Obligația de a face. Decizia 545/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.545/CA
Ședința publică de la 23 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul reclamant, cu domiciliu ales în C,-, -1,.C,.54, județul C, (la avocat ), împotriva sentinței civile nr.105/03.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul reclamant, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.52772 aflată la fila 5 dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța acordă cuvântul asupra competenței de soluționarea a cauzei în primă instanță.
Având cuvântul pentru recurentul - reclamant, avocat arată că a solicitat despăgubiri strict reglementate de disp. Legii nr.9/1998 și ca atare a apreciat că competența revine instanței - Tribunalului Constanța. Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin acțiunea promovata si înregistrată la data de 03.06.2008 pe rolul Tribunalului Constanța - Secția Contencios administrativ si fiscal sub nr- reclamantul, contradictoriu cu parata Cancelaria Primului Ministru, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, sa dispună recalcularea sumei de 92.935,69 lei pentru perioada 25.04.2001-26.05.2005, și obligarea pârâtei la plata sumei recalculate actualizata cu indicele de inflație de la data de 26.05.2005 și pana la data plații efective. S-a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt, s-a arătat ca reclamatul, în calitatea de moștenitor al defunctului, a formulat o cerere de acordare de despăgubiri pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la data de 07 septembrie 1940.
S-a susținut ca prin Hotărârea nr.240/25.04.2001 emisa de Comisia Județenă pentru Aplicarea nr.9/1998 a fost aprobata cererea formulata de către reclamant, fiind acordate despăgubiri în cuantum de 92.935,69 lei.
S-a mai arătat ca pârâta, prin Ordinul nr.2504/26.05.2005 a validat Hotărârea nr.240/2001, fără însa a se proceda la recalcularea despăgubirilor acordate.
Pârata, cu raportare la disp art.8 alin.2, art.9 alin.2, anexa 2 pct.VI din HG nr.753/1998, art.8 alin.2 din nr.9/1998 avea obligația de a acorda despăgubirile propuse de către comisia județeana în valoare recalculata, fata de momentul stabilirii acestora.
În drept au fost invocate disp.art.8 si urm. din 9/1998, OG nr.94/2004, HG nr.753/1998, HG nr.1643/2004.
Au fost anexate: hot. nr.240/2001(filele 6-7), ord.nr.2504/26.05.2005 (filele 8-9).
Reclamantul, la termenul de judecata din data de 04.11.2008 și-a precizat acțiunea, solicitând ca soluționarea cauzei să fie făcuta în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților. Instanța, la termenul de judecata din data de 09.12.2008 a luat act ca acțiunea principala este promovata de către reclamantul.
Legal citată, pârâta nu a formulat si depus întâmpinare.
Instanța, la termenul de judecata din data de 23.09.2008, a invocat din oficiu excepția tardivității promovării acțiunii, cu raportare la disp.art.7 alin.4 din nr.9/1998.
Analizând înscrisurile depuse în cauza s-a reținut ca reclamantul, în calitate de moștenitor al defunctului a solicitat acordarea compensațiilor cuvenite în temeiul Legii nr.9/1998, iar prin Hotărârea nr.240/25.04.2001- fila 6, emisa de Comisia Județeana pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului Constanta, a fost stabilită valoarea compensațiilor la suma de 92.935,69 lei.
Prin Ordinul nr.2504/26.05.2005 (filele 8-9) s-a dispus validarea Hotărârii nr.240/2001.
S-a reținut ca acest ordin a fost comunicat reclamantului la data de 22.06.2005-fila 52.
Potrivit art.7 alin.4 din nr.9/1998 - " Hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul."
Termenul de 30 de zile prevăzut de art.7 alin.4 din Legea nr.9/1998 este un termen imperativ, legal, absolut.
Prin art.103 alin.1 proc.civilă se stabilește că neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost în împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Deși în ordinul contestat și comunicat reclamantului la art.3 se arată că acesta poate fi atacat în termen de 30 de zile în conformitate cu art.8 alin.1 din nr.HG1643/2004, reclamantul a formulat o cerere prin care contestă valoarea compensațiilor acordate prin ordinul emis către parata, la data de 02.06.2008.
Față de aceste considerente se apreciază că, deși reclamantului i-a fost comunicat ordinul nr.2504 din 26.05.2005 acesta s-a adresat instanței de contencios administrativ în conformitate cu art.7 din Legea nr.9/1998 la data de 02.06.2008, după expirarea termenului de 30 de zile.
Întrucât termenul de 30 de zile prevăzut de art.7 alin.4 din nr.9/1998 este un termen legal, imperativ, absolut, nerespectarea acestuia atrage decăderea reclamantului din dreptul de a formula contestație împotriva ordinului nr.2504/2005 emis de către pârâta.
Fața de cele reținute, instanța a admis excepția tardivității promovării acțiunii și pe cale de consecință, a dispus respingerea cererii formulate de către reclamantul, ca tardiv promovata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând a se dispune admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
A criticat recurentul sentința civilă nr. 105/03.02.2009 a Tribunalului Constanța pentru că prima instanță a respins cererea sa de chemare în judecată ca fiind tardiv formulată, fiind ignorat obiectul cererii, cel de acordare de despăgubiri, astfel că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
În opinia recurentului, niciuna dintre formele de despăgubire solicitate, respectiv recalcularea sumei datorate prin ordinul de validare și actualizarea sumelor la data plății efective nu este condiționată de atacarea hotărârii comisiei județene sau a ordinului de validare.
A mai considerat recurentul reclamant că este îndreptățit la ambele forme de despăgubire prevăzute de dispozițiile Legii nr. 9/1998, întârzierile în despăgubirea sa fiind imputabile doar autorităților administrative.
A subliniat recurentul că acțiunea sa nu se circumscrie termenului imperativ reglementat de art. 7, alin.4 din Legea nr. 9/1998, astfel că cererea de chemare în judecată trebuia analizată pe fond, nu pe calea excepției tardivității.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 și urm. proc. civ. art. 8 și urm. din Legea nr. 9/1998, OG nr. 94/2004, HG nr. 753/1998.
Legal citată, intimata Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că sentința dată de Tribunalul Constanța în prezenta cauză este legală și temeinică.
La termenul de judecată din 12.10.2009 a fost invocată din oficiu excepția necompetenței materiale a primei instanțe în soluționarea cererii de chemare în judecată.
Examinând recursul prin prisma motivului de ordine publică invocat în cauză, Curtea, analizând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 proc. civ. excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, reține caracterul său întemeiat pentru următoarele considerente:
Obiectul de reglementare al Legii nr. 9/1998 este acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940.
Legea reglementează procedura ce trebuie urmată de către persoanele îndreptățite pentru a beneficia de compensațiile sau despăgubirile prevăzute de lege.
Astfel, persoanele îndreptățite formulează, în termenul legal, cererile însoțite de actele doveditoare la comisiile județene constituite, potrivit art.6 din lege, pentru punerea în aplicare a prevederilor acestei legi.
Comisiile verifică cererile și se pronunță asupra compensațiilor cuvenite prin hotărâre care se validează de către Comisia Centrală.
Potrivit dispozițiilor art.7 din lege se instituie un control administrativ, hotărârea comisiei județene putând fi contestată, de către solicitantul nemulțumit, la Comisia Centrală care poate valida sau invalida măsurile stabilite de comisiile județene.
Alineatul 4 al aceluiași articol instituie controlul judecătoresc asupra hotărârilor comisiei centrale în procedura contenciosului administrativ,legea stabilind competența de soluționare a plângerilor împotriva acestor hotărâri în favoarea tribunalului d e la domiciliul reclamantului.
În speță, reclamantul a urmat procedura prevăzută de Legea 9/1989 iar prin Hotărârea nr. 240/25.04.2001 a Comisiei Județene C s-a stabilit că pentru bunurile abandonate pe teritoriul statului bulgar de autorul reclamantului acesta din urmă va beneficia de compensații bănești în cuantum de 929 356 996 lei vechi.
Hotărârea comisiei a fost validată prin Ordinul nr.2504/26.05.2005 suma stabilită urmând să fie eșalonată.
Ordinul de validare nu a fost contestat în contencios administrativ obiectul acțiunii deduse judecății la instanța de fond fiind numai actualizarea sumei stabilită prin hotărâre și menținută prin validare, după cum reiese expres din cuprinsul criticilor exprimate în cererea de recurs.
Așa cum rezultă din dispozițiile legii nr. 9/1998, controlul judecătoresc se exercită pe calea contenciosului administrativ împotriva hotărârilor comisiei, instanța de contencios urmând să analizeze legalitatea actului atacat din prisma respectării dispozițiilor Legii 9/1998.
Însă, reclamantului i-au fost stabilite drepturile de care beneficiază, iar prin necontestarea ordinului în termenul prevăzut de lege s-au epuizat căile de control judecătoresc ale instanței de contencios administrativ, astfel cum a fost reglementat acest control prin Legea nr. 9/1998.
Reactualizarea unei sume stabilite printr-un înscris, indiferent de natura acestuia, civil sau administrativ, se face pe calea dreptului comun partea urmărind acoperirea prejudiciului creat prin neplata la termen a sumei, necontestând legalitatea respectivului înscris.
Nu poate fi reținut principiul simetriei întrucât, așa cum s-a arătat, legea specială prevede expres atât procedura de urmat pentru stabilirea drepturilor persoanelor îndreptățite pentru bunurile abandonate pe teritoriul statului bulgar cât și caracterul administrativ al actelor prin care se soluționează cererile formulate în temeiul legii, dând în competența instanței de contencios soluționarea contestațiilor formulate împotriva hotărârii comisiei și a ordinului de validare.
De asemeni, atât Legea 9/1998, lege specială aplicabilă în cauză, cât și legea contenciosului administrativ prevăd expres termenele în care pot fi contestate actele administrative iar nerespectarea acestor termene atrage tardivitatea acțiunii în contencios administrativ.
În condițiile în care reclamantul nu a contestat în termen actele cu caracter administrativ ce stabilesc compensațiile bănești cuvenite, recunoașterea dreptului la acțiune pe calea contenciosului administrativ, în ceea ce privește cererea de actualizare a compensațiilor bănești formulată,fără respectarea vreunui termen, ar eluda dispozițiile legii contenciosului administrativ.
Cererea de actualizarea a compensațiilor poate fi soluționată de instanța de contencios dar numai dacă această cerere a fost formulată accesoriu în acțiunea în care a fost contestat, în termen, actul administrativ ce stabilește compensațiile cuvenite persoanei îndreptățite. Însă, fiind formulată pe cale separată o astfel de cerere, își pierde caracterul de accesorialitate și nu mai poate fi soluționată în procedura contenciosului administrativ.
Constatând că procedura instituită de Legea 9/1998 a fost epuizată prin emiterea ordinului de validare, cererea de actualizare a sumei stabilită cu titlu de compensație depășește sfera de aplicare a contenciosului administrative, fiind de competența instanței de drept comun.
Judecătoria judecă în primă instanță toate procesele și cererile, în afara celor date, prin lege, în competența altor instanțe, ceea ce instituie plenitudinea de competență a judecătoriei ori de câte ori nu se prevede expres competența altei instanțe sau a altui organ de jurisdicție pentru soluționarea unei pricini în primă instanță, astfel că, în raport de valoarea obiectului acțiunii, urmează să fie declinată cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Constanța.
În conformitate cu dispozițiile art. 312 proc. civ. raportat la prevederile art. 304, pct. 5 proc. civ. Curtea va admite recursul declarat de recurentul și, urmare a admiterii excepției necompetenței materiale a Tribunalului Constanța în soluționarea cauzei în primă instanță, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța.
Admite recursul formulat de recurentul reclamant, cu domiciliu ales în C,-, -1,.C,.54, județul C, (la avocat ), împotriva sentinței civile nr.105/03.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, B, sector 1, nr.202, cu având ca obiect obligația de a face.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționarea la Judecătoria Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
02 decembrie 2009
jud.fond. -
red.dec.jud.
4ex/19.01.2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Către,
JUDECĂTORIA CONSTANȚA
Vă înaintăm, alăturat dosarul mai sus rubricat, privind pe recurentul reclamant, cu domiciliu ales în C,-, -1,.C,.54, județul C, (la avocat ) și intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, B, sector 1, nr.202, pentru a vă conforma deciziei civile nr. 545/CA pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA la data de 23.XI.2009.
Dosarul conține ______ file, iar la acesta se află atașat dosarul Tribunalului Constanța nr- (62 file).
PREȘEDINTE DE COMPLET,
- -
Grefier,
- -
tehnored.Gref.
2ex/19.01.2010
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
