Alte cereri. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.57/CA

Ședința publică din data de 30 ianuarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma

JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis

JUDECĂTOR 3: Mihaela Davidencu Șerban

Grefier - - -

Pe rol, judecarea recursurilor în contencios administrativ formulate de pârâții:

-MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul B, nr.1A, sector 1,

-INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI, cu sediul în T,-, județul T și

-MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în T,- Bis, județul T, împotriva Sentinței civile nr. 1952 pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 01 noiembrie 2007 în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, cu domiciliul în T,-, -arc 1B, Sc.A,.1,.5, județ T,,domiciliată în T,-, -elvedere, Sc.C,.1,.4, județ T, domiciliat în T,-, județ T, domiciliată în T,-, Bl.9, Sc.e,.1,.7, județ T, domiciliat în T,-, Bl.26, Sc.B,.3,.11, județ T, domiciliată în T,-, - Sc.A,.3,.13, județ T, domiciliată în T,-, -C, Sc.A,.1,.8, județ T, domiciliată în T,-, Bl.1, Sc.C,.2,.4, județ T, domiciliată în T,-, Bl.3, Sc.A,.4,.15, domiciliată în T,-, Bl.1A, Sc.A,.18, județ T, domiciliat în T,-, - Sc.D,.3,.16, județ T, domiciliată în T,-, -B, Sc.A,.1,.6, județ T,,domiciliată în T,-, - Sc.B,.2,.9, județ T,-, domiciliată în T,-, Bl.21, Sc.B,.3,.8, județ T, domiciliată în T,-, județul T, domiciliată în T, str. -, nr.18, - Sc.A,.2,.12, județ T,,domiciliată în T,-, - Sc.B,.1,.21, județ T, domiciliată în T,-, Bl.2, Sc.D,.4, județul T, domiciliată în T,-, - Sc.A,.3,.15, județ T, domiciliată în T,-, -2, Sc.D,.2,.6, județ T, domiciliată în T,-, - Sc.B,.22, județ T, domiciliată în T,-, județ T, domiciliată în comuna - -, județul T, domiciliată în T,-, Bl.4, Sc.B,.19, județ T, domiciliată în T,-, Bl.2, Sc.B,.3,.12, județ T, domiciliată în T,-, - Sc.A,.8, județ T, domiciliată în T,-, Bl.57,Sc.B,.19, județ T, domiciliată în T,-, Bl.1, Sc.B,.1,.6, județ T, domiciliată în T-, - Sc.A,.3,.42, județ T, domiciliată în T,-, -6, Sc.A,.1,.4, județ T, domiciliat în T,-, - Sc.A,.17, județ T, domiciliată în T,-, Bl.5, Sc.B,.4, domiciliată în T,-, Bl.3, Sc.B,.3,.16, județ T, domiciliată în T,-, Bl.1C, Sc.B,.10, județ T, domiciliată în T,-, Bl.1, Sc.A,.1, județ T, domiciliat în T,-, Bl.7, Sc.A,.1, județ T, având ca obiect drepturi salariale.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul pârât Instituția Prefectului Județului T prin consilier juridic, în baza delegației depusă la dosar, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul oral al cauzei prin care grefierul de ședință învederează că recursurile sunt motivate, scutite de plata taxei de timbru.

Întrebat fiind, reprezentantul recurentului pârât Instituția Prefectului Județului T precizează că nu are cereri de formulat, probe de administrat.

Curtea constată că nu sunt motive de amânare a cauzei, declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Având cuvântul pentru recurentul pârât Instituția Prefectului Județului T, cons. juridic solicită admiterea recursului formulat, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată. Lasă la aprecierea instanței cu privire la celelalte recursuri promovate.

Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Asupra recursului în contencios administrativ de față.

Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 22.02.2007, reclamanții, -, -, -, -, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor B și Instituția Prefectului Județului T obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță cuvenită pentru perioada 2001 - 2006, actualizate în funcție de rata inflației.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul Instituției Prefectului Județului T, iar în această calitate au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.

Prin sentința civilă nr.1952/CA/2007 Tribunalul Tulceaa admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de vacanță corespunzătoare perioadei în care aceștia au avut calitatea de funcționari publici pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. De asemenea, a fost admisă cererea de chemare în garanție și a fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile necesare achitării sumelor la care au fost obligați pârâții, reprezentând primă de vacanță către reclamanți.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit art.33 al.2 din Legea 188/1999, în vigoare începând cu data de 8 decembrie 1999 și potrivit art.34 al.2 din Legea 188/1999 rep. în vigoare începând cu 25.03.2004 - funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.

Aplicarea prevederilor acestui text de lege a fost suspendată succesiv pentru o serie de acte normative. Astfel, prin art.3 al.1 din OUG 33/2001 în vigoare din 2 martie 2001 aplicarea dispozițiilor mai sus menționate a fost suspendată până la 1 ianuarie 2002, prin art.12 al.4 din Legea 743/2001 în vigoare din 14 decembrie 2001, termenul de suspendare s-a prelungit până la 31 decembrie 2002, prin art.10 al.3 din Legea 631/2002 în vigoare din 29 noiembrie 2002, termenul de suspendare s-a prelungit până la 31 decembrie 2003, prin art.9 al.7 din Legea nr.507/2003, în vigoare din 5 decembrie 2003, suspendarea s-a prelungit până la 31 decembrie 2004, prin art.8 al.7 din Legea 511/2004 în vigoare din 1 decembrie 2004, suspendarea s-a prelungit până la 31 decembrie 2005 și în fine, prin art.5 alin.5 din Legea nr.374/2005, în vigoare din 22 decembrie 2005, suspendarea s-a prelungit până la 31 decembrie 2006.

Cu toate acestea, a apreciat instanța, nu se poate considera totuși că dreptul la prima de concediu (vacanță) nu mai există, ci dimpotrivă, succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune să se rețină că acest drept și-a produs efectele, începând cu 8 decembrie 1999.

Pe de altă parte, actele normative de suspendare, neconținând nicio referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate nici ele că ar înlătura însăși existența lui. Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența până în prezent.

Prin urmare, reclamanților în cauză, funcționari publici, li se cuvin primele de concediu aferente anilor 2001, 2002, 2003, 2004,2005 și 2006.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de pârâtul, instanța de fond a apreciat că este întemeiată deoarece plata către reclamanți a drepturilor bănești solicitate se poate realiza numai după alimentarea cu fonduri a de către

Împotriva sentinței menționate au declarat recurs pârâții Instituția Prefectului Județului T și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, precum și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, care au criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.

Recurenta Instituția Prefectului Județului a susținut că instanța a interpretat în mod greșit aplicabilitatea disp. art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999. Acordarea primelor de vacanță nu se poate face decât cu începere de la data de 1.01.2007 și nicidecum retroactiv, iar suspendarea nu poate avea efecte unilaterale, având în vedere că sumele corespunzătoare plății acestor drepturi nu au fost raportate în următorii ani bugetari ai suspendării. Întrucât nu au fost prevăzute sumele necesare în bugetul de stat în perioada 2001-2006, devin incidente disp. art.138 din Constituție potrivit cu care nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare.

Recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a susținut, în esență, că acordarea primelor de concediu a fost suspendată succesiv în perioada 2001-2006 astfel că în bugetele aprobate Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu au fost prevăzute sume pentru plata primelor de concediu. Ori, potrivit art.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, angajarea cheltuielilor se face numai în limita creditelor bugetare aprobate, angajarea și utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate determină atragerea răspunderii celor vinovați.

A mai susținut recurentul că s-a produs o restrângere temporară a dreptului reclamanților de a beneficia de plata primelor de concediu, restrângere care este necesară și proporțională în conformitate cu art.53 alin.2 din Constituție. Însă, pe perioada în care se află în concediu de odihnă, funcționarii publici primesc salariile de bază și celelalte drepturi avute astfel că neacordarea primelor de concediu nu aduce atingere dreptului acestora de a beneficia de concediu de odihnă plătit, prima de concediu reprezentând un beneficiu acordat acestei categorii de personal dacă există fondurile necesare.

Recurentul a arătat că hotărârea atacată este nelegală deoarece suspendarea art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 face ca aceste dispoziții să nu producă efecte juridice în perioada 2001-2006, iar prevederile din legile bugetare care au suspendat acordarea primei de vacanță au fost constatate ca fiind constituționale de către Curtea Constituțională.

Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a susținut că instanța de fond a interpretat greșit disp. art.35 din Legea nr.500/2002 apreciind că MFP poate decide asupra cuantumului cheltuielilor bugetare ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative, alocând astfel prin propria sa decizie sumele ce au făcut obiectul judecății. Proiectul bugetului MIRA este elaborat de către ordonatorul principal de credite, respectiv de către minister, este depus la MEF care însă nu poate decide asupra valorilor capitolelor din proiect, iar în caz de divergență, singura instituție care poate decide este Guvernul. MEF este depozitarul informației generale asupra veniturilor și, în baza acestei informații, discută cu MIRA nivelul cheltuielilor proprii acestuia, decizia finală aparținând Guvernului și, în ultimă instanță, Parlamentului.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.

Astfel, potrivit art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici reclamanții au beneficiat, în calitate de funcționari publici, pe lângă indemnizația de concediu, și de o primă anuală de concediu egală cu indemnizația de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.

Este adevărat că aplicarea acestor dispoziții a fost suspendată prin legi ale bugetului de stat, însă aceste suspendări au avut o aplicare limitată în timp, în conformitate cu dispozițiile art.64 alin.1 și art.66 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Astfel, art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 prevede că la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră în vigoare, ceea ce înseamnă că măsura suspendării acordării primei de vacanță a afectat doar exercițiul dreptului nu și existența acestuia, deoarece un drept prevăzut de lege încetează doar prin abrogare.

Prin urmare, odată ce suspendarea a încetat, reclamanții sunt în drept să solicite prima de concediu, iar pârâții au obligația de a acorda reclamanților drepturile prevăzute de lege.

Mai mult, dreptul reclamanților a fost recunoscut prin OUG nr.146/2007 care prevede la art.2 că personalul din sectorul bugetar căruia până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu i s-au acordat primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2006 urmează să primească aceste drepturi în anul 2008, în mod eșalonat, în 3 tranșe, iar drepturile stabilite prin hotărâri judecătorești executorii, neplătite până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se plătesc într-o singură tranșă.

În contextul arătat, aserțiunile recurenților pârâți referitoare la efectele suspendării prin legile bugetare a dispozițiilor prin care a fost recunoscut dreptul reclamanților la prima de concediu, precum și la încălcarea reglementărilor în domeniul bugetar sunt lipsite de fundament.

Cu privire la recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea apreciază că, față de disp. art.19 lit.a din Legea nr.500/2002 și ale art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005, cererea de chemare în garanție este fondată, Ministerul Finanțelor Publice fiind ținut să vireze fondurile necesare plății drepturilor reclamanților.

Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurenți sunt nefondate, urmează a respinge recursurile ca atare în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile în contencios administrativ formulate de pârâțiiMINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul B, nr.1A, sector 1,INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI, cu sediul în T,-, județ T șiMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în T,- Bis, județul T, împotriva Sentinței civile nr. 1952 pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 01 noiembrie 2007 în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, cu domiciliul în T,-, -arc 1B, Sc.A,.1,.5, județ T,,domiciliată în T,-, -elvedere, Sc.C,.1,.4, județ T, domiciliat în T,-, județ T, domiciliată în T,-, Bl.9, Sc.e,.1,.7, județ T, domiciliat în T,-, Bl.26, Sc.B,.3,.11, județ T, domiciliată în T,-, - Sc.A,.3,.13, județ T, domiciliată în T,-, -C, Sc.A,.1,.8, județ T, domiciliată în T,-, Bl.1, Sc.C,.2,.4, județ T, domiciliată în T,-, Bl.3, Sc.A,.4,.15, domiciliată în T,-, Bl.1A, Sc.A,.18, județ T, domiciliat în T,-, - Sc.D,.3,.16, județ T, domiciliată în T,-, -B, Sc.A,.1,.6, județ T,,domiciliată în T,-, - Sc.B,.2,.9, județ T,-, domiciliată în T,-, Bl.21, Sc.B,.3,.8, județ T, domiciliată în T,-, județul T, domiciliată în T, str. -, nr.18, - Sc.A,.2,.12, județ T,,domiciliată în T,-, - Sc.B,.1,.21, județ T, domiciliată în T,-, Bl.2, Sc.D,.4, județul T, domiciliată în T,-, - Sc.A,.3,.15, județ T, domiciliată în T,-, -2, Sc.D,.2,.6, județ T, domiciliată în T,-, - Sc.B,.22, județ T, domiciliată în T,-, județ T, domiciliată în comuna - -, județul T, domiciliată în T,-, Bl.4, Sc.B,.19, județ T, domiciliată în T,-, Bl.2, Sc.B,.3,.12, județ T, domiciliată în T,-, - Sc.A,.8, județ T, domiciliată în T,-, Bl.57,Sc.B,.19, județ T, domiciliată în T,-, Bl.1, Sc.B,.1,.6, județ T, domiciliată în T-, - Sc.A,.3,.42, județ T, domiciliată în T,-, -6, Sc.A,.1,.4, județ T, domiciliat în T,-, - Sc.A,.17, județ T, domiciliată în T,-, Bl.5, Sc.B,.4, domiciliată în T,-, Bl.3, Sc.B,.3,.16, județ T, domiciliată în T,-, Bl.1C, Sc.B,.10, județ T, domiciliată în T,-, Bl.1, Sc.A,.1, județ T, domiciliat în T,-, Bl.7, Sc.A,.1, județ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 30 ianuarie 2008.

Președinte,

- - -

Judecător,

- -

Judecător,

- - -

Grefier,

- -

jud. fond:,

red.dec.jud.

2 ex/20.02.2008

Președinte:Elena Carina Gheorma
Judecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Alte cereri. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Constanta