Alte cereri. Decizia 587/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 587/CA
Ședința publică din 02.11.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roșculeț Leocadia
JUDECĂTOR 2: Pinte Violeta Elena
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect alte cereri - recurs împotriva sentinței civile nr. 141/CA/25.05.2009 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic, pentru recurentă, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care se află la al doilea termen de judecată.
Prin procesul - verbal nr. 14/27.10.2009 s-a procedat la înlocuirea judecătorului I -, președintele completului de judecată 2, pentru termenul din data de astăzi, care se află în imposibilitate de a se prezenta la serviciu, fiind în concediu de odihnă, cu judecătorul stabilit prin planificarea de permanență.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul la concluzii.
Consilier juridic, pentru recurentă, solicită admiterea recursului și să se aibă în vedere faptul că în cadrul contestației la titlu cu privire la întinderea, înțelesul și aplicarea dispozitivului din Hotărârea nr. 50/2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, nu s-a solicitat instanței să modifice un titlu executoriu sau să reanalizeze fondul raporturilor juridice dintre părți și nici nu s-a pus în discuție justețea obligării la plata indemnizației pentru persoanele cu handicap, ci doar să fie înlăturate dispozițiile potrivnice din conținutul acestuia.
Precizează că instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că dispozitivul sentinței atacate este clar, nefiind necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului din titlu.
Apreciază că nu există temei legal pentru acordarea indemnizației pentru perioada martie - iulie 2004, motiv pentru care consideră că dispozitivul sentinței civile nr. 50/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, conține dispoziții care sunt în contradictoriu cu actele normative care guvernau acordarea acestor drepturi în perioada sus-menționată.
În concluzie, solicită admiterea motivelor de recurs și modificarea sentinței civile nr. 141/CA/25.05.2009 în sensul admiterii contestației cu privire la întinderea, înțelesul și aplicarea dispozitivului din sentința civilă nr. 50/CA/2008 a Tribunalului Vaslui, să se dispună îndreptarea acestuia în sensul că perioada corectă de acordare a indemnizației este 01.08.2004 - 28.02.2007 și nu 01.03.2004 - 28.02.2007, fapt ce rezultă și din actele normative care guvernau acordarea acestor drepturi în perioada respectivă.
Instanța declară dezbaterile închise, conform art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin contestația la titlu formulată la data de 17.03.2009 și înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Vaslui, contestatoarea Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vas olicitat chemarea în judecată a intimatului pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se lămurească întinderea, înțelesul și aplicarea dispozitivului sentinței civile nr. 50/CA/2008, pronunțată de către Tribunalul Vaslui la data de 18.02.2008, precum și al încheierii din data de 06.03.2008 prin care s-a îndreptat eroarea materială cuprinsă în dispozitivul acestei hotărâri cu privire la numele reclamantului, definitive și irevocabile, învestite cu formulă executorie, în sensul de a se înlătura din dispozitivul hotărârii mențiunea privind obligarea contestatoarei la plata indemnizației pentru persoane cu handicap pentru perioada martie - august 2004.
În motivarea contestației la titlu, contestatoarea a arătat faptul că, în mod eronat, prin sentința civilă nr. 50/CA/2008, pronunțată de către Tribunalul Vaslui la data de 18.02.2008 în cauza înregistrată sub nr-, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, contestatoarea a fost obligată să achite intimatului indemnizația pentru persoane cu handicap pentru perioada 01.03.2004- iulie 2004, deși pentru această perioadă nu exista cadru legal care să permită acordarea acestor drepturi.
Prin sentința civilă nr. 14/CA/25.05.2009, Tribunalul Vasluia respins contestația la titlu formulată de către contestatoarea Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V în contradictoriu cu intimatul, precum și cererea intimatului privind obligarea contestatoarei la plata amenzii prevăzute de art. 404 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 50/CA, pronunțată la data de 18.02.2008 de către Tribunalul Vaslui, s-a admis cererea formulată de către reclamantul și s-a dispus obligarea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului să plătească reclamantului indemnizația cuvenită persoanelor cu handicap fizic grav pentru perioada 01.03.2004- 28.02.2007, precum și suma de 1.000 lei, cu titlu de daune morale.
Prin încheierea din data de 06.03.2008, s-a dispus îndreptarea erorii materiale, în sensul că s-a dispus obligarea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului să plătească reclamantului indemnizația cuvenită persoanelor cu handicap fizic grav pentru perioada 01.03.2004- 28.02.2007, actualizată cu rata inflației la data plății, și suma de 1.000 lei, cu titlu de daune morale.
Sentința civilă nr. 50/CA/18.02.2008 a rămas irevocabilă prin respingerea recursului formulat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială si Protecția Copilului.
Instanța a reținut faptul că prin noțiunea de lămurire a unei hotărârii judecătorești doar se clarifică, se interpretează măsurile dispuse prin hotărârea a cărei anulare se cere, nu se modifică dispozitivul acesteia.
Indiferent de felul contestației, în mod constant, s-a decis că pe această cale nu se poate modifica sau anula hotărârea pusă în executare. Instanța care soluționează contestația se limitează să cerceteze dacă actele de executare se realizează cu respectarea dispozițiilor legale privitoare la executarea silită, ori, când este cazul stabilește întinderea și înțelesul dispozitivului care se execută.
Contestația în executare nu poate pune în discuție chestiuni de fond, prin care să se reanalizeze o hotărâre judecătorească definitivă, întrucât s-ar ajunge, pe această cale, la încălcarea puterii de lucru judecat.
Este astfel evident că în cadrul contestației la titlu instanța nu este îndreptățită să analizeze fondul raporturilor juridice dintre părți, ci trebuie să se conformeze hotărârii puse în executare.
Motivele care au stat la baza pronunțării unei hotărâri judecătorești nu mai pot fi cenzurate pe calea contestației la executare.
Prima instanță a reținut faptul că dispozitivul sentinței atacate pe calea contestației la titlu prin care contestatoarea a fost obligată la plata către reclamant indemnizației cuvenite persoanelor cu handicap fizic grav pentru perioada 01.03.2004- 28.02.2007, precum și la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de daune morale, este clar, nefiind necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea si aplicarea obligațiilor impuse în sarcina contestatoarei.
Practic, contestatoarea, punând în discuție justețea obligării sale la plata indemnizației pentru persoane cu handicap pentru perioada martie - august 2004, și solicitând înlăturarea dispozițiilor privind obligarea sa la plată pentru această perioadă, cere instanței să reanalizeze fondul raporturile juridice dintre părți, cu încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței definitive si irevocabile, investită cu formulă executorie.
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat recurs Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
În motivarea recursului s-a arătat că nu a solicitat instanței să modifice un titlu executoriu, să reanalizeze fondul raporturilor juridice dintre părți și nici nu a pus în discuție justețea obligării la plata indemnizației pentru persoane cu handicap, ci doar să fie înlăturate dispozițiile potrivnice din conținutul acestuia.
În acest sens, a arătat recurenta că prima instanță a reținut în mod eronat faptul că dispozitivul sentinței în discuție este clar, nefiind necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului din titlu.
A mai invocat recurenta că dispozitivul sentinței civile nr. 50/CA/2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui la data de 18.02.2008, conține dispoziții care sunt în contradictoriu cu actele normative care guvernau acordarea drepturilor respective în perioada martie-iulie 2004.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea atacată, în raport de prevederile legale aplicabile, de criticile recurentului, și sub toate aspectele, conform art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, constată că soluția criticată este legală și temeinică.
În conformitate cu prevederile art. 399 din Codul d e procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281 indice din Codul d e procedură civilă, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Aceste prevederi legale au fost corect interpretate și aplicate de prima instanță.
Într-adevăr, pe calea contestației la executare nu se pot invoca motive de fond care să repună în discuție o hotărâre judecătorească irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat. Asemenea motive se pot invoca numai pe calea mijloacelor de atac prin exercitarea cărora, înăuntrul termenelor legale, partea poate obține modificarea ori casarea hotărârii ce o prejudiciază. Deci, în cadrul contestației la executare instanța nu este îndreptățită să examineze fondul raporturilor juridice dintre părți, ci trebuie să se conformeze hotărârii contestate.
În prezenta cauză, recurenta contestatoare, susținând că dispozitivul sentinței civile nr. 50/CA/2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui la data de 18.02.2008, conține dispoziții care sunt în contradictoriu cu actele normative care guvernau acordarea drepturilor respective în perioada martie-iulie 2004, și că, în mod greșit au fost acordate drepturi pentru perioada martie - august 2004, repune în discuție, așa cum a reținut just prima instanță, fondul raporturilor juridice dintre părți deoarece este evident că analizarea problemei contradicției dispozitivului sentinței nr. 50/CA/18.02.2008 cu acte normative nu poate avea doar semnificația unei lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului din titlu.
Față de cele ce preced, Curtea, în temeiul prevederilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul introdus de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V împotriva sentinței civile nr. 14/CA/25.05.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.11.2009.
Președinte judecător judecător
- - - - - - -
Grefier
și tehnoredactat:, 2ex
Primă instanță: Tribunalul Vaslui
Judecător: -
Președinte:Roșculeț LeocadiaJudecători:Roșculeț Leocadia, Pinte Violeta Elena, Obreja
