Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 55/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 19.10.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.55
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.02.2010
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER:- -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 26.01.2010, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 02.02.2010, parte integrantă din prezenta hotărâre.
Se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 01.02.2010 din partea reclamantului dovada transmiterii către pârâtă a procedurii prealabile precum și răspunsul pârâtei la procedura prealabilă.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, la data de 19.10.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării Ordinului nr.1027/13.10.2009 emis de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea cererii se arată că, la data de 25.05.2009 a fost numit prin Ordinul Ministrului Familiei și Protecției Sociale nr.1260/25.05.2009 în funcția de director coordonator adjunct la Direcția Economică, Evidența Contribuabili din cadrul Casei Județene de Pensii T, având încheiat un contract de management pentru o perioadă de maximum patru ani.
Prin Ordinul Președintelui Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nr.1027/13.10.2009 a fost dispusă revocarea sa din funcția ocupată și încetarea contractului de management începând cu data de 14.10.2009. Se mai arată că acest ordin este nelegal, formulând o plângere împotriva lui adresată organului emitent în condițiile art.7 din Legea nr.554/2004.
Reclamantul mai arată că definiția "pagubei iminente" o regăsim în art.2 lit. ș) din Legea nr.554/2004 și anume "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public", cea de a doua ipoteză a normei legale fiind incidentă în speță.
Precizează că a impus anumite măsuri tehnico - organizatorice de maximă importanță și utilitate pentru instituția pe care a condus-o, enumerând întocmirea unui nou regulament privind acordarea biletelor de tratament balnear, efectuarea studiului de fezabilitate în vederea realizării unor lucrări de extindere a sediului Casei Județene de Pensii Aceste măsuri au fost demarate și supravegheate de reclamant, acesta considerând esențială coordonarea acestora în continuare pentru concretizarea lor.
Se mai arată că odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, acqui-sul comunitar, împreună cu principiul proporționalității, a devenit parte a ordinii juridice interne, deși nu are o consacrare normativă, doctrinară sau jurisprudențială din România, în absența unor criterii suficiente pentru analiza completă a instituțiilor juridice române, în speță suspendarea executării actelor administrative individuale, apelarea la principiile consacrate din dreptul european și la regulile jurisprudențiale comunitare reprezintă nu doar o posibilitate, ci o obligație a judecătorului.
Se menționează că, instanța de judecată din România sesizată cu o cerere de suspendare a executării unui act administrativ individual, analizând dacă există un caz bine justificat pentru admiterea cererii, pe lângă cercetarea aparenței de nelegalitate, va trebui să facă și aplicarea principiului proporționalității, prin cântărirea intereselor părților raportat la fiecare rezultat posibil.
În drept au fost invocate dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004.
Pârâta, legal citată a formulat întâmpinare solicitând pe cale de excepției respingerea cererii ca fiind prematur introdusă, inadmisibilă, iar pe fond ca netemeinică și nelegală.
În ceea ce privește excepția de netimbrare se arată că potrivit prevederilor art.17 alin.2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cererea de chemare în judecată adresată instanței de contencios administrativ de către reclamant, trebuie timbrată în conformitate cu dispozițiile Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, se solicită a se constata că, Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, prevede la art.20 alin.3, sancțiunea în cazul neachitării taxelor judiciare de timbru. Astfel, "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".
Cu privire la excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată se arată că, în raport de cererea formulată de reclamant, respectiv suspendarea Ordinului nr.1027/13.10.2009 emis de S, se menționează faptul că reclamantul a înțeles să introducă acțiune în contencios fără să aștepte răspunsul instituției pârâte la plângerea prealabilă.
Se menționează că termenul legal de soluționare a unei plângeri este de 30 zile, termen de prescripție expres prevăzut de dispozițiile în materie și legislația în vigoare.
Pârâta mai arată că potrivit normelor și principiilor de drept, pentru a putea fi valorificat, dreptul la acțiune trebuie să respecte anumite cerințe, printre care și aceea de a fi actual, adică să nu fie supus unui termen sau condiții suspensive.
Cu alte cuvinte, dispozițiile legale impun existenta unui moment anume pentru a acționa, mai exact, pentru a-și exercita dreptul de a introduce o acțiune. Înainte ca acest moment să apară, adică data la care s-a primit răspunsul la plângerea prealabilă adresată instituției publice, este prea devreme pentru a introduce o acțiune, astfel încât cererea de chemare în judecată este considerată a fi prematură, fiind inadmisibilă tocmai pentru faptul că dreptul de a acționa nu s-a născut încă.
Întrucât dreptul nu este actual, neîndeplinirea acestei condiții atrage prematuritatea acțiunii.
Mai mult decât atât în cuprinsul ordinului contestat de către reclamantul se specifică în mod clar că acesta poate fi contestat la instanța de contencios administrativ, dar în condițiile și termenele prevăzute de către Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Pârâta a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea dispozițiilor exprese prevăzute de Legea nr.554/2004 privind nerespectarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea unei plângeri prealabile.
Astfel, reclamantul nu a respectat procedura prealabilă instituită de Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu toate că, în cuprinsul ordinului contestat de către reclamant se specifică în mod clar că acesta poate fi contestat la instanța de contencios administrativ, dar în condițiile și termenele prevăzute de către Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, astfel încât acțiunea introdusă este inadmisibilă, netemeinică și nelegală.
Se mai arată faptul că reclamantul nu s-a adresat cu o plângere, și nu a făcut în nici un fel dovada că nu ar fi primit răspuns la cererea sa, nedepunând la dosar înscrisuri din care să rezulte clar și fără putință de tăgada faptul că pârâta nu ar fi respectat termenul legal de soluționare a cererii sale.
De asemenea, de vreme ce pretinde recunoașterea dreptului său reclamantul trebuie să dovedească existența sau încălcarea acestui drept, stabilind faptele care îi dau naștere. Dacă reclamantul se pretinde vătămat într-un drept sau al unui interes legitim va trebui să dovedească existența acestui drept și modalitatea în care a fost încălcat acest drept sau interes legitim.
Totodată, se arată că proba vinovăției trebuie făcută de către reclamant, conform principiul general în materie de proba - principiul conform căruia reclamantului îi incumbă proba. Așadar, stabilirea culpei instituției pârâte este necesar să fie făcută de către reclamant, această culpă fiind imperios necesar să existe în realitate și nu în mod abstract, așa cum reiese din acțiunea dedusă judecății.
Pârâta arată că reclamantul nu a așteptat răspunsul autorității la plângerea prealabilă formulată și a acționat direct în instanță nerespectând termenul de 30 de zile în care autoritatea avea posibilitatea să soluționeze plângerea.
Pârâta învederează că pe fond acțiunea nu este întemeiată nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004.
Se menționează că ordinul a cărui suspendare se solicită a fost emis în conformitate cu prevederile nr.OUG105/2009 și anume art. IV.
Referitor la competența emiterii ordinului de către ministrul muncii, familiei și protecției sociale se arată că potrivit art.9 alin.9 din nr.HG227/2009 ministrul muncii, familiei și protecției sociale deleagă președintelui atribuțiile prevăzute de dispozițiile legale pentru ordonatorul principal de credite al bugetului asigurărilor sociale de stat.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115 - 118 Cod procedură civilă, Legea nr.554/2004 și Legea nr.188/1999.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Cu prioritate instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate de pârâtă și anume excepția de netimbrare, excepția prematurității cererii de chemare în judecată și excepția inadmisibilității acțiunii.
Instanța va respinge excepția netimbrării acțiunii față de împrejurarea că reclamantul a timbrat în mod corespunzător acțiunea introdusă (fila 31 dosar) cu taxă judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
În ceea ce privește celelalte două excepții invocate de către pârâtă, Curtea constată că reclamantul a respectat dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004 în sensul că a formulat plângere prealabilă pe care a transmis-o autorității pârâte la data de 16.10.2009 iar pârâta a răspuns reclamantului în sensul că ordinul care face obiectul litigiului a fost emis în conformitate cu dispozițiile nr.OUG105/2009 astfel că este temeinic și legal (fila 45 dosar). Pentru aceste considerente, instanța va respinge atât excepția prematurității cererii de chemare în judecată cât și excepția inadmisibilității.
Pe fondul cererii, Curtea constata ca reclamantul a deținut funcția de director coordonator adjunct la Direcția Economică, Evidență Contribuabili a Casei Județene de Pensii T, fiind numit prin Ordinul nr.1260/25.05.2009 și a încheiat un contract de management pe o perioadă de maximum 4 ani.
Prin Ordinul nr.1027 emis la data de 13.10.2009 reclamantul a fost eliberat din funcția deținută în temeiul dispozițiilor nr.OUG105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlaltor organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local.
Împotriva acestui ordin reclamantul a formulat plângere prealabilă cât și acțiune în contencios administrativ având ca obiect anularea ordinului menționat.
După cum se cunoaște, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu executoriu. Așadar, neexecutarea lui ar fi contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de drept și o democrație constituțională. În consecință, suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere a efectelor acestuia apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu. Legiuitorul, prin art.14 din Legea nr.554/2004 a instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv un caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente sau a unui prejudiciu material viitor. Totodată se impune îndeplinirea condiției de formulare de către reclamant a plângerii prealabile, conform prevederilor art.7 din Legea nr.554/2004.
Reclamantul critică măsura luată prin ordinul mai sus menționat învederând că nu a intervenit nici o situație care să impună revocarea sa din funcție față de împrejurarea că și-a îndeplinit toate atribuțiile ce îi reveneau din punct de vedere formal și legal iar activitatea a desfășurat-o în conformitate cu contractul de management. Reclamantul învederează că prin revocarea sa din funcție se produce o pagubă iminentă constând în perturbarea gravă a funcționării autorității publice.
Curtea constată că temeiul de drept al ordinului atacat este nr.OUG105/2009 care în art. IV arată că "funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de coordonator al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlaltor organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, precum și a celorlaltor servicii publice prevăzute în anexa nr.1 la ordonanță, precum și adjuncții acestuia sunt și rămân desființate, după caz, se desființează".
Totodată, Curtea constată că în acord cu dispozițiile art.9 lit. i) din Contractul de management acest act încetează în situațiile prevăzute expres de lege.
Curtea constată că reclamantul a respectat procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, care însă nu a avut ca efect revocarea ordinului atacat.
Pentru a analiza dacă suspendarea solicitată este întemeiată sau nu vom analiza în continuare condițiile impuse de art.14 din Legea nr.554/2004 pentru a interveni suspendarea unui act administrativ.
În ceea ce privește prima condiție impusă de legiuitor, și anume cazul bine justificat, aceasta este definită ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt și de drept, care e de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Definiția legală a sintagmei de "pagubă iminentă" este dată de art.2 din Legea nr.554/2004 în sensul că ea reprezintă un prejudiciu material viitor dar previzibil cu evidența sau, după caz perturbarea gravă a funcționarii unei autorități publice sau unui serviciu public.
În cuprinsul cererii de suspendare a executării ordinului reclamantul a invocat o serie de neregularități cu privire la temeiul de drept al emiterii ordinului, inclusiv a menționat nemotivarea măsurii de eliberare din funcție în nici un fel.
Curtea constată că eliberarea din funcție, ca și concept juridic, are în principal, conotația unei sancțiuni care intervine atunci când nu sunt respectate obligațiile prevăzute în contractul de muncă sau în alt contract care dă naștere raportului juridic obligațional dintre angajat și angajator, cum este, în speță, contractul de management.
Ordinul atacat prin care se dispune eliberarea din funcție nu cuprinde nici una dintre situațiile menționate în contractul de management, care ar implica încălcarea vreunei obligații contractuale.
Curtea constată că temeiul legal al eliberării din funcție a reclamantului este reprezentat de art.9 lit. i) din Contractul de management raportat la dispozițiile nr.OUG105/2009. În acest sens trebuie să avem în vedere împrejurarea că prin decizia Decizia nr.1629/2009, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din nr.OUG 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local sunt neconstituționale.
Văzând cuprinsul dispozițiilor nr.OUG 105/2009, Curtea Constituțională a constatat că acestea preiau în integralitate și cu modificări nesemnificative conținutul dispozițiilor nr.OUG37/2009, care este în prezent abrogată. Prin urmare, "soluția legislativă criticată este în continuare în vigoare, singura diferență fiind una de formă, în sensul raportării obiectului excepției la un alt act normativ, care îl înlocuiește pe cel abrogat". Curtea Constitutionala a retinut că, pe 6 octombrie 2009, fost publicată în Monitorul Oficial noua nr.OUG105, care abroga nr.OUG37. Numai că, pe 7 octombrie, Curtea Constituțională a decis că nr.OUG37/2009 privind deconcentratele este neconformă cu legea fundamentală. "Prin procedeul legislativ utilizat, Guvernul a determinat ca prevederile actului normativ abrogate și declarat neconstituțional. Se arată în motivarea Curții din 3 decembrie când a declarat neconstituțională legea de aprobare a nr.OUG37/2009, că actul exprimă o "tendință de politizare", atrăgând atenția Executivului în cazul ordonanței de abrogare a nr.OUG37, dată înainte cu o zi de pronunțarea Curtea Constituțională a României. De asemenea, nr.OUG37 privind deconcentratele "pune în discuție regimul constituțional și legal actual al funcției publice", mai arătau magistrații Curții Constituționale. Reținem deci că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, așa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament, și implicit prin nr.OUG105/2009 a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate. Astfel, ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2009 precum și nr.OUG105/2009 "afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale.
Aspectele mai sus menționate creează suficiente îndoieli în legătura cu legalitatea întocmirii actului atacat.
Curtea constată că și a doua condiție prevăzută de art.14 alin.1 în vederea discutării cererii de suspendare a executării actului administrativ este îndeplinită.
Astfel, în contextul în care reclamantul a deținut funcția de director coordonator adjunct la Direcția Economică, Evidență Contribuabili a Casei Județene de Pensii T, în temeiul unui contract de management încheiat pe o perioadă de maximum 4 ani, a impus o serie de reguli interne în scopul funcționării optime a componentelor compartimentului pe care l-a coordonat. Odată cu eliberarea din funcție a reclamantului, aceste reguli interne, menite să asigure buna funcționare a compartimentului nu mai sunt respectate, situație care cauzează perturbarea activității Direcției Economice din cadrul Casei Județene de Pensii
Totodată, Curtea are în vedere împrejurarea că eliberarea din funcție a reclamantului a intervenit înainte de expirarea celor 4 ani pentru care a fost încheiat contractul de management, în perioada în care reclamantul era în concediu medical (fila 18 dosar) fără ca pârâta să îi aducă la cunoștință în prealabil măsura de revocare din funcție. Această situație este de natură a încălca și principiul protecției așteptărilor legitime, în condițiile în care, în considerarea duratei mandatului de 4 ani, reclamantul și-a stabilit o strategie de lucru, în acord cu prevederile contractului de management și ale fișei postului.
În aprecierea îndeplinirii condițiilor menționate de art.14 raportat la art.15 din Legea nr.554/2004 Curtea va lua în considerare și prevederile din recomandarea nr. R(89)8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Acest act juridic emis la nivel european a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a recunoaște, totuși eficacitatea necesară acțiunii administrative. De asemenea, recomandarea a apreciat că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. În plus, s-a arătat în același act european că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Avanu-se în vedere că România este membră a, judecătorul român trebuie să țină seama de conținutul acestei Recomandări. În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație si Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal în decizia nr.4434 din 07.12.2006.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, Curtea constată că în speță sunt îndeplinite condițiile legale pentru a interveni suspendarea actului administrativ atacat.
În consecință, va admite cererea formulată și va dispune suspendarea executării actului administrativ contestat până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția netimbrări acțiunii, excepția prematurității formulării cererii și excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite cererea formulată de reclamantul, domiciliat în T,-,. A,.12, jud. T în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, cu sediul în B,-, Sector 2.
Dispune suspendarea executării Ordinului nr.1027/13.10.2009 emis de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 02.02.2010
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/10.02.10
TEHNORED:/10.02.10
4.ex./SM/emis 2 com./
Se comunică:
- reclamant -, - T,-,. A,.12, jud.
- pârâta - CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, - B,-, Sector 2
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
