Alte cereri. Decizia 55/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O M Â N I
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia civilă nr. 55/2008
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier:
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B împotriva deciziei civile nr. 935 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, s-a constatat lipsa părților, cauza reluându-se la a doua strigare, când a răspuns pentru contestator Secretarul municipiului B -, lipsă fiind reprezentantul intimatei Instituția Prefectului - județul
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul contestatorului, Secretarul municipiului B -, având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată. Astfel, arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 317 pct. 1 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare în cazul "când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii".
În continuare, arată că procedura de chemare a Consiliului Local B pentru termenul din 22.11.2007 a fost îndeplinită cu Primăria municipiului B, fiind aplicată ștampila acestei instituții și nu ștampila Consiliului Local Potrivit Legii nr. 215/2001, primăria este o structură funcțională cu activitate permanentă constituită din primar, viceprimar și aparatul de specialitate al primarului, pe când consiliul local este autoritate publică deliberativă a municipiului Astfel, arată că, cele două instituții nu sunt una și aceeași, în acest sens, invocând și decizia nr. 4383/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în care se reține faptul că, primarul nu poate reprezenta consiliul local în justiție.
De asemenea, Consiliul Local B nu a avut cunoștință de termenul din data de 22.11.2007, abia în luna ianuarie aducându-i-se la cunoștință despre acest dosar și ulterior, a fost împuternicit, în calitate de Secretar al municipiului B, să reprezinte în instanță Consiliul Local. Consiliul Local are un aparat permanent de lucru, care primește și corespondența ce-i este adresată, care își are sediul la etajul 4 al clădirii din-, în aceeași clădire, dar la parter, funcționând și Primăria municipiului Faptul că aceste instituții își au sediul în aceeași clădire nu înseamnă că o corespondență adresată unei părți și primită de cealaltă parte poate fi considerată ca ajunsă la destinatar. Mai învederează și faptul că și Ministerul Justiției își are sediul în aceeași clădire cu Autoritatea Națională de Reglementare a Achizițiilor Publice, având deseori probleme cu corespondența purtată cu una din instituții, care ajunge însă la cealaltă instituție.
De asemenea, susține că prezența reprezentantului primarului la termenul din 22.11.2007 nu poate acoperi viciul de procedură deoarece delegația acestuia este emisă de primar și nu de consiliul local. În acest sens, învederează practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv decizia nr. 4523/2002 în care Înalta Curte de Casație și Justiție a verificat într-o speță identică dacă pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare există ștampila instituției citate.
Depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară și, în concluzie, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 317 pct. 1 Cod procedură civilă, solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată.
S-au declarat dezbaterile închise.
A:
- deliberând -
Asupra contestației în anulare de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 110/19 martie 2007 Tribunalul, admițând excepția lipsei de obiect, a respins ca rămasă fără obiect cererea de anulare a Hotărârii nr. 361/2006, emisă de Consiliul Local B; totodată, a respins ca nefondate celelalte capete de cerere formulate prin acțiune de reclamanta - Instituția Prefectului B în contradictoriu cu Consiliul Local B, cereri având ca obiect anularea nr. 370/28.12.2006 și completarea 360/28.12.2006.
Prin decizia civilă nr. 935 din 29.11.2007 Curtea de APEL BACĂUa admis recursul formulat de reclamanta Instituția Prefectului - Județul B și prin urmare:
- a modifică în parte sentința civilă nr.110/19.03.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău;
- a admis, în parte, acțiunea;
- a anulat, în parte, Hotărârea Consiliului Local nr. 370/28.12.2006 și anexele 1,2 ale hotărârii cu privire la drepturile și obligațiile corelative referitoare la asigurarea pentru fiecare funcționar public a achiziționării ținutei de lucru decente, la asigurarea unei mese calde zilnice pentru fiecare funcționar public, la acordarea unui ajutor pentru refacerea capacității de muncă și menținerea sănătății, la asigurarea transportului în timpul serviciului, precum și la plata sumelor de bani corespunzătoare acestor drepturi, respectiv cu privire la obligația funcționarilor publici să se supună examenelor medicale;
- a menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin nr. 370/2006 s-a aprobat Acordul Colectiv de Muncă încheiat între Primarul municipiului B și reprezentanții Consiliului Local B - pe de o parte și reprezentanții funcționarilor publici - pe de altă parte, acord prezentat în anexa 1, precum și Contractul Colectiv de Muncă încheiat cu reprezentanții personalului contractual, conform Anexei 2. Această hotărârea a fost atacată de Instituția Prefectului, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 24 lit. f din Legea 340/2004 modificată.
Art. 47 din Anexa 1 la. 370/2006 prevede obligația angajatorului (Consiliul local sau instituții subordonate) de a asigura fiecărui funcționar achiziționarea unei ținute de lucru decente, de a-i asigura o masă caldă zilnică și un ajutor pentru refacerea capacității de muncă și menținerea sănătății. Art. 51 din Anexa 1 stabilește că funcționarilor publici li se acordă lunar, în vederea menținerii sănătății și securității muncii: plata unei sume de 200 RON pentru acoperirea unei părți din cheltuielile cu medicamente, tratamente medicale, acoperirea unei părți din cheltuielile determinate de munca în condiții de stres și a unei părți din cheltuielile de transport în timpul serviciului. De asemeni, se prevede că angajatorul va asigura o masă caldă în incinta instituției și în măsura în care această obligație nu va fi îndeplinită, va asigura plata unei sume de 200 RON fiecărui funcționar public. Art. 51 pct. (5) prevede că funcționarii publici vor beneficia de 200 RON lunar pentru acoperirea unei părți din cheltuielile cu achiziționarea unei vestimentații. Aceleași facilități sunt cuprinse și în Anexa 2 la. 370/2006, referitoare la personalul contractual. Potrivit art. 51 al. 4 și 6 din Anexa 1, drepturile susmenționate se finanțează din titlul II, art. 20, din clasificația economică - bunuri și servicii, drepturile respective nu afectează fondul de salarii și se supun regulilor de impozitare prevăzute de codul fiscal.
În raport de dispoziții art. 55 alin. 1 și 3 din Legea nr. 571/2003, precum și ale prevederilor art. 69 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 avantajele materiale în discuție, oferite salariaților prin Anexele 1 și 2 la. 370/2006 apar ca fiind drepturi de natură salarială. Ori, potrivit art. 12 din Legea nr. 130/1996 republicată, pentru salariații instituțiilor bugetare, în contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt prevăzute prin dispoziții legale. Aceeași regulă se aplică și în cazul funcționarilor publici, în conformitate cu dispozițiile art. 72 din Legea nr. 188/1999 republicată.
Salarizarea funcționarilor publici și personalului contractual fiind reglementată prin legi speciale atât sub aspectul drepturilor salariale propriu-zise, cât și sub aspectul celorlalte drepturi bănești asimilate salariului, concluzia ce se impune este aceea că drepturile în discuție stabilite prin Anexele 1 și 2 la.L nr. 370/2006 sunt acordate nelegal.
În concret, cu titlul exemplificativ, menționăm că potrivit art. 38 din legea 188/1999 republicată, "funcționarii publici beneficiază de asistență medicală, proteze și medicamente, în condițiile legii", prevedere în funcție de care nu se putea stabili în acordul colectiv de muncă dreptul la o sumă de 200 lei lunar pentru medicamente și tratamente, înlăturarea efectelor stresului și acoperirea unei părți din cheltuielile de transport.
Dincolo de destinația imprecisă a acestei sume (nu se poate stabili în ce modalitate se folosește suma respectivă, pentru una din cele trei destinații enumerate), nu există obligația de justificare a sumei, iar suma acordată cu acest titlu încalcă dispozițiile art. 12 al. 1 din Legea 130/1996.
Aceeași situație se reține și pentru contravaloarea mesei calde, în sumă de 200 lei lunar. Este adevărat că acordarea acestei sume nu poate echivala cu acordarea unor tichete de masă, dispozițiile Legii nr. 142/1998 neavând incidență în cauză.
Dar, pe de altă parte, acordarea sumei respective nu poate fi considerată nici o măsură pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, sănătatea și securitatea în muncă. Aceasta întrucât sfera măsurilor ce vizează îmbunătățirea condițiilor de muncă include acele măsuri cu caracter general ce au scopul de a îmbunătăți condițiile de muncă, securitatea muncii și sănătatea angajaților (cum ar fi spre exemplu: birouri luminoase, aerisite, cu un confort termic și sonor sau chiar acordarea unei mese calde salariaților ce lucrează în anumite condiții de muncă.
Acordarea sumei de 200 RON lunar pentru acoperirea unei mese calde pe care instituția nu o putea asigura nu poate fi considerată o astfel de măsură, în condițiile în care nu există nici o justificare a acestei sume și nu se poate verifica folosirea banilor în scopul în care au fost acordați. Pe de altă parte, chiar dacă intenția angajatorului este de înțeles, acesta încercând să asigure un plus de venituri unor angajați care au salarii destul de mici, includerea acestor sume la capitolul "cheltuieli materiale", nu poate fi considerată legală.
Justificările intimatului - pârât, în sensul că sumele în discuție au fost cuprinse la capitolul "cheltuielile materiale" nu pot fi reținute, întrucât potrivit dispozițiilor OG45/2003, care instituie principiul specializării bugetare, sumele acordate salariaților, cu diverse destinații și justificări, nu pot fi incluse în același titlu al bugetului, alături de cheltuieli pentru furnituri de birou, materiale pentru curățenie, piese de schimb etc. (așa cum apare în extrasul de la fila 475 și urm. din dosarul de fond).
În ce privește acordarea sumei de 200 lei lunar pentru achiziționarea vestimentației, curtea reține că și această măsură este nelegală, contravenind dispozițiilor art. 12 al. 1 din Legea 130/1996 și art. 30 din Legea 188/1999 care prevede că sumele pentru achiziționarea ținutei se acordă doar funcționarilor care prin natura atribuțiilor sunt obligați să poarte uniformă.
Nelegală este și obligația stabilită prin art. 49 din anexă, potrivit căreia funcționarii publici sunt obligați să se supună examenelor medicale iar refuzul îndeplinirii acestei obligației constituie abatere disciplinară, întrucât art. 65 din Legea 188/1999 nu nominalizează o astfel de abatere, iar acordul colectiv de muncă nu poate adăuga la lege.
Față de considerentele expuse, curtea a reținut că prin cele două anexe ale Hotărârii 370/2006 s-au stabilit în favoarea funcționarilor publici și a personalului contractual drepturi de natură salarială, care nu sunt prevăzute de legislația specifică acestora, drepturi pentru plata cărora s-au alocat în mod greșit fonduri din capitolul bugetar privind cheltuielile materiale.
La data de 4.12.2007 împotriva deciziei pronunțate de Curtea de APEL BACĂU ca instanță de recurs, pârâtul Consiliul local al Municipiului Baf ormulat prezenta contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 pct. 1 și art. 318 din Codul d e procedură civilă, dar argumentată doar în privința incidenței art. 317 pct. 1 din Codul d e procedură civilă. Astfel, în susținerea contestației în anulare, contestatorul a susținut următoarele:
Părți în litigiul care a făcut obiectul judecății la instanța de recurs au fost Instituția Prefectului - Județul B și Consiliul local al Municipiului B, cu această din urmă parte procedura de citare pentru ziua când s-a judecat pricina nefiind îndeplinită potrivit cu cerințele legii. Astfel, Consiliul local al Mun. B nu a fost citat și nici nu a avut cunoștință despre acest litigiu în faza de recurs. Procedura de citare pentru ziua când s-a judecat recursul a fost îndeplinită cu Primăria B care, în conformitate cu art. 77 din Legea nr. 215/2001, nu este altceva decât o structură funcțională în subordinea primarului, fiind o cu totul altă entitate decât Consiliul local
Contestația în anulare este fondată.
Potrivit 317 alin. 1 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, hotărârea irevocabilă poate fi atacată cu contestație în anulare atunci când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
În cauză, citarea intimatului-pârât Consiliul local al municipiului B s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 100 din Codul d e procedură civilă, în sensul cuprinderii tuturor elementelor de identificare necesare. Însă, se constată că citarea acestei părți este afectată de o altă neregularitate procedurală și anume de nerespectarea dispozițiilor privind înmânarea citației. Astfel, potrivit art. 92 alin. 1 din Codul d e procedură civilă înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea citației certificând identitatea și semnătura acestuia.
comunicată intimatului-pârât Consiliul local al municipiului B, pentru termenul din 22.11.2007 când au avut loc dezbaterile în fond asupra recursului (pronunțarea fiind amânată pentru un termen de 7 zile, în temeiul art. 260 din Codul d e procedură civilă, la data de 29.11.2007), a fost înmânată de agentul procedural funcționarului de la serviciul de registratură a altei persoane decât cea care a avea calitatea de parte, respectiv funcționarului Primăriei municipiului B, pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare fiind aplicată ștampila acestei din urmă structuri administrative.
Nu poate reține că acest viciu de procedură ar fi fost acoperit prin înfățișarea în instanță a părții, în condițiile art. 89 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, întrucât consilierul juridic prezent în fața instanței de recurs nu a fost mandatat să reprezinte interesele autorității care era parte în proces (Consiliul local al municipiului B), ci pe cele ale Primăriei municipiului B, adică a aceleiași structuri al cărei funcționar semnase și de primirea citației; delegația nr. 43635/22.11.2007, dată consilierului juridic, a fost semnată de Primarul municipiului Așadar, în fața instanței s-a prezentat o altă persoană - Primăria municipiului B care, potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 (republicată în Monitorul Oficial al României 123/20.02.2007), este alcătuită din primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului și constituie o structură funcțională cu activitate permanentă care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale - decât cea care avea calitatea de parte în proces, respectiv Consiliul local al municipiului B care, potrivit art. 23 alin. (2) din aceiași lege, funcționează ca autoritate a administrației publice locale și care rezolvă treburile publice din municipiu, în condițiile legii. Potrivit art. 58 din Ordonanța Guvernului nr. 35/200 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a consiliilor locale, apărarea intereselor consiliului local în fața instanțelor de judecată se face fie de un specialist cu pregătire juridică angajat în aparatul permanent de lucru al consiliului (dacă un astfel de specialist a fost angajat), fie de un apărător ales, a cărui împuternicire se semnează de președintele de ședință.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că recursul s-a soluționat fără ca intimatul-pârât Consiliul local al municipiului B să fi fost citat în acord cu dispozițiile art. 92 alin. 1 din Codul d e procedură civilă și fără ca reprezentarea acestuia în fața instanței de recurs să fi fost făcută potrivit prevederilor legale anterior menționate. De aceea, pentru motivul prevăzut de art. 318 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, această instanță va admite contestația în anulare, va anula decizia pronunțată în recurs și va stabili termen în vederea judecării recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare promovată de contestatorulCONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B,împotriva deciziei civile nr. 935 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - INSTITUȚIA PREFECTULUI - JUDEȚUL
Anulează decizia nr. 935 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
Fixează termen pentru rejudecarea recursului la data de 14 februarie 2008, ora 9,00, cu citarea părților prin agent procedural.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red.
Red. - /- -/- - -
Red.
3 ex. 01 febr. 2008
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
