Contestație act administrativ fiscal. Decizia 546/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.546/CA
Ședința publică de la 23 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulată de contestatoarea - SRL C, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.306 din 26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în C,-, județul C, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în C, b-dul -.- nr.18, județul C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru contestatoare avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 44/2009 (fila 22 dosar), lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform disp. art. 87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat, legal timbrată.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Cu privire la stadiul procesual, apărătorul contestatoarei arată că nu are alte cereri de formulat apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri, solicitând recurentei să precizeze dacă a contestat decizia de impunere din 2006.
Având cuvântul pentru recurenta-contestatoare, avocat critică sentința civilă nr.306/ 26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, pentru motivele de recurs aflate la dosar și reiterate astăzi oral în instanță, solicitând:
- În principal, admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii recurate iar pe baza probelor administrate cu înscrisuri recunoașterea dreptului la TVA aferent lucrărilor de construcție;
- În subsidiar, în măsura în care proba cu expertiză contabilă se justifică, în cauză sunt aplicabile dispozițiile de casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare la fond, în vederea administrării probei cu expertiză. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
1. Obiectul și părțile litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C pentru anularea Deciziei nr.51/2008, recunoașterea dreptului reclamantei constând în restituirea soldului sumei negative a TVA în sumă de 170.181 lei, obligarea pârâtei la repararea pagubei cauzate prin nerestituirea sumei de 170.181 lei, cu cheltuieli de judecată.
În fapt s-a arătat că la 04.04.2008 reclamanta a solicitat Administrației Finanțelor Publice rambursarea sumei de 181.519 lei reprezentând soldul negativ al TVA.
Administrația Finanțelor Publice Cap ropus aprobarea rambursării sumei de 11.338 lei și respingerea de la rambursare a sumei de 170.181 lei.
Reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin Decizia nr.51/01.08.2008.
S-a susținut că această sumă a stat la baza întocmirii raportului de impunere fiscală din 25.08.2006 prin care s-a respins de la rambursare suma de 170.181 lei.
2. Hotărârea Tribunalului
Prin sentința civilă nr.306/2009 Tribunalul Tulceaa respins ca nefondată acțiunea formulată de contestatoarea - SRL
Pentru a dispune astfel a reținut, în esență, prima instanță următoarele:
În mod legal și temeinic, organele fiscale au reținut că suma de 170.181 lei solicitată la rambursare prin alte două deconturi anterioare (aferent trim.II 2006 și cel aferent trim.III 2006) au fost soluționate prin raportul de inspecție fiscală și prin decizia de impunere în sensul respingerii de la rambursare.
Prin evidențierea acesteia la "regularizări taxă dedusă în decontul aferent trim.I 2008 s-a încălcat disp. art.1473alin.6 din Legea nr.571/2003.
Prin prezenta acțiune, reclamanta a adus critici la raporturile de inspecție fiscală din 2006 care însă nu pot fi reținute în soluționarea prezentei cauze.
Reclamanta a avut posibilitatea să conteste raporturile de inspecție fiscală din 2006 în condițiile și termenele prevăzute de lege.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs contestatoarea criticând- sub aspectele:
În absența contestării de către contestatoare a rezultatelor inspecțiilor fiscale efectuate anterior, respectiv pentru deconturile de TVA aferente trim. II 2006 și trim. III 2006 - nu se poate reține cu temei legitim că nu mai putea formula critici, atâta timp cât nu este concepută aplicarea sancțiunii de decădere a contestatoarei din dreptul de a formula apărări și de susține dreptul de deducerea TVA, cât timp nici prevedere legală nu dispune în acest sens, iar Decretul 167/1958 este aplicabil cauzei.
Mai mult, contestatoarea a depus în instanță înscrisuri noi, descoperite în cursul judecății, din care rezultă că în cursul anului 2005, printr-un alt Raport de inspecție fiscală ( efectuat de aceeași autoritate publică administrativă la 14.11.2005), s-a aprobat restituirea sumei de 71.888 lei cu titlu de "rambursare TVA" pentru cheltuielile efectuate pentru lucrările de construcție a imobilului situat în,- - 106, construcție realizată conform autorizației de construcție nr.30/18.04.2005, imobil la care s-au efectuat lucrări în continuare, a fost finalizat și în prezent constituie punct de lucru al societății contestatoare.
Este evident că imobilul ( pentru finalizarea căruia s-au efectuat cheltuielile din care rezultă decontul TVA pentru suma solicitată în prezent - 170.181 lei, respinsă de la rambursare) a fost încă de la început și este și în prezent destinat realizării de operațiuni taxabile, în sensul legii ( art. 145 alin.3 și 4 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal).
Greșit s-a respins administrarea probei cu expertiză contabilă.
Soluția instanței de fond este nemotivată în drept întrucât din sumarele considerente reținute nerezultând motivul pentru care aceasta a înlăturat toate criticile formulate și practic a menținut soluția organului fiscal.
Administrația Finanțelor Publice C și Direcția Generală a Finanțelor Publice au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
4. Curtea
Analizând criticile aduse Curtea reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele:
La data de 04.04.2008 reclamanta - SRL a depus decontul de TVA aferent trim. I 2008 cu opțiunea de rambursare a soldului sumei negative a TVA în cuantum de 181.519 lei motiv pentru care organele de inspecție din cadrul C - au efectuat o inspecție fiscală parțială al cărui obiectiv a fost verificarea evidenței contabile a societății pentru perioada 01.10.2006 - 31.03.2008.
Organul de control a constatat că pentru perioada octombrie 2006 - martie 2008, decontul de TVA de rambursat este de 11.338 lei, iar în decontul de TVA aferent perioadei fiscale, respectiv trim. I - TVA de rambursat evidențiat este în sumă de 181.519 lei, deoarece, la rândul 23, rubrica "regularizări de TVA, petenta a înscris suma de 170.181 lei. Organul de control a menționat că această sumă reprezintă TVA solicitată la rambursare de către reclamantă prin deconturile de TVA înregistrate la organul fiscal sub nr. -/11.07.2006 și soluționat prin Raportul de inspecție fiscală din data de 25.08.2006 și prin decontul de TVA înregistrat sub nr. 6438/10.10.2006 soluționat prin Raportul de inspecție fiscală din data de 30.11.2006.
Astfel că, măsură de respingere la rambursare de TVA în sumă de 170.181 lei, nu este o măsură stabilită prin Raportul de inspecție fiscală nr. -/09.06.2008 ci prin Decizia de impunere nr. 427/06.06.2008 emise de C - și Decizia nr. 51/01.08.2008 emisă de DGFP C - Serviciul soluționare contestații.
În fapt, suma de 170.181 lei reprezintă TVA deductibilă pe care societatea a solicitat-o la rambursare prin două deconturi anterioare, respectiv decontul aferent trim II 2006 înregistrat sub nr. -/11.07.2006 și cel aferent trim III înregistrat sub nr. 6438/10.10.2006m, cereri asupra cărora organul de inspecție s-a pronunțat prin deciziile de impunere pentru obligațiile de plată stabilite suplimentar nr. 7035/04.09.2006 și nr. 900/30.11.2006, în sensul că s-a dispus respingerea la rambursare a sumei solicitate.
Reclamanta în mod eronat a preluat TVA în sumă de 170.181 lei în decontul de TVA aferent perioadei fiscale, trim I 2008, prin evidențierea acesteia la rd. 23 - " regularizări taxa depusă", încălcând dispozițiile art. 1473(6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:
"Persoanele impozabile, înregistrate conform art.153, pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, decontul fiind și cererea de rambursare, sau pot reporta soldului sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare. Dacă persoana impozabilă solicitată rambursarea soldului sumei negative, aceasta nu se raportează în perioada fiscală următoare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, mai mic de 5000 lei inclusiv, aceasta fiind raportată obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare".
Rapoartele de inspecție fiscală din data de 25.08.2006 și din 30.11.2006 s-au finalizat prin emiterea Deciziilor de impunere nr. 7035/04.09.2006 respectiv nr. 9001/30.11.2006 prin care s-a stabilit suma de 170.181 lei " TVA respinsă la rambursare".
Potrivit art.175 - 177 din OG 92/2003 republicată în vigoare la data emiterii actului administrativ fiscal, împotriva sumelor stabilite prin deciziile de impunere - SRL putea face contestație administrativă.
Corect a reținut prima instanță că reclamanta nefăcând dovada exercitării căii de atac împotriva acestor decizii, actele administrative prin care s-a stabilit TVA-ul respins la rambursare în sumă de 170.181 lei sunt în ființă,ele producându-și efecte.
În considerarea acestui argument nici critica referitoare la caracterul de operațiuni taxabile în legătură cu imobilul recurentei nu poate fi primită.
Nici critica privind respingerea probei cu expertiză contabilă nu poate fi primită,prima instanță apreciind corect față de situația de fapt și drept a speței că această probă nu era utilă cauzei.
Nu se poate vorbi despre o nemotivare în drept a hotărârii primei instanțe, întrucât din ansamblul considerentelor acesteia,chiar dacă sumare, reiese raționamentul juridic avut în vedere.
Față de cele arătate se reține că cele criticate nu sunt de natură a reforma hotărârea astfel că în temeiul disp. art.312 Cod. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de contestatoarea - SRL C, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.306 din 26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în C,-, județul C, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în C, b-dul -.- nr.18, județul C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
jud.fond.
red.dec.jud. -13.01.2010
tehnored.Gref.
4ex/21.01.2010
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
