Alte cereri. Decizia 549/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.549/CA
Ședința publică de la 23 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ și fiscal de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în mun. T,- bis, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1322 din 8 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect alte cereri restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu disp. art. 150 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea judecătorească și având în vedere că recurenta solicită judecata în lipsă, conform art.242 pct. 2 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
Prin sentința civilă nr. 1322/08.09.2009 a Tribunalului Tulcea au fost respinse ca nefondate cererea pentru introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, fiind admisă acțiune reclamantei - SRL T în contradictoriu cu pârâta DGFP T, cu consecința obligării pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de 4709 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, actualizată cu dobânda legală până la data restituirii integrale.
A reținut judecătorul fondului că a fost învestit cu cererea înregistrată la data de 28.04.2009 sub nr-, prin care reclamanta - "" SRL Tac hemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice T, pentru ca prin hotărârea pronunțată să fie obligată pârâta la plata sumei de 4.709 lei, reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicul, actualizată cu rata dobânzii legale până la data efectuării plății.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că în cursul lunii august 2008 achiziționat din Germania un autoturism second - hand, marca Mercedes-Benz ML, înmatriculat pentru prima dată în Germania la data de 8.08.2001, iar pentru a-l înmatricula în România, a fost obligată să plătească taxa de poluare, în cuantum de 4.709 lei, conform chitanței - nr.-/8.12.2008.
La data de 1 iulie 2008 intrat în vigoare OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și HG nr.686/2008 prin care s-au aprobat normele metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008.
Reclamanta a considerat că plata acestei taxe, obligație derivată din reglementările OUG nr.50/2008, contravine Tratatului Comunității Europene, care în art.90 interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului.
Astfel, normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr.157/2005.
Conform art.11 alin.1 și 2 din Constituție "statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."
Deși statul român a adoptat prin OUG nr.50/2008 norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, reclamanta considerat că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național.
Astfel, prin introducerea taxei de primă înmatriculare (actuala "taxă pe poluare) pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate în Tratat.
Reclamanta a mai arătat că, urmare a efectului direct a art.90 (1) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța era datoare să constate că art.214 din Codul fiscal și în prezent art.4 lit.a din OUG nr.50/2008, sunt reglementări contrare. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa prevăzută pentru reînmatricularea autoturismului încalcă art.90 (1) al Tratatului, inclusiv Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare [] înainte de aderare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare. În condițiile în care, practica judiciară a confirmat că dispozițiile art.4 lit.a din OUG nr.50/2008 sunt contrare dispozițiilor comunitare prevăzute de art.90, este firească soluționarea acțiunilor în justiție asupra restituirii taxei de poluare.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar: cartea de identitate a automobilului (tradus din limba germană); certificat de înmatriculare, contract de vânzare cumpărare (tradus din limba germană), certificat de înregistrare fiscală al - "" SRL, decizie de calcul a taxei speciale pentru autovehicule, chitanța seria - nr.-/8.12.2008.
Pârâta DGFP Tad epus întâmpinare, prin care a invocat pe cale de excepție introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, în baza art.57 Cod proc. civilă, coroborat cu disp. art.1 al.1 din OG nr.50/2008.
De asemenea, a invocat și excepția inadmisibilității cererii, motivat de faptul că aceasta nu îmbracă forma unei acțiuni civile, ci este o acțiune în contencios administrativ, dat de raportul juridic de drept fiscal, astfel încât drepturile și obligațiile părților referitoare la sumele datorate de la bugetul de stat sunt reglementate de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Ori, acțiunea în contencios administrativ poate fi formulată în baza disp. art.8 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, de către persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prev. de art.2 al.1 lit. h, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și eventual daune morale.
Se poate adresa de asemenea, instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de nesoluționare a unei cereri, sau de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea și protejarea dreptului sau interesului legitim.
Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, în raport de disp. art.4 lit. a din OUG nr.50/2008 și art.117 din OG nr.92/2003 privind Codul d e proc. fiscală.
Asupra cererii formulată pe cale de excepție privind introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, în baza art.57 Cod proc.civilă, instanța a apreciat că aceasta este nefondată, nefiind îndeplinite condițiile procedurale invocate de către pârâtă.
Potrivit disp art.57 al.1 Cod proc. civilă oricare din părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul.
În speță, pârâta DGFP - Tas olicitat chemarea în judecată și introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, care gestionează bugetul fondului pentru mediu, constituit din încasarea taxei de poluare pentru autovehicule, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Administrația Fondului pentru Mediu nu poate să pretindă însă în cauză aceleași drepturi ca și reclamantul, respectiv restituirea taxei de poluare pentru autovehicul încasate, neaflându-se în poziția și situația acestuia, astfel încât în raport de dispozițiile procedurale invocate, cererea pentru introducerea acesteia în cauză este nefondată.
Asupra excepției de inadmisibilitate a cererii, care urmează să fie analizată de către instanță cu prioritate, în baza disp. art.137 Cod proc. civilă, s-a reținut că acțiunea formulată de - ""SRL T în contradictoriu cu DGFP T avea ca obiect obligarea acesteia la restituirea sumei de 4.709 lei, reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule, actualizate cu rata dobânzii legale, și este întemeiată în drept pe disp. art.148 al.2 din Constituția România, art.90 din Tratatul Comunității Europene și art.23 și 25.
Din motivația în fapt a cererii și raportarea acesteia la dispozițiile legale mai sus arătate s-a reținut că reclamanta s-a considerat prejudiciată și discriminată prin obligarea sa la plata taxei speciale pentru autovehicule, pentru prima înmatriculare în România a unui autoturism second - hand achiziționat din Germania în luna august 2008.
Prin urmare, reclamanta s-a considerat vătămată în dreptul de a înmatricula un autoturism, în condițiile în care nu putea proceda la această operațiune fără plata taxei speciale de primă înmatriculare care contravenea atât art.90 din Tratatul de Instituie a Comunității Europene cât și prev. art.148 al.2 și 4 din Constituția României.
În consecință, reclamantei nu-i putea fi limitat accesul la justiție, pentru a solicita restituirea sumei de bani plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare, întrucât acțiunea sa nu viza anularea deciziei de calcul a taxei de poluare, calculată de pârâtă și împotriva căreia putea fi formulată contestație, în baza disp. art.207 al.1 din OG nr.92/2003 privind Codul d e proc. fiscală, ci restituirea unei sume de bani încasate, pe care a apreciat că nu o datora față de dispozițiile legale pe care și-a întemeiat această cerere.
Pentru aceste considerente, instanța a considerat că excepția inadmisibilității cererii este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.
Pe fondul cauzei, în raport cu probele administrate, instanța a reținut că reclamanta - "" SRL Taa chiziționat în cursul lunii august 2008 un autoturism second - hand marca Mercedes Benz ML din Germania, înmatriculat pentru prima dată în Germania, la data de 8 august 2001, iar în România a plătit o taxă de poluare, în cuantum de 4.709 lei, așa cum a reieșit din chitanța seria - 3 nr.- din 8.12.2008.
Petenta a considerat că această taxă este discriminatorie, în raport cu jurisprudența Curții Europene și încalcă prev art.90 al.1 ale Tratatului de Instituire a Comunității Europene, precum și prevederile Constituției României, care instituie supremația dreptului comunitar în raport cu dreptul intern.
Instanța a reținut că taxă de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă în reglementarea internă prin Legea nr.343/2000 și art.214 indice 2 - 214 indice 3 Codul fiscal, care stabileau obligația de achitare a acestei taxe, modul de calcul și scutirile de la plata acesteia.
Ulterior, dispozițiile Codului fiscal mai sus arătate au fost abrogate prin OUG nr.50/21.04.2008 care a instituit cadrul legal pentru plata taxei de poluare pentru autovehicule și care se constituia ca venit la bugetul fondului pentru mediu.
Prin disp. art.4 din OUG nr.50/2008 s-a prevăzut că obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul, după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele reglementare de art.3 și 9 din ordonanță.
Prin urmare, taxa de poluare se datorează atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de 1 iulie 2008 aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Potrivit art.90 paragraf 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Aceste dispoziții consacră principiul liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, potrivit căruia statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui și sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Prin dispozițiile interne ale OUG nr.50/2008, taxa de poluare este instituită atât pentru înmatricularea autoturismelor noi, indiferent de proveniența geografică sau națională cât și pentru autovehiculele second - hand, provenite din statele membre ale Uniunii Europene sau din alte state, nefiind însă obligatorie pentru autovehiculele deja înmatriculate.
Potrivit art.148 al.2 și 4 din Constituția României, urmare a aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale uniunii, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească, garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2.
De asemenea, prin art.11 al.1 și 2 din Constituție, Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin tratatele la care este parte, și care fac parte din dreptul intern.
Prin urmare, disp. art.4 lit.a din OUG nr.50/2008 creează o discriminare fiscală și un regim diferit între produsele importate și cele similare autohtone care este în contradicție și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție care a decis în cauze similare că o taxă de înmatriculare este interzisă dacă este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată în funcție de caracteristicile tehnice ale autovehiculului, nu ține cont de gradul de depreciere al autoturismului, astfel încât această valoare excede valorii reziduale a unor autoturisme second-hand similare care sunt deja înmatriculate în statul membru, în care au fost importate.
În consecință, dispozițiile interne care stabilesc obligația de plată a taxei de poluare la înmatricularea second-hand încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, art.90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, precum și disp. art.148 al.2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu are caracter prioritar și prevalează legii interne.
Față de considerentele mai sus arătate, a fost admisă cererea reclamantei, fiind obligată pârâta DGFP T - Administrația Finanțelor Publice T să restituie reclamantei suma de 4.709 lei, reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule actualizată cu dobânda legală până la data restituirii integrale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP T, arătând că instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că reînmatricularea autovehiculului de către intimata reclamantă încalcă normele europene la care România este parte, pentru că obligația fiscală privind instituirea taxei de poluare a fost imperativ stabilită de Ordonanța de Urgență nr. 50/21.04.2008, prin care s-au stabilit măsuri care corespund pe deplin prevederilor art. 90 din Tratatul CE, iar Comisia Europeană a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei propuse de Guvernul României.
A mai susținut recurenta pârâtă că nicio lege în vigoare nu permite unei instanțe de judecată să se pronunțe asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția și cu tratatele internaționale.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 - 316 proc. civ.
Examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 3041proc. civ. Curtea reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile depuse in probațiune, Curtea retine ca autoturismul in cauza este din categoria M (1), are capacitatea cilindrica 2151 cm3 si norma de poluare Euro3.
Autoturismul a fost fabricat in anul 2001, înmatriculat pentru prima data in Germania la data de08.08.2001, cumpărat de recurenta reclamantă în august 2008, care s-a prezentat în luna decembrie la autoritățile române in vederea înmatriculării autoturismului pentru prima data in România.
Pentru achitarea taxei de poluare a fost emisă decizia de calcul a acestei taxe de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 (art. 3). Autoturismul reclamantei nu intra in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin 2 si art. 9 alin.1). Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România (art 4 lit a), fără ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in Romania si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece OUG nr.50 a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în tara. Taxa se calculează de autoritatea fiscala competenta (art. 5 alin 1).
În expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat în mod expres ca daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecința ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorita prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect - "poluatorul plătește" -, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Conform jurisprudenței Curții de Justiție Europene (Comisia, cauza C-375/95;, cauza C-90/94), dispozițiile fiscale naționale nu pot fi considerate compatibile cu dreptul comunitar decât în măsura în care exclud orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale similare și sunt în mod evident nediscriminatorii. Această situație nu poate fi reținută în speță întrucât doar produsele importate sunt taxate, deși taxa se intitulează "de poluare" și ar trebui să vizeze toate autoturismele care poluează. În aceste condiții, făcând aplicarea mutatis mutandis a hotărârii pronunțate recent de Curtea de Justiție Europeană în afacerea Comisia Austria, cauza C-524/07 (discriminarea autoturismelor importate, prin impunerea unor condiții de înmatriculare mult mai stricte decât pentru autoturismele deja înmatriculate în Austria), Tribunalul a apreciat că dispozițiile nr.OUG 50/2008 contravin dreptului comunitar.
Instanța constata că, într-adevar, în cauza sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate fata de dreptul național.
De la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Dispozițiile art. 25, 28 și 90 din Tratatul CE urmăresc eliminarea taxelor vamale, a taxelor cu efect echivalent, a restricțiilor cantitative și a măsurilor fiscale interne care ar împieta în vreun fel asupra liberei circulații a mărfurilor. În această ambianță, trebuie observat că potrivit reglementării naționale, taxa de poluare se datorează doar de către proprietarii autoturismelor înmatriculate pentru prima dată în România, nu și de către proprietarii autoturismelor deja înmatriculate în România, cu ocazia schimbării proprietarilor și a noii înmatriculări.
Dispozițiile art. 90 din Tratatul CE urmăresc garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurența dintre produsele interne și produsele importate.
Taxa de poluare instituită prin nr.OUG 50/2008 este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, orientând astfel fiscal cumpărătorii fie spre autoturisme second-hand deja înmatriculate în România, fie spre autoturisme noi produse în România.
Curtea de Justiție a Comunității Europene a statuat prin Decizia /Enel (1964), că legea care se îndepartează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea sa la anularea lui, data fiind natura sa originala si speciala, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitara si fără ca baza legala a Comunității însăși sa fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând ca dreptul comunitar este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusa în legislația interna de abia in anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit ca judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, daca acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constituționale.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data în România.
Reglementata în acest mod, taxa pe poluare diminueaza sau este destinata sa diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
OUG nr. 50/2008 este contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinata să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cât norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Co- Srl delle finanze dello Stato - în speța, taxa menita sa descurajeze importul de banane in Italia).
Prin urmare, Curtea reține că taxa de poluare are un caracter nelegal, fiind în vădită contradicție cu prevederile Tratatului, cu jurisprudența constantă a CJCE și cu dispozițiile Constituției României, astfel că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică în sensul restituirii taxei de poluare percepută nelegal de la reclamanta intimată, fapt pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 proc. civ. va respinge recursul declarat de DGFP T ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat în contencios administrativ și fiscal de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în mun. T,- bis, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1322 din 8 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect alte cereri restituire taxă poluare.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2009.
Ptr. Președinte, - -, semnează conf. art.260 alin.2 pr. civ. Președinte instanță, | Ptr. Judecător, - -, semnează conf. art.260 alin.2 Cod pr.civilă, Președinte instanță, | Judecător, - - |
Grefier, - - |
02 decembrie 2009
jud.fond.
Red.dec.jud.
2ex/22.XII.2009
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
