Alte cereri. Decizia 566/2008. Curtea de Apel Constanta

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr.566/CA

Ședința publică din 10 noiembrie 2008

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Revi Moga

JUDECĂTOR 2: Nicolae Stanciu

JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore

Grefier ---

Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurențiiMINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE- cu sediul în B, sector 1, nr.1A,INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ- cu sediul în T,-, jud.T, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - cu domiciliul în T,-,.4,.B,.5, jud.T și intimatul-pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - cu sediul în B, sector 1, nr.1A, împotriva sentinței civile nr.1520/3.07.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiect drepturi salariale.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.85, art.87 și urm.Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursurile sunt motivate, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar; recurenții au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art.242 pct.2 Cod procedură civilă.

Potrivit art.150 Cod procedură civilă, instanța, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă.

CURTEA

Cu privire la recursurile de față, constată:

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâtele MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, și T, pentru a se dispune obligarea acestora la plata despăgubirilor bănești reprezentând drepturi salariale neacordate constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar, pe perioada 01.09.2002 (data la care au devenit aplicabile dispozițiile nr.OUG 43/2002) - 31.03.2006 (ziua anterioară intrării în vigoare a nr.OUG 27/2006); actualizate cu indicele de inflație calculat de la data când trebuiau acordate, lunar, aceste sporuri și până la data achitării efective a sumelor cuvenite, cu mențiunea că a desfășurat activități de poliție judiciară în perioada 1 septembrie 2002 - 15 iulie 2003.

In cazul în care nu este posibilă actualizarea despăgubirilor, cu indicele de inflație, obligarea la plata dobândii legale aferentă despăgubirilor solicitate, calculate de la data când trebuia acordat, lunar, sporul salarial de 30% și până la data achitării efective a sumelor cuvenite.

De asemenea, a solicitat să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să vireze Ministerului Administrației și Internelor fondurile bănești necesare achitării despăgubirilor solicitate.

Mai solicită reclamantul și obligarea pârâtelor la anularea situației creată prin discriminare, plătind drepturile bănești solicitate, dar și la efectuarea retroactiv a mențiunilor cuvenite în evidențele privind salarizarea acestuia, și la plata cheltuielilor de judecată.

In motivare, reclamantul arată că își desfășoară activitatea potrivit dispozițiilor Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului și efectuează acte de cercetare penală, conform art. 9 din Legea nr. 508/2004 sub supravegherea procurorilor Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ale căror dispoziții sunt obligatorii, însă colegi de-ai săi, ofițeri de poliție judiciară, detașați la. și având aceleași atribuții, sunt salarizați diferențiat, deși complexitatea cauzelor în care sunt implicați cu toți este ridicată, condiții în care se încalcă fragrant egalitatea în drepturi, principiu consacrat în art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție și particularizat în art. 2 lit. 2 din nr.OG 137/2000, precum și dispozițiile art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispoziții ce consacră dreptul la o remunerație egală pentru o muncă de valoare egală.

Se mai susține că, discriminarea invocată este recunoscută prin Hotărârea nr. 219/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care a stabilit că aspectele prezentate au avut ca efect un tratament diferențiat.

Prin sentința civilă nr. 1520/3.07.2008, Tribunalul Tulceaa admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și

A obligat pârâtele Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T și Ministerul Internelor și Reformei Administrative la plata către reclamant, cu titlu de despăgubire, drepturi salariale neacordate, constând în spor de 30% din salariul de bază lunar pentru perioada 1 septembrie 2002 - 15 iulie 2003, cât reclamantul a avut calitatea de ofițer de poliție judiciară.

A dispus ca sumele de bani ce se vor acorda cu acest titlu să se actualizeze cu rata inflației ce se va calcula de la nașterea dreptului și până la momentul plății efective.

A obligat Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T să efectueze mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea reclamantului în sensul acordării sporului de 30%.

A respins cererea de chemare în judecată a Ministerului Finanțelor Publice B ca nefondată.

A respins excepția prescripției ca nefondată, ce a fost invocată de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul îndeplinește funcția de ofițer de poliție judiciară, în cadrul compartimentelor de combatere a infracționalității transfrontaliere din Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T,desemnat ca organ al poliției judiciare prin ordin al ministrului administrației și internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 201 alin. 3 din Codul d e procedură penală și art. 2 alin. 3 din Legea nr. 364/2004, privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare.

Potrivit art. 28 din nr.OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege și pentru procurorii sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, spor care, după intrarea în vigoare a nr.OUG 24/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție și menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la.

Dispozițiile art. 6 din Codul Muncii stipulează că, tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturi la plata egală pentru munca egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004, prevăd în art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni, caz în care excluderea privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.

Astfel, atât timp cât ofițerii de poliție judiciară detașați la. au beneficiat de un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul T care nu au fost detașați deși îndeplineau, în virtutea funcției pe care o aveau, o muncă egală, rezultă că și reclamanții au dreptul la un salariu egal cu al celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul, deci inclusiv în ceea ce privește toate sporurile cu caracter general, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați, și anume: un salariu egal pentru o muncă egală.

Ori, prin aplicarea sporului de 30% numai în cazul ofițerilor de poliție judiciară din cadrul Aaa vut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat dispozițiile legale în materie, și anume: art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea Nr. 27/2004, și art. 6 alin. 2 din Codul Muncii.

De altfel, prin Hotărârea nr. 219/1 august 2007 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat această discriminare reținându-se, pe de altă parte, că prin nr.OUG 27/29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de magistrați și de personal din sistemul justiției s-a eliminat inegalitatea creată, fiind reglementată unitar salarizarea categoriilor menționate în raport cu natura cauzelor pe care le instrumentează, păstrându-se numai delimitarea firească a gradului profesional și a funcției îndeplinite.

In ce privește pârâtul, Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a rețint că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât între acesta și celelalte părți nu există nici un fel de raporturi juridice prin prisma raporturilor de serviciu ale reclamantului, din care decurg drepturile bănești solicitate, ministerul fiind un terț față de acestea. Totodată, nu poate avea calitatea de ordonator principal de credite, pentru alte autorități sau instituții publice, deci nici pentru restul pârâților, neputând repartiza acestora direct sume la bugetul de stat.

Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente intervalului 1 septembrie 2002 - 11 decembrie 2004, s-a reținut că este nefondată. Legea nr. 137/2000 privind discriminarea în art. 27 alin. 2 prevede că termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani de la săvârșirii faptei, sau de la data când persoana interesată a luat cunoștință de săvârșirea ei, în cauză, luna august 2007, când s-a pronunțat Hotărârea nr.219 a

Împotriva acestei hotărâri, în termen, au declarat recurs:

1.Inspectoratul Județean de Poliție de Frontieră, solicitând admiterea lui, casarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată.

Se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece, în perioada 1.09.2002-15.07.2003, reclamantul nu avea calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, motiv pentru care nu poate beneficia de prev.art.28 din OUG43/2002.

Potrivit dispozițiilor legale, pentru a putea avea această calitate, trebuie îndeplinite cumulativ 2 condiții:

- desemnarea de către Ministrul Administrației și Internelor;

- avizul favorabil al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

2.Ministerul Internelor și Reformei Administrative, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, deoarece:

2.1. în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada cuprinsă între data de 1.09.2002 și momentul anterior cu 3 ani datei introducerii acțiunii.

Se arată că în mod greșit s-a reținut că data la care reclamantul a luat cunoștință de producerea presupusei fapte de discriminare este data pronunțării hotărârii nr.219/2007 a, ci cea a datei de publicare în Monitorul Oficial a OUG43/2002.

2.2. în privința inadmisibilității acțiunii raportat la obiectul acesteia:

Prin decizia Curții Constituționale nr.819/3.07.2008, s-a admis excepția de neconstituționalitate a prev.art.1, art.2 al.3 și art.27 al.1 din nr.OG137/2000, astfel că, începând cu 16.07.2008, dispozițiile invocate sunt suspendate de drept, iar din 31.08.2008 nu își mai produc efectele.

2.3. referitor la fondul pricinii, se arată că reclamantul are calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție

In raport de această calitate, salarizarea acestuia se face potrivit normelor cuprinse în OG38/2003 și ale OG43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție.

Pe de altă parte, organul abilitat să constate existența faptelor de discriminare-Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării-a constatat că nu există tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit art.2 din OG137/2000, între ofițerii de poliție mutați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție din cadrul și ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare.

Analizând criticile formulate, Curtea reține următoarele:

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că reclamantul-intimat a fost ofițer de poliție judiciară în cadrul Compartimentului de combatere a infracționalității transfrontaliere din T, în perioada 1.09.2002-15.08.2003.

Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost soluționată în mod greșit de către instanța de fond:

Potrivit art.27 al.1 și 2 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, se prevede:

- persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare, potrivit dreptului comun;

- termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.

Dreptul comun în materie îl constituie Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, care prevede că termenul general de prescripție este de 3 ani.

Insă, data la care reclamantul a luat cunoștință este cea a publicării în Monitorul Oficial a OUG43/2002, cu atât mai mult cu cât acesta nu poate invoca necunoașterea legii.

In aceste condiții, prin aplicarea greșită a legii, instanța de fond a stabilit în mod eronat că reclamantul a luat cunoștință de presupusa faptă de discriminare la data pronunțării hotărârii nr.219/2007 a

Excepția inadmisibilității este neîntemeiată, deoarece deciziile de neconstituționalitate nu produc efecte neretroactive.

Așa fiind, instanța urmează a admite recursurile, iar în conf.cu art.312 al.1 Cod procedură civilă, se va modifica în parte hotărârea în sensul admiterii prescripției extinctive a dreptului material la acțiune.

Se vor menține celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile promovate în contencios administrativ și fiscal de recurențiiMINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE- cu sediul în B, sector 1, nr.1A,INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ- cu sediul în T,-, jud.T, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - cu domiciliul în T,-,.4,.B,.5, jud.T și intimatul-pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - cu sediul în B, sector 1, nr.1A, împotriva sentinței civile nr.1520/3.07.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.

Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că:

Admite excepția prescrierii dreptului la acțiune.

Respinge acțiunea ca prescrisă.

Menține restul dispozițiilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

---

Jud.fond:

Red.jud.-

Tehnored.-gref.

4ex./17.12.2008

Președinte:Revi Moga
Judecători:Revi Moga, Nicolae Stanciu, Ecaterina Grigore

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Alte cereri. Decizia 566/2008. Curtea de Apel Constanta