Alte cereri. Sentința 56/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 05.11.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.56
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.02.2010
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER:- -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de revizuentul împotriva sentinței civile nr.18/PI//23.01.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr.10.342/CA/2005 în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR
Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 26.01.2010, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 02.02.2010, parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr.10342/CA/2005, la data de 15.09.2005, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor solicitând să se anuleze Ordinul nr.444/17.08.2005 emis de pârâtă, și actele care au stat la baza emiterii ordinului, să se dispună reintegrarea sa pe funcția publică de conducere de Director Executiv al Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor T, deținută anterior emiterii ordinului, cu despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.18/PI/23.01.2006 pronunțată în dosarul nr.10342/CA/2005, Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut ca reclamantul a fost director executiv al Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor T și prin Ordinul nr.444/17.08.2005 emis de pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și a fost destituit din funcție în temeiul art.64 alin.3 lit. e) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, pentru săvârșirea repetată de abateri disciplinare, începând cu data de 18.08.2005.
Privitor la incidența art.81 alin.1 lit. h) din Legea nr.188/1999, se constată că prin această normă legală, s-a reglementat situația suspendării de drept a raportului de serviciu al funcționarului public pentru concediu medical, în condițiile legii, însă dispoziția invocată de reclamant este irelevantă în cauză întrucât Ordinul de destituire din funcție s-a emis cu data de 17.08.2005, și cu începere de la 18.08.2005, deci în afara perioadei de concediu medical menționate prin cele două certificate medicale invocate în acțiune și a căror valabilitate a expirat la data de 11.07.2005.
S-a reținut ca in ceea ce privește nulitatea Ordinului atacat, legată de întocmirea referatului de disciplină, în perioada aceluiași concediu medical, se constată că prin dispozițiile art.25 - 31 din nr.HG120/2003 s-a reglementat modul de sesizare și procedura de lucru a comisiilor de disciplină abilitate să cercetate faptele sesizate ca abateri disciplinare și să propună sancțiunile disciplinare aplicabile funcționarilor publici, impunându-se citarea funcționarului cercetat pentru fiecare termen de ședință, comunicarea sesizării depuse împotriva funcționarului sub sancțiunea nulității, potrivit art.25 alin.5 din hotărârea de guvern, iar cercetarea abaterii presupune îndeplinirea obligațiilor cuprinse la art.28 din aceeași hotărâre, consemnându-se audierea persoanelor, inclusiv a celui cercetat, într-un proces verbal, sub sancțiunea nulității, conform art.29 alin.1 din nr.HG1210/2003, sancțiune procedurală inexistentă în ipoteza când funcționarul public refuză să se prezinte la audiere, aspect ce trebuie consemnat într-un proces verbal potrivit art.29 alin.2 din hotărâre.
Se arata ca după administrarea probelor, se întocmește un referat ce se aduce la cunoștința funcționarului cercetat pentru formularea de obiecțiuni, care vor fi analizate de comisie, în ședință publică cu anumite excepții, expres prevăzute în hotărâre, după care se întocmește un raport care cuprinde concluziile comisiei și care se înaintează persoanei competente să aplice sancțiunea disciplinară (art.31 - 32 din hotărâre).
Art.31 alin.3 din nr.HG1210/2003 prevede că lipsa nejustificată a persoanelor citate nu împiedică desfășurarea comisiei de disciplină, dacă citarea s-a făcut cu respectarea cerințelor prevăzute de art.25 din același act normativ.
Verificându-se îndeplinirea acestei proceduri de către pârâtă, în raport cu actele administrate de comisie (filele 237 - 257) instanța a constatat respectarea procedurii, în sensul că pentru fiecare termen de judecată comisia a emis citații pentru reclamant și în funcție de justificarea absenței de către acesta, a amânat cauza la termenele din 13.06.2005, 22.06.2005 și 27.06.2005, termen la care reclamantul a depus o adresă prin care a invocat imposibilitatea de a se prezenta pe motive medicale, fără a anexa acte medicale, adresă înregistrată la. T sub nr.2286/27.06.2005 și la pârâtă sub nr.1/1852/27.06.2005, și numai în data de 30.06.2005 prin adresa nr.2345/30.06.2005, și-a justificat absența de la termenul anterior, printr-o adeverință medicală datată 20.06.2005, care nu prevede însă nici o perioadă de concediu medical, deci nu justifică absența din 27.06.2005 (filele 248-249).
Cu toate acestea, comisia de disciplină a acordat un nou termen pentru data de 04.07.2005 citația fiind primită de reclamant prin poștă la data de 29.06.2005, la domiciliul (fila 251) și fiind legal îndeplinită procedura de citare cu acesta, a întocmit referatul prevăzut de art.30 alin.1 din nr.HG1210/2003, la data de 06.07.2005, și l-a comunicat reclamantului și pentru că acesta a fost returnat de poștă la expirarea termenului de păstrare l-a recomunicat reclamantului, astfel că în data de 5.08.2005, acesta a semnat de primire a unui exemplar al referatului (fila 256).
La data de 15.07.2005, reclamantul a depus la. T, certificatele medicale invocate prin acțiune, seriile KL 445.019 și KL - (filele 9-10) ambele eliberate în data de 11.07.2005, pentru perioadele 27 - 30.06.2005 și 01-31.07.2005.
Raportat la probele analizate, instanța a constatat că reclamantul nejustificat nu s-a prezentat în fața comisiei de disciplină, pe perioada cercetării abaterilor, pentru că la termenele fixate de comisie a fost la domiciliu, unde a primit citațiile sub semnătură, că adeverința medicală eliberată în 20.06.2005 nu atestă nici un concediu medical, deci nu justifică nici o absență, iar certificatele medicale eliberate în data de 11.07.2005 au fost depuse la pârâtă la data de 15.07.2005, după întocmirea referatului de către comisie, astfel că acesta nu este lovit de nulitate cum susține reclamantul.
Asigurarea dreptului la apărare a fost asigurată de pârâtă prin recomunicarea referatului, către reclamant la data de 15.08.2005 (fila 256), după expirarea perioadei de concediu medical cuprinsă în cele două certificate medicale, însă reclamantul nu a formulat nici un fel de obiecțiuni la referat, deși i s-a acordat această posibilitate și în final pârâta a întocmit Raportul prevăzut de art.32 alin.4 din nr.HG1210/2003.
Pe fondul litigiului, instanța a constatat că, potrivit art.65 lit. f) din Legea nr.188/1999, republicată, constituie abatere disciplinară încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoririle funcționarilor publici.
Prin Ordinul nr.444/17.08.2005 reclamantul a fost sancționat disciplinar pentru că nu a evaluat profesional pentru anul 2004, performanțele funcționarilor din subordine, în perioada 01 - 31.12.2004, ci în perioada martie-aprilie 2005, contrar Anexei nr.3 la HG nr.1209/2003, nerespectarea dispozițiilor legale de către funcționarul public constituind abatere disciplinară și potrivit art.6 din Legea nr.7/2004.
Se retine ca prin acțiune reclamantul nu a negat abaterea, motivând nerespectarea perioadei de evaluare cu efectuarea concediului legal de odihnă pentru anii 2003 și parțial pentru 2004, ceea ce nu constituie o apărare justificată, având în vedere funcția de conducător al unei instituții publice pe care a deținut-
S-a mai reținut că, prin încălcarea atribuțiilor din fișa postului, reclamantul nu a organizat periodic informări, privind modificările legislative din domeniu sau ale procedurilor interne de control.
Susținerea reclamantului legată de informarea computerizată existentă în instituție, nu a înlăturat obligațiile din fișa postului, astfel că se constată încălcarea prevederilor art.42 alin.1 din Legea nr.188/1999 privind obligația funcționarului public de respectare a îndatoririlor de serviciu.
Cu toate că în data de 16.01.2004 pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a transmis prin e-mail Regulamentul Intern de Organizare și Funcționare a Structurii Centrale și Teritoriale al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, precum și Ordinul nr.455/24.12.2003 al Președintelui, prin care acesta a fost aprobat și Oficiile județene pentru protecția consumatorilor aveau obligația de a proceda la elaborarea propriilor regulamente interne, reclamantul nu a urmărit elaborarea regulamentului, deși prin fișa postului a avut obligația de a asigura personalului din subordine condiții de ordine.
Reclamantul susține că regulamentul a fost întocmit și aprobat, însă nu a depus probe în acest sens, în susținerea acțiunii, astfel că apărarea sa este nefondată.
Privitor la abaterea constând în neverificarea periodică a proceselor verbale de constatare a contravențiilor, reținută prin ordinul de sancționare, reclamantul susține că, în principal aceasta era atribuția inspectorului șef adjunct, dar că a efectuat și el asemenea verificări, cum rezultă din unele procese verbale de ședință, apărare nesusținută de probe, astfel că instanța o înlătură.
Potrivit nr.OG27/2002, reclamațiile cetățenilor se soluționează în termenele de 30 de zile, prin comunicarea unui răspuns și prin fișa postului reclamantului a avut ca sarcină supravegherea compartimentului de relații cu publicul pentru preluarea, înregistrarea sesizărilor și reclamațiilor consumatorilor.
Contrar atribuției de serviciu, reclamantul nu a repartizat în timp util reclamațiile la inspectori, pentru soluționare, și nu a verificat dacă s-a făcut comunicarea soluției, în scris petiționarului.
Prin acțiune reclamantul nu a combătut prin acte susținerile pârâtei, motivând că nr.OG27/2002 prevede posibilitatea prelungirii termenului de 30 de zile pentru soluționarea reclamațiilor, situație în care instanța constată că abaterea a fost justificat reținută de pârâtă.
În vederea realizării unor acțiuni de control eficiente și pentru atingerea scopului - protecția vieții, integrității și a intereselor economice ale consumatorilor, se impune verificarea îndeplinirii măsurilor dispuse prin procesele verbale de constatare a contravenției. Era necesară întocmirea unor planuri de control în care să se aibă în vedere verificarea reclamațiilor, respectarea măsurilor dispuse anterior prin, precum și îndeplinirea tematicii primite de la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.
Reclamantul nu a făcut dovada că a verificat măsurile dispuse prin procesele verbale de constatare a contravențiilor și prin acțiune, contestă o asemenea atribuție, fără nici o dovadă pertinentă.
De asemenea, pârâta a reținut că în urma constatărilor făcute de inspectori la diverși agenți economici și a invitațiilor lăsate pentru a fi prezentate diverse acte, reclamantul solicita inspectorilor să se prezinte împreună cu reprezentanții agenților economici în biroul său, ocazie cu care stabilea cuantumul amenzilor aplicate.
Potrivit dispozițiilor nr.OG2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică de către agentul constatator, dacă actul normativ nu prevede altfel. Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Reclamantul nu a contestat prin acțiune această imixtiune a sa în aplicarea sancțiunilor.
Privitor la abaterile constând în neîntocmirea unui plan al acțiunilor de control și neînregistrarea corectă în contabilitate a datelor din balanța și bilanțul din 31.12.2004, reclamantul nu a formulat, de asemenea, apărări prin probe, arătând că acțiunile oficiului s-au desfășurat conform planului pârâtei, iar neregulile constatate de Curtea de Conturi vizează pe inspectorul.
Susținerea reclamantului este nefondată pentru că prin decizia nr.8/2005 emisă de Curtea de Conturi (fila 200), urmare la controlul efectuat, a stabilit sarcini pe seama reclamantului, ca reprezentant al ordonatorului de credite, T pentru remedierea deficiențelor constatate în contabilitatea instituției.
De asemenea, abaterea constând în neconstituirea garanțiilor materiale pe seama unui gestionar din instituție, conform Legii nr.22/1969 cu motivarea că acesta nu a fost de acord, nu-l absolvă pe reclamant de încălcarea dispoziției legale suscitate.
Raportat la aceste abateri de la îndatoririle legale sau cele rezultate din fișa postului reclamantului, neinfirmate prin probe de către acesta, instanța a respins acțiunea ca nefondată, nefăcându-se dovada prevederilor art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, recurs ce a fost respins prin decizia nr.3223/03.10.2006 pronunțată în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva sentinței civile nr.18/PI/23.01.2006 a Curții de APEL TIMIȘOARA revizuentul a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.4 teza II Cod procedură civilă: " hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății".
În motivarea cererii se arată că prin această sentință s-a respins acțiunea sa ca nefondată, reținându-se de către instanță că procedura de citare a revizuentului pentru cercetarea disciplinară din 04.07.2005 efectuată de pârâtă (și finalizată prin emiterea ordinului contestat) a fost realizată prin înmânarea scrisorii recomandate revizuentului și implicit semnarea de primire a acesteia.
Se menționează că a susținut de la început că nu a fost niciodată convocat pentru această cercetare disciplinară, că nu a avut cunoștință de ea și nu putea avea cunoștință întrucât în perioada 27.06.2005 - 11.07.2005 a fost internat în spital.
Se mai arată că, referitor la certificatele medicale în discuție există depusă la dosar adresa nr.6259/14.04.2006 emisă de Casa Județeană de Pensii T prin Serviciul de Expertiză Medicală ce confirmă valabilitatea certificatelor medicale.
Întrucât, aparent, există o dovadă de citare prin poștă a revizuentului a fost nevoit să formuleze o plângere penală cu autor necunoscut pentru verificarea și stabilirea falsului și de fals legal de respectiva confirmare de primire, nr.512/28.06.2005.
Se mai arată că, după 3 ani de zile, de la momentul formulării plângerii i-a fost comunicată rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată în dosarul nr.3955/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara prin care se confirmă faptul că acea confirmare de primire este semnată de către o altă persoană decât revizuentul, fiind astfel un act fals.
Revizuentul mai arată că nu a fost citat legal pentru cercetarea disciplinară prealabilă, fiind în incapacitate temporară de muncă, astfel toate actele emise în cursul acestei cercetări disciplinare prealabile sunt nule absolut, revizuentul neputând susține apărarea în cadrul cercetării disciplinare prealabile.
Potrivit art.66 alin.41din Legea nr.188/1999, ale art.25 - 30 din nr.HG1210/2003 și ale art.75 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel național 2007 - 2010, neefectuarea cercetării disciplinare în condițiile legii duce la nulitatea absolută a acesteia.
Se mai arată că, s-a aflat în incapacitate temporară de muncă în perioada 27.06.2005 - 11.07.2005, potrivit certificatelor medicale, perioada în care s-a efectuat cercetarea prealabilă de către Comisia de disciplină cu încălcarea dispozițiilor legale, nefiind astfel posibilă audierea sa și implicit respectarea dreptului la apărare.
Ordinul nr.444/17.08.2005 este lovit de nulitate absolută întrucât cercetarea prealabilă s-a desfășurat cu încălcarea art.81 lit. h) din Legea nr.188/1999, precum și a nr.HG1210/2003 privind organizarea și funcționarea Comisiilor de Disciplină și a Comisiilor paritare din cadrul autorităților instituțiilor publice, referatul comisiei de disciplină fiind întocmit în perioada când se afla în concediu medical, perioadă în care raportul de serviciu era suspendat de drept.
Ținând cont de faptul că procedura de citare a revizuentului nu a fost legal îndeplinită pentru cercetarea disciplinară se solicită admiterea acțiunii, anularea Ordinului nr.444/17.08.2005 emis de, reintegrarea sa în funcția publică de conducere de Director Executiv al Oficiului Județean pentru protecția Consumatorilor T, deținută anterior ordinului, precum și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, de la data emiterii ordinului și până la data reintegrării sale efective pe funcția deținută anterior.
Legal citată, intimata Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca nefondată și nelegală, considerând ca nejustificate aprecierile formulate de către revizuent în susținerea prezentei cereri de revizuire.
În considerentele întâmpinării se arată că, analizând cererea de revizuire sub aspectul motivelor de drept invocate, raportând textul de lege în baza căruia revizuentul a înțeles să promoveze prezenta cerere la situația de fapt existentă în cauză, se poate lesne observa eroare în care se află acesta în momentul în care, invocă drept argument în susținerea afirmațiilor sale, documentele care prin conținutul lor integral nu sunt de natură a modifica în vreun mod percepția reală a instanței de judecată asupra situației de fond existente la momentul soluționării litigiului.
Astfel, din conținutul rezoluției emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara la data de 29.07.2009 nu rezultă sub nici o formă faptul că situația juridică existentă la dosarul cauzei atât în etapa de fond cât și în cea de recurs ar fi suferit modificări în timp, modificări de natură a atrage incidența dispozițiilor art.322 pct.4 Cod procedură civilă. Mai mult, conform celor reținute de organul de cercetare penală, faptele constatate nu se încadrează în categoria faptelor de natură penală încriminate de art.288 alin.2 și 3 și art.291 Cod penal.
Analizând înscrisurile de la dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
În fapt, prin Ordinul nr.444/17.08.2005 emis de pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor reclamantul - revizuent a fost destituit din funcția de director executiv al Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor T pentru săvârșirea repetată de abateri disciplinare începând cu data de 18.08.2005, în temeiul dispozițiilor art.64 alin.3 lit. e) din Legea nr.188/1999, reținându-se in sarcina sa că nu a evaluat profesional pentru anul 2004, performanțele funcționarilor din subordine, în perioada 01 - 31.12.2004, ci în perioada martie-aprilie 2005, contrar Anexei nr.3 la HG nr.1209/2003.
Reclamantul - revizuent a criticat ordinul de eliberare din funcție apreciindu-l ca nelegal față de împrejurarea că în perioada 27.06.2005 - 11.07.2005 când s-a efectuat cercetarea prealabilă de către comisia de disciplină s-a aflat în incapacitate temporară de muncă conform certificatelor de concediu medical depuse la dosar (filele 9, 10 și 11 dosar fond) fiind astfel încălcate dispozițiile art.81 lit. h) din Legea nr.188/1999 precum și prevederile nr.HG1210/14.10.2003. Reclamantul - revizuent a invocat și împrejurarea că referatul Comisiei de disciplină a fost întocmit în perioada când se afla în concediu medical. În cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantul - revizuent a menționat că "nu s-a putut prezenta la audieri datorită incapacității temporare de muncă, fiind vorba despre o lipsă justificată, neputându-se face dovada vreunui refuz din partea sa".
În sentința pronunțată Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut că dreptul la apărare al reclamantului - revizuent a fost asigurat prin citarea acestuia la termenele stabilite de Comisia de disciplină pentru audierea sa.
Prin prezenta cerere de revizuire reclamantul - revizuent menționează că nu a fost legal citat pentru termenul fixat de Comisia de disciplină la data de 04.07.2005 iar instanța de judecată prin sentința civilă nr.18/PI/23.01.2006 a reținut in mod eronat că procedura de citare a reclamantului pentru data de 04.07.2005 a fost realizată prin înmânarea scrisorii recomandate reclamantului și implicit semnarea de primire a acesteia.
Pentru a dovedi împrejurarea că nu a semnat de primire citația pentru data de 04.07.2005 reclamantul a formulat plângere penală pentru verificarea și stabilirea falsului în legătură cu respectiva confirmare de primire.
Curtea constată că prin rezoluția de neîncepere a urmării penale întocmită la data de 29.07.2009 în dosarul nr.3955/P/2006 s-a constatat că numitul în calitate de factor poștal a înmânat la data de 29.06.2005 o scrisoare recomandată cu confirmare de primire cu numărul 512/28.06.2005 unei alte persoane decât destinatarul acesteia (reclamantul din cauza de față) respectiv unei persoane de sex feminin de aproximativ 50 - 60 ani, care în momentul când a ajuns la adresa indicată era în curtea imobilului, efectuând o activitate de curățenie, și a comunicat factorului poștal faptul că destinatarul nu este acasă. Considerând că persoana respectivă este un membru al familiei destinatarului, factorul poștal a înmânat scrisoarea acelei persoane care a semnat la rubrica confirmare de primire iar factorul poștal a completat pe aceasta data și mențiunea "dest.".
Prin rezoluția mai sus menționată față de starea de fapt reținută s-a constatat că fapta numitului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, respectiv de uz de fals întrucât aceste fapte au în vedere o activitate de contrafacere a scrierii sau subscrierii, ori alterarea unui înscris oficial în orice mod, activități care nu se regăsesc în starea de fapt menționată mai sus. S-a reținut totodată că făptuitorul nu a avut intenția de a crea o stare de pericol având reprezentarea că persoana în cauză este un membru al familiei care va comunica destinatarului scrisoarea recomandată. În acest sens s-a apreciat că factorul poștal a îndeplinit obligațiile care rezultă din adresa nr.292/8429/20.10.2008 prin care Compania Națională Poșta Română a comunicat faptul că obiectele de corespondență cu indicația recomandat se predau la domiciliu, în lipsa destinatarului, membrilor majori ai familiei acestuia.
Curtea constată că scrisoarea recomandată se referea la unul din termenele stabilite de Comisia de disciplină pentru audierea reclamantului - revizuent, si anume 04.07.2005.
Potrivit dispozițiilor art.322 pct.4 Cod procedură civilă invocat de către revizuent în susținerea cererii formulate, "revizuirea poate fi cerută dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății".
Pentru a putea fi admisă revizuirea în cazul mai sus menționat înscrisul trebuie să fi fost determinant în darea hotărârii, în sensul că în lipsa lui soluția ar fi fost alta. Dovada falsului se face printr-o hotărâre judecătorească, nefiind suficientă doar afirmația în acest sens a revizuentului. S-a apreciat însă în doctrină că înscrisul este fals nu numai atunci când falsul este stabilit printr-o hotărâre de condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni, ci și atunci când prin operațiunea de alterare a realității nu s-a comis o infracțiune. În acest sens au fost avute în vedere situațiile în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sau nu mai poate fi exercitată pentru unul din cazurile prevăzute de art.10 Cod procedură penală iar nu acelea în care înscrisul este simulat sau clauzele sale nu corespund voinței reale a părților fiind necesară interpretarea înscrisului.
Curtea constată că față de considerațiile mai sus menționate văzând și rezoluția de neîncepere a urmăririi penale în speță nu s-a constatat existența infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și respectiv de uz de fals menționându-se doar că scrisoarea recomandată a fost predată unei alte persoane decât reclamantul - revizuent.
Chiar dacă am aprecia că predarea scrisorii recomandate unei alte persoane s-ar circumscrie sferei de aplicare a art.322 pct.4 Cod procedură civilă, Curtea constată că înscrisul (scrisoarea de confirmare de primire) nu a fost un înscris determinant în pronunțarea soluției de către prima instanță.
Astfel fiind, prima instanță a respins acțiunea formulată de către reclamant analizând atât citarea acestuia la termene repetate în fața Comisiei de disciplină, cât și abaterile disciplinare reținute în sarcina acestuia.
Privitor la incidența art.81 alin.1 lit. h) din Legea nr.188/1999,aspect invocat de către revizuent atât in cererea de chemare in judecata, cat si in recurs si revizuire, se constată că prin această normă legală, s-a reglementat situația suspendării de drept a raportului de serviciu al funcționarului public pentru concediu medical, în condițiile legii, însă dispoziția invocată de reclamant este irelevantă în cauză întrucât Ordinul de destituire din funcție s-a emis cu data de 17.08.2005, și cu începere de la 18.08.2005, deci în afara perioadei de concediu medical menționate prin cele două certificate medicale invocate în acțiune și a căror valabilitate a expirat la data de 11.07.2005.
Curtea constată că dreptul de apărare al reclamantului pe parcursul cercetării prealabile a fost respectat, reclamantul - revizuent fiind citat la audiere la mai multe termene acordate de către Comisia de disciplină.
Curtea constată că au fost respectate dispozițiile nr.HG1210/2003 in vigoare la data la care s-a desfășurat cercetarea disciplinara. Astfel fiind, procedura de citare în fața comisiei de disciplină se face prin scrisoare recomandată sau prin înștiințare scrisă de luare la cunoștință prin semnătură. Procedura de citare este obligatorie pentru fiecare termen fixat de președintele comisiei de disciplină. În cuprinsul scrisorii sau al înștiințării scrise se indică locul, data și ora ședinței comisiei de disciplină. Potrivit art.26 legiuitorul a prevăzut posibilitatea pentru funcționarul public a cărui faptă se cercetează sa se înfățișeze personal în fața comisiei de disciplină sau sa-si exercite dreptul la apărare prin asistarea de către un avocat sau prin reprezentare.
Art. 32 alin 3 din actul normativ menționat precizează ca lipsa nejustificată a persoanelor citate nu împiedică desfășurarea ședințelor comisiei de disciplină, dacă citarea s-a făcut cu respectarea cerințelor prevăzute la art. 25, in sensul mai sus menționat.
Prin raportare dispozițiile legale mei sus menționate, Curtea constata ca din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că, Comisia de disciplină a emis citații pentru reclamant la fiecare termen de judecată și în funcție de absența acestuia a amânat cauza la mai multe termene și anume la 13.06.2005, 22.06.2005, 27.06.2005 si respectiv 04.07.2005.
Pentru termenul din 13.06.2005 reclamantul a depus prin fax adresa nr.2062/11.06.2005 înregistrată la. numărul 1/1727/11.06.2005 prin care a comunicat imposibilitatea de a se prezenta la data fixată datorită unor probleme medicale fără însă a depune un certificat medical. În data de 13.06.2005 a fost transmis prin fax certificatul medical nr.- pentru perioada 10 - 19. 06.2005. Comisia prin procesul verbal întocmit la 13.06.2005 a acordat termen la data de 22.06.2005 pentru când reclamantul a fost citat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la domiciliu.
La termenul din 22.06.2005 procedura nu s-a îndeplinit, nu s-a întors dovada citării Comisia acordând un nou termen pentru data de 27.06.2005. pentru termenul din22.06.2005 s-a întors în data de 05.07.2005, după expirarea termenului de păstrare.
Pentru termenul din 27.06.2005 reclamantul a fost citat din nou cu dovada nr.2249/22.06.2005, dovada de care reclamantul a luat cunoștință sub semnătură în data de 23.06.2005.
La termenul din 27.06.2005 reclamantul a depus o adresă prin care a comunicat imposibilitatea de ase prezenta în fața Comisiei din motive medicale, adresă care nu a fost însoțită de acte doveditoare, înregistrare la. sub nr.1/1852/27.06.2005.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamantul a cunoscut termenul de citare fixat pentru data de 27.06.2005 încă din data de 23.06.2005 însă abia în data de 30.06.2005 a comunicat prin adresa nr.2345/30.06.2005 că își justifică absența printr-o adeverință medicală eliberată în data de 20.06.2005 care însă nu menționează perioada de valabilitate.
Deși pentru termenul din data de 27.06.2005 reclamantul nu și-a justificat la momentul respectiv absența, totuși Comisia de disciplină a acordat un nou termen pentru data de 04.07.2005, citația fiind trimisă prin poștă la data de 29.06.2005 la domiciliul reclamantului. Această din urmă citație a fost primită de către o altă persoană decât reclamantul.
Față de împrejurarea că reclamantul a fost citat la termene succesive iar Comisia de disciplină a avut în vedere toate înscrisurile invocate de către acesta în justificarea incapacității sale de muncă, Curtea constată că dreptul la apărare al reclamantului - revizuent a fost respectat. Mai mult decât atât, Curtea are în vedere și susținerile reclamantului din chiar cererea de chemare în judecată unde nu a menționat nici un moment că ar fi falsă confirmarea de primire pentru termenul din 04.07.2005 ci, a arătat că s-a aflat în incapacitate temporară de muncă pentru a se prezenta la audieri astfel că lipsa sa la termenele fixate de Comisia de disciplină nu este una nejustificată.
Față de considerentele menționate Curtea constată că revizuentul a avut cunoștință de existența convocărilor în fața Comisiei de disciplină față de împrejurarea că au existat mai multe termene fixate pentru audiere când reclamantul nu s-a prezentat menționând că este în concediu medical.
Curtea are în vedere și faptul că reclamantul a depus la. T certificatele medicale invocate prin acțiune abia la data de 15.07.2005, ambele fiind eliberate la data de 11.07.2005, vizând perioadele 27 - 30.06.2005 și 01 - 31.07.2005.
Instanța constată astfel că revizuentul în mod nejustificat nu s-a prezentat în fața Comisiei de disciplină pe perioada cercetării prealabile întrucât la termenele fixate de comisie a primit citațiile sub semnătură, mai puțin citația pentru termenul din 04.07.2005. Totodată Curtea are in vedere împrejurarea ca adeverința medicală a fost eliberată în 20.06.2005 și nu atestă nici un concediu medical, deci nu justifică vreo absență iar certificatele medicale eliberate la data de 11.07.2005 au fost depuse la pârât la data de 15.07.2005, după întocmirea referatului de către Comisie, astfel că referatul nu este nul după cum susține revizuentul. Mai mult, Curtea constata ca revizuentul a avut cunoștința de cercetarea disciplinare, sens in care a transmis comisiei diferite acte insa nu a inteles sa fie reprezentat in fata acesteia printr-un mandatar sau apărător.
Reținând cele expuse, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuentul - reclamant.
Totodată, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul, domiciliat în T, Calea nr.74, jud. T, cu domiciliul procedural ales în T, str. - de la T nr.5,.9, jud. T la. " & Asociații" împotriva sentinței civile nr.18/PI/23.01.2006 pronunțată în dosarul nr.10.342/CA/2005 al Curții de APEL TIMIȘOARA în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR, cu sediul în B,-, Sector 1.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 02.02.2010
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/15.02.10
TEHNORED:/15.02.10
5.ex./SM/emis 3 com./
Se comunică:
- revizuent, - T, Calea nr.74, jud. T, + T, str. - de la T nr.5,.9, jud. T la. " & Asociații"
- intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR, - B,-, Sector 1.
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
