Anulare act administrativ fiscal. Decizia 464/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 464/CA
Ședința publică de la 01.10.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenții reclamanți -, și, toți cu domiciliul ales în C,-,.44,.A,.9, împotrivaSentinței civile nr. 622/26.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în B,-, sect.1, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 17.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 24.09.2007, 01.10.2008, pentru când:
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- din data de 18.12.2007 reclamanții -, și au formulat contestație împotriva Deciziei nr.431/14.11.2007 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând acordarea de compensații și pentru o construcție casă de locuit și 2400 mp. teren intravilan.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin Decizia nr. 431/14.11.2007 a fost validată Hotărârea nr. 2661/14.03.2006 emisă de Comisia Județeană C pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și s-a dispus plata cu titlu de compensații bănești a sumei de 513,40 lei ce reprezintă contravaloarea culturilor de porumb și soarelui.
Reclamanții au mai arătat că atât decizia cât și hotărârea sunt nelegale întrucât nu s-au avut în vedere toate bunurile autorului lor, respectiv un imobil și un lot de teren de 2400 mp.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca nefondată, motivând că în situația de avere a Comisiei mixte româno eap roprietăților rurale, autorul reclamanților a deținut în ia 10 ha teren arabil, un imobil compus din construcție cu 3 camere și teren de 2500 mp.
Prin contractul de vânzare cumpărare din 1947, autorul reclamanților a primit un teren de cultură în suprafață de 10.135 mp și o casă cu 2 camere, sală, dependințe cu teren de 7000 mp, deci peste nivelul bunurilor deținute în ia.
Conform contractelor, contravaloarea bunurilor primite la recolonizare urma să fie achitată în 10 rate egale anuale, începând cu anul 1950 iar prin art.1 din Decretul nr.553/1953 s-a prevăzut anularea, în măsura în care nu au fost achitate, a sumelor datorate drept preț de coloniștii evacuați pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate în baza Legii nr.766/1941.
În ceea ce privește proprietatea urbană aflată în orașul, compusă din teren de 488 mp, cârciumă, sifonărie, prăvălie, pârâta a susținut că la dosar nu există dovezi emise de Comisia mixtă româno ă prin care să se ateste că autorul reclamanților era încă în posesia acesteia în anul 1953, când a fost stabilită lichidarea proprietăților urbane.
Prin Sentința civilă nr. 622/26.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă acțiunea reclamanților ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanții, moștenitori ai defunctului G, au solicitat acordarea compensațiilor cuvenite în temeiul Legii nr. 9/1998, iar prin Hotărârea nr. 2661/14.03.2006, a fost stabilită valoarea compensațiilor la 513,40 lei.
Împotriva Deciziei nr. 431/14.11.2007 care a validat Hotărârea nr. 2661/14.03.2006, reclamanții au formulat în termen legal, contestație solicitând emiterea unui nou ordin care să cuprindă toate bunurile ce au aparținut autorului lor.
Conform situației de avere imobiliară (fila 17) autorul reclamanților deținea în ia 10 ha. teren arabil, o casă compusă din 3 camere și 2500 mp. teren intravilan.
Din contractul de vânzare cumpărare nr. 24/03.02.1948 s-a reținut că autorul reclamanților a primit la recolonizare suprafața de 10,1350 ha teren, o casă compusă din 2 camere și 7000 mp. teren intravilan, iar prin contractul nr. 63/03.02.1948, a primit 6,50 ha teren.
A mai reținut tribunalul din actul de vânzare cumpărare din data de 25.06.1935 că autorul reclamanților a cumpărat în - ia, o casă în ruină, compusă din o cameră, o magazie și o fântână și curtea aferentă în suprafață de 484 mp.
De asemenea, autorul reclamanților a abandonat recolte neculese, astfel: 4 ha porumb și 0,502 ha soarelui, așa cum rezultă din referatul întocmit de Ministerul Agriculturii și Domeniilor (fila 71).
Deși reclamanții au depus la dosar actul de vânzare din data de 16.10.1935, instanța a reținut că la data colonizării autorul acestora mai deținea numai 10 ha teren arabil și o casa conform situației de avere imobiliară.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 9/1998 " cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și ia, semnat la C la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate iei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți".
Având în vedere că autorul reclamanților a fost despăgubit la venirea în țară pentru 10 ha teren, casă și teren intravilan, instanța a constatat că în mod corect au fost stabilite despăgubiri numai pentru recoltele neculese.
Împotriva hotărârii tribunalului au declarat recurs reclamanții, care au criticat - o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului au arătat că prima instanță în mod nelegal nu a reținut că autorul lor deținea în patrimoniu la data strămutării un imobil situat în localitatea deși din înscrisul denumit "situație" întocmit de către Comisia mixtă româno-ă cu ocazia strămutării rezultă că autorul reclamanților a deținut la data respectivă 10 ha teren arabil, un imobil casă de locuit în localitatea -, județul și un imobil casă de locuit în localitatea. Existența celui de-al doilea imobil nu este contestat nici de către intimată care prin întâmpinare a precizat că imobilul în discuție nu este cuprins în "listele anexe" la Tratatul din 1953 și că a fost trecut în proprietatea Statului în anul 1953, conform telegramei ministerului nr. 5160/29.09.1953.
Concluzionează recurenții că autorul lor, cu ocazia strămutării, a obținut despăgubiri prin compensare pentru 10 ha teren arabil și pentru o casă de locuit, dar nu a fost despăgubit pentru imobilul din orașul.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că nu s-a făcut dovada că proprietatea urbană din se mai afla în posesia autorului reclamanților în anul 1953 când a fost stabilită lichidarea proprietăților urbane.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivului de recurs ce poate fi încadrat la dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 9/1998 " cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și ia, semnat la C la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate iei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți".
Din situația de avere imobilă rurală a locuitorului ( fila 18) rezultă că acesta a declarat ca având în proprietate și un imobil situat în dar că acest imobil nu s-a evaluat întrucât este și potrivit tratatului rămâne în proprietatea respectivei persoane.
Dovada existenței acestei proprietăți au făcut-o reclamanții și prin actul de vânzare încheiat de autorul lor în calitate de cumpărător la data de 25 iunie 1935 la.
De asemenea, din înscrisul de la fila 76, intitulat "" rezultă că bunurile imobile din orașul,fostă proprietate a lui, trecute în patrimoniul statului conform telegramei Ministerului nr.5160/29.09.1953au fost luate ca proprietate de stat, la data de 20.04.1954, conform Legii pentru proprietate și Regulamentului proprietăților de stat.
Prin urmare, nu poate fi reținută susținerea pârâtei - intimată conform căreia nu s-a făcut dovada că în anul 1953, când a fost stabilită lichidarea proprietăților urbane, imobilul se mai afla în posesia autorului reclamanților.
eventualului fapt al înstrăinării de către autorul reclamanților a respectivului imobil înainte de data când a fost stabilită lichidarea proprietăților urbane cădea în sarcina pârâtei, conform art.1169 civ.
Pentru considerentele arătate, Curtea constată că reclamanții au făcut dovada pretențiilor solicitate, fiind îndreptățiți la acordarea de compensații și pentru imobilului situat în - construcție și teren în suprafață de 4842
În temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica în tot hotărârea recurată în sensul că va admite acțiunea, va anula Decizia nr. 431/14.11.2007 emisă de și Hotărârea nr. 2661/14.03.2006 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului C și va dispune recalcularea despăgubirilor acordate prin includerea și a compensațiilor aferente imobilului situat în - construcție și teren în suprafață de 4842.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în contencios administrativdeclarat de reclamanții -, toți cu domiciliul ales în C,-,.44,.A,.9, împotrivaSentinței civile nr. 622/26.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata pârâtă - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B,-, sect.1.
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că admite acțiunea, anulează Decizia nr. 431/14.11.2007 emisă de și Hotărârea nr. 2661/14.03.2006 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului Dispune recalcularea despăgubirilor acordate reclamanților prin includerea și a compensațiilor aferente imobilului situat în - construcție și teren în suprafață de 4842.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședințăpublicăastăzi, 01.10.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud. - (red.)
tehnoredactat dec.jud.-- -
4 ex./ 04.11.2008
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
