Alte cereri. Decizia 571/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.571/CA
Ședința publică din 10 noiembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul-reclamant - cu domiciliul în com.B, sat Camena, jud.T, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B sector 1, Calea, nr.202, împotriva sentinței civile nr.1304/13.06.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, având ca obiect Legea 9/1998.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-reclamant, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.85, art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în conf.cu art.10 din Legea nr.9/1998.
Instanța califică ca fiind recurs calea de atac în cauză, raportat la disp.art.7 din Legea nr.9/1998 și nu apel cum a consemnat recurentul-reclamant în cerere.
Recurentul-reclamant solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri.
Instanța încuviințează cererea de administrare a probei cu înscrisuri solicitate de recurentul-reclamant.
Recurentul-reclamant depune, în copie, adresă eliberată de Primăria Comunei, răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâtă la judecarea cauzei în fond.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr-, reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei nr.238/21.02.2008 emisă de Autoritatea națională pentru restituirea proprietăților B pentru aplicarea Legii nr.9/1998.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că tatăl său, abandonat în Bulgaria 10 ha teren agricol, o casă cu 5 camere, 2 săli, o aplecătoare și 2100 mp intravilan (grădina) și a cumpărat după cum se și vede din contractul de vânzare cumpărare din anul 1948 suprafața de 10 ha teren agricol, o casă cu 2 camere și teren intravilan în suprafață de 2000 mp zis (grădina) în comuna, satul, județul
A mai arătat reclamantul că tatăl său povestea că în anul 1940 când a plecat din Bulgaria, a rămas cultura nerecoltată, având semănate 5 ha soarelui și 5 ha porumb.
Reclamantul nu este mulțumit cu valoarea stabilită de către Autoritatea națională pentru restituirea proprietăților, așa cum reiese din decizia nr.238/21.02.2008.
A solicitat să i se calculeze drepturile bănești din pagina 30-31 plus cultura de la 10 ha din care 5 ha au fost semănate cu soarelui și 5 ha semănate cu porumb.
Totodată solicită să se țină cont de faptul că există diferențe între prețul terenului agricol extravilan și terenul intravilan și de faptul că imobilul atribuit în România în urma strămutării,adică casa cu cele 2 camere și 10 ha teren agricol și 2000 mp intravilan, a fost cumpărat de tatăl său pentru suma de 300.000 lei și ulterior confiscat, iar cele 10 ha de teren au fost recuperate, potrivit titlului de proprietate nr.88005 din data de 12.09.2002.
Acțiunea este însoțită de înscrisuri.
Pârâta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 1304 din 13.06.2008 contestația a fost respinsă ca nefondată.
Prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit disp.art.1 al.1 din Legea nr.9/1998 rep. cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria din anul 1940, au dreptul la compensații, dacă nu au primit anterior sau au primit doar parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, și soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi.
Din înscrisul privind situația de avere imobilă rurală a locuitorului - autorul petentului, rezultă că acesta a avut pe teritoriul Bulgariei, în satul G, județul, 10 ha teren agricol, o casă cu 5 camere, 2 săli din piatră cu olane, o aplecătoare și 2100 mp curte.
Prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la 24 februarie 1948 cu Statul Român, a dobândit, în baza art.12 din legea asupra colonizării, un teren de cultură în suprafață de 10 ha, o casă cu 2 camere și curte în suprafață de 2000 mp, pe teritoriul comunei, sat, județul
Ulterior, prin hotărârea nr.1741/12 septembrie 2007 emisă de Comisia județeană T în baza Legii nr.9/1998, le-au fost acordate moștenitorilor lui, printre care și petentul, compensații bănești în valoare totală de 20.376,98 lei, reprezentând 86,98 lei compensații pentru diferența de 0,01 ha teren arabil și 20.290 lei compensații pentru restul construcțiilor, respectiv casă cu 3 camere, 2 săli și o aplecătoare.
Ori, potrivit disp. art.3 din Legea nr.9/1998, în cazul în care cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit.
Prin urmare, Comisia județeană T de aplicare a Legii nr.9/1998, a avut în vedere faptul că autorul petentului a fost despăgubit parțial, prin colonizare, în anul 1948, stabilindu-se dreptul la compensație doar pentru prejudiciul rămas neacoperit, valoarea despăgubirilor fiind calculată în condițiile art.2 din lege.
Deși se susține că imobilul casă, cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare din 24 februarie 1948, fost confiscat în perioada anului 1950, această situație, nedovedită de petent, nu-i îndreptățește pe moștenitorii lui la acordarea altor compensații bănești, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada achitării sumelor datorate ca preț al bunurilor dobândite în anul 1948 de la Statul Român.
De asemenea, din adresa nr.37092/3 februarie 2006 Arhivelor Naționale, rezultă că nu este înregistrat în tabelul cu recolte abandonate pe teritoriul comunei -, județul, astfel încât nici cererea pentru acordarea de despăgubiri pentru culturile de porumb și soarelui nu este întemeiată, neexistând dovezi privind deținerea acestor bunuri de către autorul petentului.
Soluția a fost atacată cu recurs de către reclamantul.
Prin motivele de recurs reclamantul solicită anularea hotărârii nr. 1741/12.09.2007 a Comisiei Județene T pentru aplicarea legii nr. 9/1998.
Se susține că autorul său nu a fost despăgubit pentru bunurile abandonate în Bulgaria, casa din România cu 2 camere și 2000 mp teren fiind cumpărată pentru suma de - lei, potrivit contractului de vânzare cumpărare din 24.02.1948.
Totodată, terenul în suprafață de 10 ha pentru care a fost eliberat titlul de proprietate în baza legii nr. 18/1991 nu are nici o legătură cu terenul abandonat în Bulgaria.
Recurentul mai arată că nu au fost acordate despăgubiri pentru recoltele neculese, însă renunță la acestea.
Intimatul depune întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Instanța de recurs a avut în vedere următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit art. 316 raportat la art. 294 alin. 1.pr.civ., în recurs nu se pot face cereri noi. O astfel de cerere este solicitarea recurentului de anulare a Comisiei Județene de aplicare a legii nr. 9/1998, motiv pentru care nu va fi luată în considerare de către instanța de judecată.
În ceea ce privește susținerile exprimate și la judecata fondului, instanța are în vedere prevederile art. 5 din legea nr. 9/1998 potrivit cu care "Dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor pentru care se solicită compensații se face cu înscrisuri.
Arhivele Naționale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, precum și alte instituții publice care dețin acte referitoare la situația persoanelor evacuate din județele și, ca urmare a aplicării tratatului, sunt obligate să elibereze celor interesați copii de pe actele solicitate".
Recurentul a depus situația de avere imobiliară rurală din care rezultă că au fost abandonate pe teritoriul Bulgariei, în satul G, județul, 10 ha teren agricol, o casă cu 5 camere, 2 săli din piatră cu olane, o aplecătoare și 2100 mp curte. Neexistând o dovadă cu privire la recoltele neculese abandonate, recurentul nu mai susține această cerere, neacordarea de despăgubiri pentru recolte nefăcând obiectul recursului.
În ceea ce privește casa abandonată în Bulgaria, se constată că prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la 24.02.1948 autorul reclamantului a dobândit dreptul de proprietate asupra a 10 ha teren extravilan și o casă cu 2 camere și curte în suprafață de 2000 mp, pe teritoriul comunei, sat, județul T în baza legii colonizării.
Contractul prevede prețul imobilului și mențiunea că acest preț se va achita în rate în termen de 10 ani. Ulterior, prin decretul nr. 553/1953, au fost anulate, în măsura în care nu au fost achitate, sumele datorate de către coloniștii evacuați din D de Sud pentru construcțiile și terenurile primite în baza legii colonizării.
Pentru a beneficia de despăgubiri pentru întregul imobil abandonat în Bulgaria, recurentul trebuia să facă dovada achitării prețului acestui imobil, astfel cum este prevăzut în contract. Din contract nu rezultă că prețul a fost achitat în întregime la momentul vânzării, iar reclamantul nu a adus nici o dovadă din care să rezulte că acest preț a fost achitat ulterior. Reclamantul nu a făcut nici dovadă că prețul a fost achitat măcar parțial, pentru ca la calculul despăgubirilor să se țină cont măcar de o plată parțială. Concluzia este aceea că prețul nu a fost achitat până în 1953 iar ulterior decretul nr. 553/1953 a anulat obligația de plată. Astfel, la calculul despăgubirilor s-a avut în vedere în mod corect doar diferența de valoare dintre imobilul abandonat și cel primit în România în urma colonizării, calculul făcându-se potrivit normelor în vigoare. Nu are nici o relevanță din punctul de vedere al legii nr. 9/1998 dacă imobilul primit în România a fost confiscat ulterior (fapt, de altfel, nedovedit). În funcție de temeiul confiscării, recurentul poate obține despăgubiri pentru acest imobil ori restituirea în natură în baza unei legi speciale, alta decât legea nr. 9/1998, aceasta reglementând acordarea de despăgubiri pentru imobilele abandonate în Bulgaria ca urmare a unei strămutări forțate.
Din actul de vânzare cumpărare rezultă și că reclamantul a primit în schimbul terenului extravilan abandonat în Bulgaria în suprafață de 10 ha, un alt teren extravilan de 10 ha. Întrucât acest teren a făcut obiectul cooperativizării, s-a eliberat ulterior actul de proprietate în baza legii nr. 18/1991.
În aceste împrejurări, recursul formulat este nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefundat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul-reclamant - cu domiciliul în com.B, sat Camena, jud.T, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B sector 1, Calea, nr.202, împotriva sentinței civile nr.1304/13.06.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 noiembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-Gr.
2ex./9.12.2008
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Nicolae Stanciu, Ecaterina Grigore
