Alte cereri. Decizia 466/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 466/CA
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 2,--24, împotriva sentinței civile nr.398/12.03.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, din T,-,.1,.A,.11, județ T, din T,-, -.I,.7, județ T, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect stabilirea răspunderii juridice.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, pentru intimata pârâtă Primăria Municipiului T, în baza delegației de substituire nr.8, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr. civilă.
Recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Avocat, pentru intimata pârâtă Primăria Municipiului T, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru intimata pârâtă Primăria Municipiului T, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică.
CURTEA:
Prin Încheierea nr.45/2007 din 05 decembrie 2008, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a procedat la înaintarea sesizării, înregistrată sub nr.2923/88/09.12.2008, pe rolul Tribunalului Tulcea, Secția civilă, comercială și contencios administrativ, solicitând stabilirea răspunderii juridice în sarcina pârâților și, și obligarea la plată, în favoarea Primăriei Mun.T, pentru prejudiciul în sumă de 294.930 lei și dobânda de 43046 lei, precum și pentru dobânda calculată după data de 15 noiembrie 2008 până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare.
Prin aceeași sesizare s-a solicitat, obligarea la plată a Primăriei Municipiului T, în favoarea bugetului de stat, pentru suma de 2.722 lei reprezentând majorări datorate pentru neplata la termen la contribuției la Fondul de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, aferente perioadei ianuarie - decembrie 2007și obligarea la plată, în favoarea Primăriei Municipiului T, a doamnei, pentru prejudiciul de 2.722 lei produs prin plata majorărilor de întârziere, precum și pentru dobânda ce se va calcula de la data plății de către Primăria Municipiului Tam ajorărilor de întârziere și până la data recuperării prejudiciului de la persoana răspunzătoare.
Prin încheierea menționată, s-a reținut că, potrivit pct.1 din Raportul de control intermediar examinat, instituția a fost prejudiciată cu suma totală de 294.930 lei, prin plata unor drepturi salariale neprevăzute de legislația în vigoare, sumele fiind plătite de la titlul II "bunuri și servicii".
Astfel, instituția a efectuat plăți în sumă totală de 56.800 lei reprezentând "drepturi salariale" acordate salariaților, în baza Acordului colectiv de muncă nr.63/6876 din 18 mai 2006 semnat de ordonatorul de credite.
Sumele au fost achitate prin casieria instituției, în numerar, ca drepturi speciale pentru "menținerea sănătății și asigurarea protecției personalului, funcționari publici și personalul contractual" în vederea refacerii capacității de muncă, în cuantum lunar de 180 lei lunar, respectiv 294.930 lei pe total, precum și pentru "o ținută decentă și asigurarea unei imagini corespunzătoare în raport de publicul și instituțiile cu care colaborează"
În atare condiții, se învederează că, prin această faptă a fost produs un prejudiciu în sumă totală de 294.930 lei, neexistând temeiul legal pentru acordarea drepturilor speciale, legislația în vigoare, referitoare la salarizarea personalului instituțiilor publice, neprevăzând posibilitatea acordării acestor drepturi, ba mai mult, interzicând negocierea prin contract a drepturilor a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Alăturat încheierii din 05 decembrie 2008, s-au anexat raportul de control intermediar din nr.948 din 30 septembrie 2008, cu anexele acestuia, state de plată, explicațiile scrise ale pârâților, acordul de muncă nr.64/20 noiembrie 2006, situația sumelor acordate nelegal, precum și alte înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâtul a înțeles a invoca, excepția inadmisibilității acțiunii promovate de Curtea de Conturi, motivat de faptul că, în conformitate cu prevederile Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.217/2008, instituția în cauză nu are competența de a promova acțiuni pentru stabilirea răspunderii juridice. În consecință solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Prin sentința civilă nr.398 din 12.03.2009, Tribunalul Tulcea admite excepția și respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de Curtea de Conturi a României, în contradictoriu cu pârâții, Primăria Municipiului
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că, prin raportul de control intermediar nr.1104/14.11.2008, întocmit urmare a verificării contului de execuție și a bilanțului contabil încheiat pe anul 2007 de către Primăria Municipiului. T, s-a constatat că instituția a fost prejudiciată cu suma totală de 294.930 lei prin plata unor drepturi salariale neprevăzute de legislația în vigoare pentru refacerea capacității de muncă și pentru ținută necorespunzătoare, de la titlul II "bunuri și servicii", prin aceasta fiind încălcate prevederile art.54 alin.6 din Legea nr.273/2006; art.7 din nr.OG119/1995, art. 8 alin.1, art.12 alin.1 și art.24 alin. 1 din Legea nr.130/1996.
S-a reținut că, lipsa de temei legal rezultă și din adresa nr.128/29.11.2008 emisă de T, cât și din adresa nr.191 din 15 februarie 2008 emisă de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, iar răspunderea pentru producerea prejudiciului revenind pârâților, - primar, în calitate de ordonator principal de credite, - director executiv, care au acordat viza de control financiar preventiv propriu, la suma inițială de 294.930 lei fiind calculate și dobânzi de la data efectuării plăților și până la data de 15 noiembrie 2008, în sumă de 43.046 lei, răspunderea pentru abaterea prezentată revenind acestora.
La data de 28 octombrie 2008, intrat în vigoare Legea nr.217/24 octombrie 2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992 prin care s-au abrogat dispozițiile art.40 și următoarele care reglementau competența materială și teritorială a instanțelor Curții de Conturi, ce ulterior a revenit instanțelor judecătorești, odată cu preluarea judecătorilor financiari.
În aceste condiții, reține instanța că, actul normativ menționat, în forma în vigoare, nu mai prevede posibilitatea Curții de Conturi, prin Camerele de Conturi județene, de sesizare a instanței judecătorești pentru stabilirea răspunderii civile pentru pagubele cauzate și plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar de către administratori, gestionari și contabili, precum și de celelalte persoane supuse jurisdicției Curții de Conturi, art.31 alin.3 stipulând că, în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice audiate această stare de fapt, iar stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia revin acesteia.
De asemenea, în art.1 alin.4 din Legea nr.94/1994, modificată prin Legea nr.217/2008, se prevede că litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate.
În consecință, coroborând prevederile legale arătate, s-a concluzionat că stabilirea răspunderii persoanelor vinovate și a întinderii prejudiciului se poate realiza de către instanțele judecătorești numai la solicitarea entității publice verificate.
Relativ la aplicarea legii în timp, având în vedere că sesizarea instanței de fond s-a realizat anterior intrării în vigoare a Legii nr.217/2008, este de subliniat că, potrivit art.725 alin.1 și art.2 Cod proc. civ. dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată, începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege, în timp ce procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe.
În opinia instanței de fond, art.725 alin.2 are în vedere ipoteza în care acțiunile aflate în curs de judecată rămân în competența instanțelor judecătorești, doar că se modifică instanța competentă să judece respectivul tip de cauză, nu însă și situația în discuție, când se aplică regula instituită prin alin.1, pentru că nu se mai poate stabili răspunderea unor persoane pentru prejudicii aduse instituțiilor în cadrul cărora funcționează la cererea unui terț - organ de control, în lipsa solicitării entității publice păgubite, numai aceasta din urmă fiind în măsură să decidă modul de acțiune.
În aceste condiții, față de dispozițiile legale învederate, sesizarea Curții de Conturi s-a considerat inadmisibilă, urmând ca entitatea publică controlată prin conducerea sa, să decidă modul de valorificare a concluziilor raportului de control întocmit, și în privința acesteia procedurile fiind de imediată aplicare.
Așa fiind, instanța de fond a admis excepția și a respins ca atare sesizarea Curții de Conturi a României - Camera de Conturi T, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivație, în esență:
În mod greșit instanța de fond a apreciat în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, admițând excepția, în condițiile în care dispozițiile art.40 și urm. din Legea nr.94/1992 au fost abrogate la data de 29.10.2003.
Se arată că, în temeiul art.140 din Constituția României revizuită, coroborate cu cele ale art.1 din OUG nr.117/2003, aprobată prin Legea nr.49/2004, până la înființarea instanțelor judecătorești specializate, litigiile născute din activitatea Curții de Conturi nu se mai soluționează de instanțele Curții de Conturi, ci au fost preluate spre competentă soluționare de instanțele judecătorești ordinare, care potrivit art.2 sunt tribunalele și, astfel, competența materială aparține Tribunalului Tulcea.
Pe de altă parte, susține recurenta că, prin art.4 din OUG nr.117/2003 s-a prevăzut ca după intrarea în vigoare a ordonanței investirea instanțelor judecătorești competente potrivit art.2 al.1 să se realizeze prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege, această prevedere legală nefiind abrogată prin Legea nr.217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992.
Învederează recurenta că, în respectarea sus-menționatelor precizări, sesizarea s-a făcut de către completul constituit în cadrul Curții de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului T, sub forma unui document intitulat încheiere, împrejurare de fapt urmare căreia, admițând inadmisibilitatea sesizării înseamnă a admite situația în care Curtea de Conturi a României constată anumite nereguli și abateri financiar-contabile, persoanele ce se fac vinovate de comiterea lor, fără a putea solicita antrenarea răspunderii acestora și stabilirea prejudiciului de recuperat, soluție ce nu este posibilă din punct de vedere juridic și moral.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins, conform art.312 Cod pr.civilă, apreciază Curtea, pentru următoarele considerente, în esență:
Din momentul intrării în vigoare legea devine obligatorie pentru destinatarii săi.
Pe de altă parte, nimeni nu se poate apăra invocând necunoașterea legiinemo censetur ignorare legemodată legea publicată și intrată în vigoare.
Se instituie deci o prezumție absolută, irefragrabilă de cunoaștere a legii, ceea ce înseamnă că dovada contrară nu este de natură a răsturna prezumția.
Pe de altă parte, pentru ca o lege să-și înceteze efectele, trebuie să fie scoasă din vigoare prin abrogare, prin căderea în desuetudine, prin ajungerea la termen, sau prin caducitate.
Abrogarea este procedeul prin care o lege își încetează efectele datorită adoptării unui act legislativ posterior și contrar ei, modalitățile abrogării depinzând de modul de manifestare a voinței organului ce face abrogarea, care poate fi o abrogare expresă sau o abrogare tacită, numită și abrogare implicită.
Principiile, care guvernează intrarea și ieșirea din vigoare a legilor, par să soluționeze problema succesiunii legii în timp, în sensul că, din momentul intrării în vigoare a legii noi, este înlăturată aplicarea legii vechi, care-și încetează aplicarea.
În sistemul nostru juridic actual - Codul civil art.1 și art.15 al.2 din Constituție - au fost instituite 3 principii de soluționare a conflictelor legii în timp și anume:
- principiul efectului imediat al legii noi;
- principiul neretroactivității legii noi;
- principiul retroactivității legii penale sau contravenționale mai favorabile.
În speță, Curtea reține că, la data de 28 octombrie 2008 intrat în vigoare Legea nr.217/24 octombrie 2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, prin care au fost abrogate mai multe dispoziții legale, între care, prin art.46 s-a dispus abrogarea Cap.IV, cuprinzând art.40-88, care reglementau competența materială și teritorială a instanțelor Curții de Conturi, ce ulterior a revenit instanțelor judecătorești, odată cu preluarea judecătorilor financiari.
Se va reține că, actul normativ menționat, în forma în vigoare, nu mai prevede posibilitatea Curții de Conturi, prin Camerele de Conturi Județene, de sesizare a instanței judecătorești, pentru stabilirea răspunderii civile cauzate și plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar de către administratori, gestionari și contabili, precum și de celelalte persoane supuse jurisdicției Curții de Conturi.
Același act normativ în conținutul dispozițiilorart.31 al.3stipulează că, " În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii,se comunică conducerii entității publiceauditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuiadevin obligație a conducerii entității auditate".
Coroborând dispozițiile sus-citate cu dispozițiile cuprinse înart.1 al.4, conform căruia: "Litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate", se poate concluziona că,instanțele judecătorești vor stabili răspunderea persoanelor vinovate, precum și întinderea prejudiciului creat, numai la solicitarea entității publice verificate.
În condițiile date, Curtea apreciază că, susținerile recurentei referitoare la aplicabilitatea în speță a disp.cuprinse în art.1 și art.4 din OUG nr.117/24.10.2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, nu sunt fondate și, pe cale de consecință urmează a fi respinse, deoarece dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată, începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege, în timp ce procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe.
Cum în speță, entitatea publică, prin conducerea sa, nu a solicitat a se lua act de faptul că înțelege a se adresa instanței pentru stabilirea întinderii vreunui prejudiciu și pentru a se dispune măsuri în vederea recuperării acestuia, Curtea de Conturi având calitatea de terț - organ de control -, fiind în imposibilitate de a acționa în numele și pentru entitatea publică controlată, în mod legal și temeinic instanța de fond a procedat la admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, hotărând în sensul respingerii acesteia ca inadmisibilă, apreciază Curtea.
Instanța de control înlătură susținerea făcută de recurentă potrivit căreia "sesizarea instanțelor de judecată, de către completele constituite în Cadrul Camerelor de Conturi Județene, este constituțională și legală", precum și pe cea referitoare la "în cauză este vorba despre bani publici din resursele financiare ale statului sau sectorului public, iar controlul legalității modului în care aceste resurse sunt folosite reprezintă o obligație, atât pentru Camera de Conturi a României, cât și pentru instanțele de judecată", cu motivația că, principiul neretroactivității legii este aplicabil nu doar tuturor actelor normative, ci și în toate domeniile normative, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Este cunoscut că,legea, în înțeles de act juridic, este supusă regulii "tempus regit actum", adică regimului constituțional din perioada când a fost adoptată,fiind evident că, principiile aplicării legii în timp se aplică tuturor actelor normative, instanța constituțională nefiind chemată să se pronunțe asupra constituționalității actelor normative subordonate legii, acestea fiind controlabile din punct de vedere al legalității lor de către instanțele ordinare.
Concluzionând, legea nouă reglementează singură, în principiu, situațiile juridice viitoare, adică ea singură, excluzând legea veche, se aplică actelor și faptelor posterioare intrării ei în vigoare, legea veche nu supraviețuiește după abrogarea ei, nu ultraactivează, astfel că, pentru toate considerentele sus-expuse, neexistând motive pentru a dispune reformarea hotărârii recurate și văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 2,--24, împotriva sentinței civile nr.398/12.03.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, din T,-,.1,.A,.11, județ T, din T,-, -.I,.7, județ T, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în T,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-
Jud.red-- -
Dact.S- 2 ex.
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
