. 1 că "în scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și de urmărire a infracțiunilor de corupție, în cadrul Parchetului Național Anticorupție funcționează ofițeri de poliție, constituind poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție". Textul reglementează și modalitatea de detașare și numire a ofițerilor de poliție judiciară în cadrul Parchetului Național Anticorupție.
Prin art. 41 lit. e) din OUG nr. 27/2006 sporul de 30% a fost abrogat, dispoziție ce a intrat în vigoare din luna aprilie 2006.
Salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor au fost reglementate prin OG nr. 38/2003 publicată în MO nr. 65/02.02.2003 în vigoare începând cu 01.01.2004.
Potrivit art.2 alin. 1 din OG nr. 137/2000 "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
În speță, reclamanții au susținut că în calitate de ofițeri de poliție judiciară al MIRA au fost discriminați în raport cu ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție prin faptul că deși au efectuat aceeași activitate, nu a beneficiat de sporul de 30% ce le-a fost acordat acestora în temeiul OUG nr. 43/2002.
Potrivit art.27 alin.1 din OG nr. 137/2000 ersoana p. care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Prin alin.4 al aceluiași articol se instituie în sarcina acestei persoane obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte.
Prin Decizia nr.818/3 iulie 2008 a Curții Constituționale dispozițiile art.27 alin.1 din OG nr. 137/2000 au fost declarate ca fiind neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Din considerentele deciziei rezultă că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Prin urmare, pentru a analiza temeinicia cererii reclamanților trebuie să se pornească de la principiul egalității în drepturi garantat de către Constituție, principiu ce presupune același regim juridic pentru situații identice, Curtea Constituțională stabilind în mod constant că principiul egalității în fața legii nu presupune o uniformizare, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât unul diferit.
Față de dispozițiile legale arătate mai sus, Curtea constată că pentru a exista discriminare în sensul prevăzut de art.2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, ar trebui ca reclamanții să nu fi beneficiat de sporul de 30% deși se încadrau în condițiile prevăzute de OUG nr. 43/2002, respectiv ocupau funcția de ofițeri ai poliției judiciare a Parchetului Național Anticorupție, situație în care reclamanții nu se află.
Or, nu se poate reține că reclamanții, în calitate de ofițeri de poliție judiciară în cadrul MIRA, nu au beneficiat de un drept recunoscut de lege, atât timp cât respectivul drept era conferit de lege unei alte categorii de ofițeri de poliție, în speță celor ce făceau parte din poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție.
Având în vedere că reclamanții nu au făcut dovada, conform alin.4 al art.27 din OG nr. 137/2000, existenței unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, Curtea constată că acțiunea acestora este neîntemeiată, prima instanță în mod greșit dispunând obligarea pârâților la plată și la efectuarea mențiunilor în evidențe, ca efect al constatării existenței discriminării în raport de o categorie de ofițeri ce nu se aflau în situație identică cu cea a reclamanților.
Ca urmare a celor arătate mai sus, Curtea nu va mai analiza celelalte critici aduse hotărârii recurate.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 pr.civ. va admite recursurile pârâților, va modifica în parte hotărârea recurată, în sensul că va respinge acțiunea în totalitate, ca nefondată.
Va fi menținută dispoziția cu privire la respingerea acțiunii față de MEF pentru lipsa calității procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile în contencios administrativdeclarate de recurenții pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B,-, sect.1 și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră, cu sediul în T,-, împotrivaSentinței civile nr. 837/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul în T,- și intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, sect.1 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sect.1.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea în totalitate, ca nefondată.
Menține dispoziția cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a
Irevocabilă.
Pronunțată în ședințăpublicăastăzi, 01.10.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond - (red. DN)
tehnoredactat dec.jud.-- -
4 ex./3.11.2008
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
