Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 54/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 17.06.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.54
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.02.2010
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER:- -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanta AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT B în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A și GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ și cererea de intervenție formulată de intervenientul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE în favoarea Guvernului României.
Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 26.01.2010, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 02.02.2010, parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Arad la data de 27.05.2008 sub nr- reclamanta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A punerea în executare a nr.HG964/2007, respectiv obligarea pârâtei la semnarea protocolului de predare - primire și la eliberarea părții din imobilul situat în A,- A, transmise conform actului normativ menționat din administrarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare A în administrarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Se solicită totodată obligarea pârâtei la acordarea de daune cominatorii în sumă de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii judecătorești.
Prin sentința civilă nr.7218/15.10.2008 Judecătoria Arada respins excepția de necompetență materială precum și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei și a admis în parte acțiunea formulată în sensul că a obligat pârâta să semneze cu reclamanta protocolul de predare - primire cu privire la imobilul situat în A,- A și să elibereze acest spațiu. Judecătoria a respins cererea privind daunele cominatorii.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
În cuprinsul cererii de apel pârâta a invocat și excepția de nelegalitate a nr.HG964/2007, arătând că legea contenciosului administrativ definește actul administrativ ca fiind, actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Se arată că prin nr.HG964/22.08.2007 Guvernul României a aprobat transferarea unei părți, respectiv etajul 2 - suprafață construită 354,67 mp din imobilul aflat în domeniul public al statului și administrarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A în administrarea Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și pescuit B cu destinația de sediu pentru Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit
Imobilul identificat prin cod de clasificare nr.8.29.06 la Ministerul Finanțelor nr.152.352 și înscris în nr.11559 localitatea Aaf ost construit de pârâtă cu destinația de laborator agrochimic, control semințe și protecția plantelor și birouri pentru Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Se menționează vă prin nr.HG717/07.06.2006 acest imobil a fost înscris în domeniul public al statului și dat în administrarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Pârâta mai arată că, având în vedere că imobilul se află în administrarea A și el este necesar pentru buna desfășurare a activității pârâtei apreciază că retragerea dreptului de administrare prin nr.HG964/22.08.2007 s-a făcut ilegal.
Se arată că, la întocmirea proiectului de Hotărâre de Guvern s-a avut în vedere prevederile Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al stării de fapt a imobilului. Instituția care administrează direct imobilul, A prin reprezentantul legal nu a solicitat promovarea unui proiect de Hotărâre de Guvern pentru atribuirea în administrare a acestui spațiu (354,67 mp). Mai mult, nici nu s-a solicitat acordul reprezentantului legal al instituției care administrează imobilul, astfel că nr.HG964/2007 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legale.
Reclamanta, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a formulat întâmpinare arătând că excepția de nelegalitate a nr.HG964/2007 invocată de pârâtă este de fapt o stratagemă de tergiversare a eliberării spațiului care face obiectul nr.HG964/2007.
Se arată că, pârâta fiind de o evidentă rea credință, refuză de mai bine de un an și J respectarea prevederilor nr.HG964/2007, respectiv predarea acestui spațiu, folosind diverse tertipuri (promovarea de acțiuni în anulare, invocarea de excepții procedurale) pentru a tergiversa eliberarea spațiului ce face obiectul nr.HG964/2007 și punând în acest fel în pericol desfășurarea activității Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit A, împiedicând, totodată, construcția instituțională pentru derularea fondurilor destinate Politicii Agricole Comune, cu consecințe grave și iremediabile asupra absorbției acestor fonduri la nivelul județului
Cu privire la adoptarea nr.HG964/2007, învederează că acest act administrativ a fost elaborat și adoptat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie, în temeiul dispozițiilor art.108 din Constituție, republicată și al art.12 alin.1 și 2 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, prin însușirea, de către Guvern a proiectului inițiat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca organ de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și competențe în domeniul reglementat.
Astfel, la elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborare, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, aprobat prin nr.HG50/2005, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în vigoare la acea dată). Totodată, se precizează că proiectul a fost avizat favorabil de Ministerul Economiei și Finanțelor și, sub aspectul legalității, de către Ministerul Justiției, astfel cum reiese din Nota de fundamentare ce a stat la baza emiterii actului administrativ.
Potrivit art.12 alin.1 și 2 din legea nr.213/1998, cu modificările și completările ulterioare, bunurile din domeniu public al statului pot fi date, prin Hotărâre de Guvern, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităților administrației publice centrale și locale, a altor instituții publice de interes național, județean sau local.
Astfel, imobilul situat în municipiul A,- A, județul A se regăsește, sub nr. MF 152.352 (cod de clasificare 8.29.06), în inventarul bunurilor aflate în domeniul public al statului având ca ordonator principal Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Baza legală de includere în domeniul public al statului este nr.HG717/2006.
Se mai arată că, ulterior Guvernul, în calitate de administrator al proprietății publice a statului a aprobat, prin hotărâre, trecerea unei părți (etajul 2) din imobilul, proprietate publică a statului, cu datele de identificare prevăzute în anexa nr.HG964/2007, din administrarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală în administrarea Agenției de Plăți pentru dezvoltare Rurală și Pescuit.
În calitatea sa de proprietar al imobilului, Statul Român avea deplină libertate de a dispune de bunurile sale, acționând în interesul public, reclamanta desfășurând o activitate de interes public, fiind responsabilă cu gestionarea fondurilor financiare provenite din contribuția Uniunii Europene și de la bugetul de stat, destinate dezvoltării spațiului rural.
Prin decizia civilă nr.27/04.02.2009, Tribunalul Arad - Secția civilă a respins apelul formulat de către pârâtă reținând în esență că în mod corect prima instanță a respins excepțiile invocate și a admis acțiunea reclamantei. În decizie tribunalul a reținut că atâta timp cât nr.HG964/2007 nu a fost anulată sau abrogată nu există nici un temei pentru a se reține nelegalitatea acestui act normativ.
Împotriva acestei decizii pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Aaf ormulat recurs.
Prin decizia nr.477/R/11.05.2009 Curtea de Apel Timișoara secția civilă a admis recursul declarat de pârâtă, a casat sentința civilă pronunțată de Tribunalul Arad și a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâți în soluționarea cauzei de către instanța civilă. Curtea de Apel a trimis cauza spre competentă soluționare secției de contencios administrativ din cadrul Curții de Apel Timișoara.
Pe rolul Curții de Apel Timișoara - secția contencios administrativ și fiscal dosarul a fost înregistrat la data de 17.06.2009 sub nr-.
La dosarul cauzei reclamanta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a depus precizări în raport cu dispozitivul deciziei civile nr.477/R/11.05.2009.
În cuprinsul precizărilor reclamanta menționează că decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara ar avea în vedere doar competența materială a Curții de Apel Timișoara - secția contencios administrativ și fiscal de a judeca excepția de nelegalitate a nr.HG964/2007 iar acțiunea pe fond este în competența de soluționare a judecătoriei, astfel că invocă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara - secția contencios administrativ și fiscal.
Reclamanta învederează că nu a solicitat prin acțiunea formulată anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală care să facă obiectul cenzurii instanței de contencios administrativ și fiscal. Se menționează că Tribunalul Arad avea obligația de a suspenda soluționarea apelului până la soluționarea pe fond a excepției de nelegalitate a nr.HG964/2007 de către Curtea de Apel Timișoara - secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin serviciul registratură la data de 24.11.2009 a fost înregistrată cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului Guvernul României formulată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Cu privire la admisibilitatea cererii de intervenție se arată că este inițiatorul nr.HG964/2007, actul normativ față de care s-a invocat excepția de nelegalitate.
Astfel, în temeiul art.108 din Constituția României și ale art.12 alin. (1) și (2) din Legea nr.213/1998, a fost emisă și publicată nr.HG 964/2007.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Codul d e procedură civilă "oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane", iar intervenția este accesorie atunci când este făcută pentru apărarea dreptului/interesului uneia dintre părți, interes care este implicit și al intervenientului.
Dispozițiile Legii nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României prevăd atribuțiile acestuia, printre care și dreptul de a emite hotărâri pentru "organizarea executării legilor, ordonanțe în temeiul unei legi speciale de abilitare și ordonanțe de urgență potrivit Constituției.
În anul 2007, în vigoare erau dispozițiile nr.HG385/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care prevedea, printre atribuțiile ministerului: "inițiază și elaborează, direct sau prin structurile aflate în subordine, sub autoritate ori în coordonare, proiecte de acte normative în domeniile sale de activitate; avizează proiecte de acte normative care au legătură cu domeniile sale de activitate; coordonează activitatea privind evaluarea și înregistrarea bunurilor din patrimoniul instituțiilor publice din subordine și de sub autoritatea sa ".
Art.3 pct.7 din nr.HG405/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările ulterioare, prevede că Secretariatul General al Guvernului asigură reprezentarea Guvernului în fața instanțelor judecătorești, împreună cu ministerele care au obligația de a pune în executare actele Guvernului împotriva cărora s-au formulat acțiuni în justiție, precum și a structurilor din aparatul de lucru al Guvernului, cu excepția Cancelariei Primului - Ministru, Departamentului pentru Europene și Departamentului pentru Relația cu Parlamentul.
Pe fondul cauzei, față de excepția de nelegalitate a nr.HG964/2007, invocată de A, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, arătând că în doctrină, excepția de nelegalitate a fost definită ca "un mijloc de apărare prin care, în cadrul unui proces pus în curgere pentru alte temeiuri decât nelegalitatea actului de drept administrativ, una din părți, amenințată să i se aplice un asemenea act ilegal, se apără invocând acest viciu și cere ca actul să nu fie luat în considerare la soluționarea speței".
Conform art.4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 "în cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ." Potrivit acestui text de lege, verificarea legalității actului administrativ contestat pe calea excepției de nelegalitate presupune cenzurarea acestuia prin raportate la dispozițiile actului normativ cu forță juridică superioară, în temeiul și în executarea căruia a fost emis. În aceste condiții, solicită a se constata că legalitatea actului administrativ atacat este susținută de dispozițiile legale în vigoare la acea dată, respectând HG procedurile legale.
Se mai arată că atât Constituția, cât și Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia dispun că bunurile proprietate publică pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate. Constituirea dreptului de administrare reprezintă principala modalitate de exercitare a dreptului de proprietate publică. Statul și unitățile administrativ-teritoriale determină sfera de activitate a titularilor dreptului de administrare, cărora li se dau în administrare bunuri proprietate publică. Titularii dreptului de administrare pot să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta, în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare. de drept administrativ a dreptului de administrare face ca acesta să aibă o particularitate juridică proprie, astfel că fiind derivat din dreptul de proprietate publică este opozabil celorlalte persoane fizice sau juridice, însă este inopozabil titularilor dreptului de proprietate publică, respectiv statul și unitățile administrativ-teritoriale. Fiind inopozabil titularilor dreptului de proprietate publică, dreptul de administrare poate fi revocat de către autoritatea publică competentă.
Se menționează că Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit gestionează fondurile financiare substanțiale provenite din contribuția Uniunii Europene și de la bugetul de stat, destinate dezvoltării sectorului agricol din România, pentru alinierea la nivelul economic al statelor membre. În acest scop, Agenția are responsabilitatea de a-și perfecționa structura și instrumentele specifice prevăzute de legislația Uniunii Europene în domeniu. Importanța și dimensiunea atribuțiilor îndeplinite au determinat ca, de la înființare și până în prezent să fie într-o continuă dezvoltare.
Se mai arată că imobilul transmis potrivit prezentei hotărârii atacate nu face obiectul retrocedărilor conform Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare. Prezenta hotărâre nu are impact asupra domeniilor social, economic și de mediu, asupra bugetului general consolidat sau asupra legislației în vigoare, este un act administrativ individual, astfel încât nu intră sub incidența prevederilor Hotărârii Guvernului nr.1361/2006 privind conținutul instrumentului de prezentare și motivare a proiectelor de acte normative supuse aprobării Guvernului.
Intervenientul mai arată că partea care formulează excepția de nelegalitate trebuie să arate care sunt motivele de nelegalitate ale actului administrativ față de care a fost invocată excepția. Numai în urma respectării acestei formalități, instanța investită cu soluționarea excepției de nelegalitate poate să procedeze la analiza în concret a conținutului excepției și, implicit, a presupuselor motive de nelegalitate a actului administrativ individual.
Analiza excepției presupune analiza motivelor de nelegalitate susținute de către autorul excepției, astfel încât în lipsa motivelor, excepția de nelegalitate nu poate fi supusă controlului judiciar.
Raportat la prevederile Legii nr.213/1998, învederează faptul că, privită din perspectiva scopului legii, aplicarea art.12 alin. (1) și (2) din acest act normativ nu poate face abstracție de cerința proporționalității măsurilor individuale dispuse cu interesul public ocrotit, astfel încât, acordându-se prioritatea cuvenită interesului public, să nu fie vătămate în mod nejustificat drepturile subiective și interesele legitime ale celorlalte subiecte de drept. Cu alte cuvinte, o hotărâre a Guvernului prin care se modifică titularul dreptului de administrare a unui bun din domeniul public al statului este supusă, printre altele, și cerinței proporționalității între mijloacele folosite și scopurile urmărite, astfel ca aceasta să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit.
Or, așa cum s-a menționat, Statul Român și-a exercitat dreptul de dispoziție cu fundamentarea temeinică a măsurii de transmitere a dreptului de administrare către Astfel, scopul indicat al nr.HG964/2007 a fost acela al desfășurării în condiții optime a activității instituțiilor publice din subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale.
În drept au fost invocate dispozițiile art.49-56 și art.115 Cod procedură civilă, Legea nr.554/2004, Legea nr.213/1998.
Legal citat emitentul nr.HG964/2007 - Guvernul României, a formulat întâmpinare solicitând respingerea excepției de nelegalitate invocată de către pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
În considerentele întâmpinării se arată că adoptarea Hotărârii Guvernului nr.964/2007 s-a realizat în temeiul dispozițiilor art.108 din Constituție, republicată, și ale art.12 alin.(1) și (2) din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, prin însușirea, de către Guvern, a proiectului inițiat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca organ de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și competențe în domeniul reglementat de actul administrativ contestat.
La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, aprobat prin nr.HG50/2005, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la acea dată (abrogată în prezent prin Hotărârea Guvernului nr.561/2009). Totodată, precizăm că proiectul a fost avizat favorabil de Ministerul Economiei și Finanțelor și, sub aspectul legalității, de către Ministerul Justiției, astfel cum reiese din Nota de fundamentare ce a stat la baza emiterii actului administrativ.
Se arată că, imobilul situat în municipiul A,-A, județul A se regăsește, sub nr. MF 152.352 (cod de clasificare 8.29.06), în inventarul bunurilor aflate în domeniul public al statului având ca ordonator principal Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în administrarea Baza legală de includere în domeniul public al statului este Hotărârea Guvernului nr.717/2006 prin care s-a dispus înscrierea imobilului situat în municipiul A,-A, județul A (reprezentând Laborator și birouri) în domeniul public al statului și darea în administrare - Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
În aceste condiții, Guvernul, în calitate de administrator al proprietății publice a statului (potrivit art. 1 alin.5 lit. c) din Legea nr.90/2001 cu modificările și completările ulterioare) a aprobat, prin hotărâre, trecerea unei părți (etajul 2) din imobilul, proprietate publică a statului, cu datele de identificare prevăzute în anexă, din administrarea - Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală în administrarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.
Se mai arată că, interesul reclamantei, chiar legitim, nu ar putea fi opus titularului dreptului de proprietate, întrucât el nu poate fi ocrotit de lege în dauna domeniului public, din care face parte imobilul în discuție, astfel încât, în conflictul dintre interes și drept trebuie să se dea satisfacție și prioritate dreptului, care în cauza de față aparține Statului român.
Consideră că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate și în considerarea faptului că prin actul administrativ atacat s-a dispus transmiterea numai a unei părți - etajul 2, 354,67 mp - din imobilul aflat în administrarea acesteia, compus din subsol, parter, 2 etaje și mansardă în suprafață construită de 470 mp. și suprafață desfășurată de 2.260 mp. Or, transmiterea unei părți din acest imobil în administrarea pentru Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit A consideră că nu împiedică desfășurarea activității reclamantei.
Mai arătă că desfășurarea activității A, ca de altfel a tuturor unităților teritoriale ale, presupune dotarea cu spații de lucru adecvate, atât din punct de vedere al suprafeței utile, cât și sub aspectul standardelor mediului de desfășurare a activității. În speță, având în vedere că spațiul în care funcționează A este insuficient, precum și față de existența unui volum mare de documente care necesită arhivarea, cu respectarea normelor de securitate a informației, s-a apreciat oportună trecerea etajului 2 al imobilului, proprietate publică a statului, situat în municipiul A,-A, județul A, în administrarea Agenției pentru Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit
Prin serviciul registratură la data de 27.11.2009 pârâta a depus la dosar note de ședință în cuprinsul cărora a solicitat respingerea excepției de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara, aceasta fiind competentă să soluționeze excepția de nelegalitate a nr.HG964/2007. Se arată că nr.HG964/2007 a fost emisă cu încălcarea art.12 alin.3 din Legea nr.213/1998 care prevede că dreptul de administrare a unei entități a unui bun din domeniul public poate fi revocat numai dacă titularul său nu își exercită drepturile și nu își execută obligațiile născute din actul de transmitere. Pârâta arată că nu a achiesat la revocarea dreptului său de administrare. Totodată se precizează că nr.HG964/2007 nu individualizează în mod corespunzător bunul care face obiectul său.
Prin încheierea de ședință din 26.01.2010 instanța a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul în favoarea Guvernului României. Prin aceeași încheiere Curtea a respins și excepția de necompetență materială în soluționarea cauzei față de mențiunile din dispozitivul deciziei civile nr.477/R/11.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă conform cărora este admisă excepția de necompetență materială în soluționarea cauzei de către instanța civilă și trimisă cauza spre competentă soluționare Secției contencios administrativ din cadrul Curții de Apel Timișoara, fără a se face mențiunea că în competența acestei instanțe ar reveni doar excepția de nelegalitate a nr.HG964/2007. În acest sens Curtea de Apel Timișoara - secția de contencios administrativ și fiscal este obligată să respecte dezlegarea de drept stabilită în mod irevocabil de către secția civilă a Curții de Apel Timișoara conform art.315 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și excepția de nelegalitate a nr.HG964/2007, Curtea constată următoarele:
Prin nr.HG964/22.08.2007 s-a aprobat preluarea în administrare de către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, cu destinația de sediu pentru Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Aau nei părți - etajul II din imobilul utilizat de către pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A situat în- A municipiul A, jud.
Conform art.2 din actul normativ menționat predarea - preluarea părții din imobil transmisă se va face pe bază de protocol încheiat între părțile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii.
Imobilul care s-a transmis prin actul normativ menționat este individualizat în anexa la hotărâre unde se face mențiunea că este vorba despre un imobil situat pe- A municipiul A constând în etaj II cu o suprafață construită de 354,67 mp.
Curtea constată că Hotărârea nr.964/2007 a cărei nelegalitate se invocă a fost adoptată de către Guvernul României în temeiul dispozițiilor art.108 din Constituția României și în acord cu art.12 alin.1 și 2 din Legea nr.213/1998.
În ceea ce privește rațiunea care a stat la baza adoptării acestui act Curtea constată că motivele transmiterii părții din imobilul aflat în domeniul public al statului din administrarea pârâtei în administrarea reclamantei au fost menționate pe larg în nota de fundamentare a elaborării actului normativ.
În acest sens s-a avut în vedere împrejurarea că Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - instituție publică cu personalitate juridică care este organizată și funcționează în subordinea și are ca obiect de activitate implementarea tehnică și financiară a fondului european pentru agricultură și dezvoltare rurală și a fondului european pentru pescuit, precum și a programului SAPARD, a cunoscut o dezvoltare continuă fiind organizată pe trei nivele și anume nivelul central, nivelul regional cu 8 centre și nivelul județean cu un oficiu în fiecare județ.
Văzând evoluția acestei instituții precum și importanța atribuțiilor ce îi revin s-a ajuns la concluzia că se impune deținerea de spații adecvate destinate desfășurării activității Oficiului Județean de Plăți și Dezvoltare Rurală și Pescuit
În aceeași notă de fundamentare se menționează că în acord cu Regulamentul nr.885/2006 în decembrie 2006 fost adoptată acreditarea provizorie a acestei instituții, aceasta fiind însoțită de un plan de instrucțiuni care vizează remedierea deficiențelor constatate în urma procesului de audit, printre acestea aflându-se și situația spațiilor în care funcționează unitățile teritoriale ale Agenției. Prin urmare, rațiunea principală care a stat la baza adoptării nr.HG964/2007 este justificată în mod obiectiv de asigurarea spațiilor necesare desfășurării unei bunei activități care reprezintă o condiție indispensabilă în procesul de acreditare definitivă.
S-a avut în vedere totodată și situația concretă în care reclamantul își desfășura activitatea și anume suprafața insuficientă de care dispunea personalul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și pescuit A, respectiv 91,72 mp, volumul mare de documente care trebuie arhivat precum și necesitatea respectării normelor de securitate a informației.
Curtea constată că față de principiile cuprinse în nota de fundamentare mai sus menționate a fost justificată adoptarea nr.HG964/2007.
În acest sens trebuie să avem în vedere și împrejurarea că dreptul de proprietate conferă proprietarului dreptul de a dispune de bunul deținut fără nici un fel de îngrădire. Statul și unitățile administrativ teritoriale care sunt titulare ale dreptului de proprietate publică sunt cele care determină sfera de activitate a titularilor dreptului de administrare. Aceștia din urmă pot să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta în condițiile actului în care i-a fost dat bunul în administrare. Una dintre caracteristicile dreptului de administrare este inopozabilitatea acestuia față de titularii dreptului de proprietate publică, care au facultatea de a revoca acest drept de administrare.
La aprecierea legalității adoptării nr.HG964/2007 trebuie să avem în vedere și principiul proporționalității măsurilor dispuse cu interesul public ocrotit dându-se prioritate acestuia din urmă. Astfel fiind pretențiile pârâtei care este titulară doar a unui drept de administrare asupra unui bun proprietate publică nu poate determina Statul român în calitate de proprietar să-și restrângă prerogativele dreptului de proprietate și să acționeze contrar unui interes public.
Curtea constata ca in acord cu dispozițiile art. 12 din Legea nr.213/1998 bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităților administrației publice centrale și locale, a altor instituții publice de interes național, județean sau local. Darea în administrare se realizează, după caz, prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului B sau a consiliului local. În susținerea cererii sale pârâta a invocat excepția de nelegalitate a nr.HG964/2007 și motivat de prevederile art.12 alin.3 conform cărora "titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta, în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare. Dreptul de administrare va putea fi revocat numai dacă titularul său nu-și exercită drepturile și nu-și execută obligațiile născute din actul de transmitere". Curtea apreciază că aceste dispoziții legale trebuie interpretate în acord prerogativele dreptului de proprietate publică pe care legiuitorul le recunoaște în favoarea statului, impunându-se și analizarea rațiunii pentru care s-a dispus măsura respectivă, astfel cum am menționat mai sus.
Reținând cele expuse, precum și împrejurarea că prin hotărârea adoptată emitentul actului a justificat măsura luată, Curtea constată că excepția de nelegalitate este neîntemeiată urmând să o respingă.
Raportat la împrejurarea că nr.HG964/2007 a fost adoptată în conformitate cu dispozițiile legale, Curtea va analiza temeinicia acțiunii reclamantei.
Curtea constată că temeiul cererii de chemare în judecată este nr.HG964/2007 prin care s-a aprobat transmiterea imobilului aflat în domeniul public al statului, individualizat în anexa la acest act normativ, din administrarea - Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A în administrarea reclamantei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, cu destinația de sediu pentru Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit
Predarea imobilului transmis trebuie să se facă pe baza de protocol încheiat între cele două părți în termenul fixat de nr.HG964/2007 și anume 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
Curtea constată că, deși nr.HG964/2007 a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 31.08.2007 până în prezent între părți nu a fost perfectat nici un protocol care să consfințească dispozițiile din nr.HG964/2007.
Curtea constată că pârâta este un serviciu public deconcentrat, instituție publică cu personalitate juridică în subordinea, având dreptul de a încheia acte juridice și de a reprezenta interesele instituției în fața instanței de judecată, fiind totodată beneficiara dreptului de administrare a imobilului ce face obiectul nr.HG717/2006, astfel că se justifică calitatea procesuală pasivă a acesteia.
Față de considerentele expuse Curtea respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Instanța reține din înscrisurile cauzei că reclamanta a notificat în repetate rânduri (filele 19, 22, 23, 24, 26-29 dosar judecătorie), pârâta să facă demersurile necesare în vederea încheierii protocolului însă pârâta refuză semnarea acestui act și implicit eliberarea părții din imobilul ce face obiectul nr.HG964/2007, menționând că este titularul dreptului de administrare în conformitate cu nr.HG717/07.06.2006.
Curtea constată că într-adevăr prin nr.HG717/2006 s-a aprobat darea în administrarea - Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Aai mobilului situat în municipiul A,- A cuprinzând subsol + parter + 2 etaje + mansardă cu o suprafață construită de 470 mp, însă prin nr.HG964/2007 s-a aprobat transmiterea unei părți din imobilul mai sus menționat (etaj II) din administrarea - Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A în administrarea reclamantei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, cu destinația de sediul pentru Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit
Văzând că nr.HG964/2007 îndeplinește condițiile de legalitate pentru emiterea sa, precum și considerentele expuse Curtea apreciază că acțiunea reclamantei este întemeiată în ceea ce privește obligarea pârâtei la semnarea cu reclamanta a protocolului de predare-primire având ca obiect imobilul situat în A,-, Jud. A identificat în anexa nr.HG964/22.08.2007 și la eliberarea acestui spațiu.
Curtea va respinge în rest acțiunea, în ceea ce privește petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii. Pentru a pronunța această soluție Curtea are în vedere dispozițiile exprese ale art.18 din Legea nr.554/2004 care reglementează în mod expres soluțiile pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ. În acest sens, instanța ar putea eventual obliga o parte la plata de despăgubiri pentru plata de daune morale și materiale (art.18 alin.4 lit. e) iar nu la plata de daune cominatorii. În virtutea art.24 din Legea nr.554/2004 partea interesată are deschisă calea unei acțiuni distincte având ca obiect dreptul la despăgubiri pentru întârziere în situația în care în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să efectueze anumite operațiuni administrative iar aceasta nu a executat în termenul prevăzut de lege obligația stabilită în sarcina sa.
Față de soluția pronunțată de respingere a excepției de nelegalitate a nr.HG964/2007, excepție invocată de către pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A, Curtea va admite cererea de intervenție accesorie a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale formulată în favoarea Guvernului României.
Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge excepția de nelegalitate a Hotărârii de Guvern nr.964/2007.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT B, cu sediul în B,-, Sector 1 în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A cu sediul în A,- a, jud. A GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr.1, Sector 1 si intervenientul in interesul paratului Guvernul Romanieie - MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B,-, Sectorul 3 în sensul că:
Obligă pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A să semneze cu reclamanta protocolul de predare-primire având ca obiect imobilul situat în A,-, Jud. A identificat în anexa nr.HG964/22.08.2007 și să elibereze acest spațiu.
Respinge în rest acțiunea, în ceea ce privește petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii.
Admite cererea de intervenție a MINISTERULUI AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B,-, Sectorul 3 în favoarea Guvernului României.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare pentru soluția având ca obiect excepția de nelegalitate, precum și cererea de intervenție formulată de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în favoarea Guvernului României și 15 zile de la comunicare pentru soluția având ca obiect acțiunea principală.
Pronunțată în ședința publică azi, 02.02.2010
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/16.02.10
TEHNORED:/16.02.10
6.ex./SM/emis 4 com./
Se comunică:
- reclamanta - AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT B, - B,-, Sector 1
- pârât 1 - DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A, - A,- a, jud. A
- pârât 2 - GUVERNUL ROMÂNIEI, - B, nr.1, Sect.1
- intervenient - MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, - B,-, Sectorul 3
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
