Obligația de a face. Decizia 586/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 586/CA
Ședința publică de la 02 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-a luat spre examinare judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe
recurenții, și în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție al Județului V, Ministerul Administrației și Internelor și, având ca obiect obligația de a face - recurs împotriva sentinței civile nr. 190/CA din 29.06.2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, obiectul litigiului, părțile, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care se află la primul termen de judecată.
Prin procesul - verbal nr. 14/27.10.2009 s-a procedat la înlocuirea judecătorului I -, președintele completului de judecată 2, pentru termenul din data de astăzi, care se află în imposibilitate de a se prezenta la serviciu, fiind în concediu de odihnă, cu judecătorul stabilit prin planificarea de permanență.
Prin serviciul registratură al instanței, recurenții - intimați au depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și întâmpinări, duplicatele acestora fiind comunicate intimaților - recurenți.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constatând că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 190/CA/29.06.2009 Tribunalul Vaslui a respins ca neîntemeiată, excepția prematurității datorită lipsei procedurii prealabile, invocată de către pârâtul Inspectoratul de Poliție al Jud. V, cu sediul în V,-, jud.
A respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de către reclamanții, domiciliat în V,-, jud. V, domiciliat în V, str. -,. 203,. B,.12, jud. V, domiciliat în Bârlad,-, -. A,. 5, jud. V și, domiciliat în V,-, jud. V în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al jud. V, cu sediul în V,-, jud. V și Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B,-, Sector 1.
În motivarea sentinței instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile s-a apreciat, în esență că la data introducerii acțiunii, respectiv 10.03.2008, nu era în vigoare nici o prevedere legală care să impună parcurgerea unei asemenea proceduri, cu atât mai mult cu cât, anterior sesizării instanței, reclamanții au adresat pârâtului Voc erere prin care solicitau acordarea acelorași despăgubiri.
Pe fondul acțiunii s-a reținut că reclamanții, si au avut calitatea de funcționari publici cu statut special în cadrul pârâtului V, raporturile de serviciu ale acestora încetând în temeiul prevederilor art. 69 lit. b din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, respectiv ca urmare a pierderii capacității de muncă datorită invalidității de gradul II. Actualmente reclamanții sunt beneficiari de pensie de serviciu anticipată, stabilită în temeiul prevederilor Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat si alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, cu modificările si completările ulterioare.
Astfel, reclamanții, și au fost clasați inapți pentru serviciul militar în poliție drept urmare a unei invalidități de gradul II apărută sub efectul unor cauze vătămătoare în timpul și din cauza serviciului militar în politie, așa cum rezultă din deciziile medicale depuse la dosarul cauzei, respectiv deciziile nr. 1630/1/31.08.2006, 1654/20/3.07.2008, 1456/15/11.10.2007, 1940/26/8.08.2008, emise de către Comisia de expertiză medico-militară din cadrul Spitalului Militar Iași, avizată de Comisia centrală de expertiză medicală și evaluare a capacitații de muncă din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Potrivit prevederilor art. 28 al. 1 lit. m din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, așa cum au intrat aceasta în vigoare la data de 1.01.2003, polițistul are dreptul la asigurare de sănătate și bunuri în condițiile stabilite printr-o hotărâre a guvernului.
Astfel, potrivit acestui text de lege, polițiștii, ca și funcționari publici cu statut special, dacă aveau încheiate contracte de asigurare de sănătate ori bunuri, independent de achitarea asigurărilor sociale de sănătate către bugetul de stat, beneficiau din fonduri bugetare de decontarea primelor de asigurare pentru sănătate și bunuri, dacă sănătatea si bunurile le erau afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu ori în legătură cu acestea.
Aceste prevederi legale, care confereau polițiștilor dreptul de a le fi decontate primele de asigurare achitate în cazul încheierii unor contracte de asigurare de sănătate sau de bunuri din fonduri bugetare în cazul producerii riscului asigurat, adică în cazul afectării sănătății și bunurilor în exercițiul atribuțiilor de serviciu ori în legătură cu atribuțiile de serviciu, s-au aplicat tuturor categoriilor de riscuri asigurate produse pe perioada cât a fost acest text în vigoare, respectiv de la data de 1.01.2003, până la data de 17.11.2008, când a intrat în vigoare nr.OUG 153/2009, prin care s-au modificat prevederile art. 28 al. 1 lit. m din Legea nr. 360/2002.
Astfel, potrivit prevederilor art. 28 al.1 lit. m din Legea nr. 360/2002, așa cum au fost acestea modificate de nr.OUG 153/2009, polițiștii au dreptul la asigurarea despăgubirilor de viață, de sănătate și bunuri, în condițiile stabilite printr-o hotărâre a guvernului.
Prin prevederile HG nr. 1083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viață, de sănătate și bunuri ale polițiștilor, care a intrat în vigoare la data de 1.01.2009, s-au stabilit condițiile în care se acordă despăgubirile prevăzute de art. 28 al. 1 lit. m din Legea nr. 360/2002, așa cum au fost acestea modificate de nr.OUG 153/2009, în situația producerii riscurilor specifice activității de poliție.
Astfel, potrivit art. 3 lit. c din acest act normative, s-a stabilit că în cazul producerii riscului constând în invaliditatea de grad II, cum e cazul reclamanților, polițiștilor li se acordă despăgubiri constând într-o sumă de bani în cuantum de 8.000 euro, echivalentul în lei la data plății.
Instanța reține că din coroborarea prevederilor legale mai sus arătate, reiese faptul că, în situația producerii riscurilor specifice activității de poliție, riscuri printre care se enumeră și invaliditatea de grad II, începând cu data intrării în vigoare a nr.OUG 143/2009, adică începând cu luna noiembrie 2008, polițiștii beneficiau, prin efectul legii, de despăgubiri, al căror cuantum a fost stabilit la echivalentul în lei a 8000 euro.
Așadar, dacă în cazul riscurilor specifice activității de poliție constând în vătămarea sănătății și bunurilor, în legătură ori în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, produse anterior intrării în vigoare a nr.OUG 153/2008, polițiștii beneficiau de decontarea primelor de asigurare plătite ca urmare a încheierii unui contract de asigurare de sănătate și bunuri, în cazul riscurilor specifice activității de poliție constând în rănirea polițistului, invaliditatea de grad I, invaliditatea de grad II, invaliditatea de grad III, decesul și prejudiciile aduse bunurilor, așa cum sunt acestea stabilite de prevederile art. 3 din nr.HG 1083 din 2008, produse după intrarea în vigoare a nr.OUG 153 din 2008, adică după data de 17 noiembrie 2008, polițiștii beneficiau de despăgubiri constând într-o suma al cărei cuantum era stabilit de nr.HG 1083/2008 raportat și la riscul produs.
Altfel spus, riscurile asigurate produse anterior datei de 17.11.2008, prin efectul legii, generau, ca și fapte juridice producătoare de efecte juridice, doar dreptul polițiștilor de a beneficia de decontarea primelor de asigurare, în timp ce riscurile asigurate produse după această dată confereau polițiștilor dreptul de a li se plăti despăgubiri constând într-o anumită sumă de bani, al cărei cuantum era stabilit de lege, în funcție de riscul asigurat produs.
În speță, reclamantul, prin decizia 1630/1/31.08.2006, emisă de către Comisia de expertiză medico-militară din cadrul Spitalului Militar Iași, avizată de Comisia centrală de expertiză medicală și evaluare a capacitații de muncă din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a fost clasat inapt pentru serviciul militar în poliție, drept urmare a unei invalidități de gradul II apărută sub efectul unor cauze vătămătoare în timpul și din cauza serviciului militar în poliție
Astfel, în cazul acestui reclamant riscul profesional constând în invaliditatea de gradul II s-a produs cel târziu la data de 31.08.2006, când a și fost constatată de comisia medicală mai sus-arătată.
Reclamantul, prin decizia nr. 1654/20/3.07.2008, emisă de către Comisia de expertiză medico-militară din cadrul Spitalului Militar Iași, avizată de Comisia centrală de expertiză medicală și evaluare a capacitații de muncă din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a fost clasat inapt pentru serviciul militar în politie drept urmare a unei invalidități de gradul II apărută în timpul și din cauza serviciului militar în poliție.
Astfel, în cazul acestui reclamant riscul profesional constând în invaliditatea de gradul II s-a produs cel târziu la data de 3.07.3008, când a și fost constatată de comisia medicală mai sus-arătată.
Reclamantul prin decizia nr. 1456/15/11.10.2007, emisă de către Comisia de expertiză medico - militară din cadrul Spitalului Militar Iași, avizată de Comisia centrală de expertiză medicală și evaluare a capacitații de muncă din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a fost clasat inapt pentru serviciul militar în politie drept urmare a unei invalidități de gradul II apărută în timpul și din cauza serviciului militar în poliție.
Astfel, în cazul acestui reclamant riscul profesional constând în invaliditatea de gradul II a apărut cel târziu la data 11.10.2007, când a și fost constatată de comisia medicală mai sus arătată.
Reclamantul, prin decizia nr. 1940/26/8.08.2008, emisă de către Comisia de expertiză medico-militară din cadrul Spitalului Militar Iași, avizată de Comisia centrală de expertiză medicală și evaluare a capacitații de muncă din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a fost clasat inapt pentru serviciul militar în poliție drept urmare a unei invalidități de gradul II apărută în timpul și din cauza serviciului militar în poliție.
Astfel, în cazul acestui reclamant riscul profesional constând în invaliditatea de gradul II a apărut cel târziu la data 11.10.2007, când a și fost constatată de comisia medicală mai sus-arătată.
Față de cele expuse anterior, instanța a reținut faptul că, în cazul tuturor celor patru reclamanți, riscul profesional asigurat, constând în vătămarea sănătății, s-a produs anterior intrării in vigoare la data de 17.11.2008 a nr.OUG 153/2008, prin care s-au modificat prevederile art. 28 al. 1 lit. m din Legea nr. 360/2002, prin care se consacră legislativ pentru prima dată dreptul polițiștilor la plata de despăgubiri constând într-o sumă de bani, în cazul vătămării vieții, sănătății și bunurilor.
Drept pentru care, raportat la împrejurarea că potrivit prevederilor art. 15 din Constituție, legea civilă nu retroactivează și nu se aplică riscurilor asigurate (evenimentelor asigurate) care s-au produs anterior intrării sale în vigoare, ci doar riscurilor produse după data intrării sale în vigoare, instanța a reținut faptul că reclamanților nu li se aplică prevederile art. 28 al. 1 lit. m din Legea nr. 360/2002, așa cum au fost acestea modificate prin nr.OUG 153/2008.
Reclamanții, raportat la data producerii riscului asigurat, în temeiul prevederilor art. 28 al. 1 lit. m din Legea nr. 360/2002, anterioare modificării nr.OUG 143/2008, puteau eventual beneficia, în temeiul asigurării pentru risc profesional de sănătate, de decontarea din fonduri bugetare a primelor de asigurare pentru viață achitate în temeiul unui contract de asigurare, dacă reclamanții aveau încheiat un contract de asigurare de sănătate.
Împotriva sentințe civile 190/CA/29 iunie 2009 a Tribunalului Vaslui au declarat recurs reclamanții, și și pârâtul
Recurentul arată că are calitate de pensionar în baza Legii 179/2004 art. 13 lit. b din octombrie 2006, ar pe timpul cât a fost în activitate, lunar, a plătit din salariu sumele aferente asigurărilor de sănătate și sociale în consens cu statutul polițistului.
În fapt, este pensionar în baza Legii 179/2004 art. 13 lit. b din luna octombrie 2006, iar pe timpul în care a fost în activitate lunar a plătit din salariu sumele aferente asigurărilor de sănătate și sociale în consens cu Statutul polițistului.
În acest context potrivit art. 28 lit. m din Statutul polițistului, polițiștii au dreptul la "despăgubiri de viață, sănătate și bunuri, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;"
Din anul 2002 și până în prezent guvernele României nu au emis o hotărâre de punere în executare a prevederilor articolului sus-enunțat.
Prin HG 1083/2008 art. 3 și 4 sunt stabilite categoriile de riscuri si despăgubirile ce consfințesc asigurarea de sănătate prevăzută de statutul polițistului.
Hotărârea în cauză definește noțiunile folosite pentru a nu exista dubii astfel: "- polițist rănit - polițistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului; - polițist invalid - polițistul rănit clasat inapt pentru serviciul polițienesc de către comisiile de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă".
Din această perspectivă este evidentă împrejurarea că efectele unor cauze vătămătoare "dobândite în timpul și din cauza serviciului în poliție au determinat comisiile medico-militare să constate afectarea integrității anatomico-funcționale și implicit clasarea lor ca inapți serviciului în poliție cu invaliditate grad II.
Deoarece hotărârea de guvern nr. 1083/2008 este emisă pentru punerea în executare a Legii 360/2002 art. 28 lit. m, ceea ce presupune retroactivitate, având în vedere faptul că recurentul prin decizie medicală a fost încadrat la pensionare în gradul II invaliditate ca urmare a afecțiunilor dobândite în timpul și din cauza serviciului în poliție, a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va da să oblige pârâții la plata a câte 8000 euro în echivalent în consens cu prevederile art. 2,3 si 4 pct.2 lit. b din HG1083/2008
În mod greșit instanța de fond a interpretat cauza dedusă judecații, iar sentința pronunțată este lipsită de temei legal astfel:
1) Instanța nu a luat în considerare împrejurarea că din anul 2002 și până în anul 2008 guvernele României, cu încălcarea legii nu au emis o hotărâre de guvern care să stabilească modalitățile de punere efectivă în executare a dreptului consfințit prin Legea nr. 360/2002 art. 28 lit. m și în această situație, deși a fost beneficiar al dreptului respectiv, nu a putut beneficia de el deși la data pensionarii sale, respectiv luna octombrie 2006, îndeplinea toate condițiile prevăzute de lege pentru aceste despăgubiri.
2) Total greșit instanța de fond a interpretat hotărârea de guvern nr. 1083/2008 care, deși a fost emisă cu foarte mare întârziere, dar se referă la un drept în vigoare din anul 2002, stipulat in statutul polițistului respectiv lg.360/2002 art. 28 lit. m, deci însă și prin această modalitate, hotărârea emisă are caracter retroactiv, nefiind încălcate prevederile legii fundamentale, dimpotrivă se repară un rău cauzat prin nearmonizarea legislativă.
Altfel spus nu este posibil ca un drept existent să fie anulat prin imperfecțiuni legislative deoarece acest lucru ar crea nedreptăți în cadrul unei întregi clase de funcționari și ar putea genera acțiuni împotriva Statului R la forurile europene, știută fiind obligativitatea armonizării legislației naționale la nivel comunitar.
3) Instanța de fond în mod greșit a analizat textul de lege respectiv art. 28 lit. m din Legea nr. 360/2002 înainte și după modificare prin OUG153/2008 deoarece la analiză mai atentă a celor două texte de lege se poate observa cu claritate împrejurarea că acestea nu au nici o legătură cu legislația în domeniul asigurărilor sociale.
Dacă o persoană indiferent dacă încheie contract de asigurare cu oricare agent de asigurări sau societate de asigurări, desigur că eventualele despăgubiri sunt adiacente contractului respectiv de asigurare ori în situația supusă analizei nu poate să devină dependenți de o asigurare pe care polițistul în activitate o încheie sau nu, atunci legiuitorul la ce bun ar fi mai expus în categoria drepturilor și pe acela de la articolul mai sus discutat?
4) Instanța de fond a trecut cu ușurință peste solicitarea sa de a analiza împrejurarea că în decursul perioadei cât a fost activ ca polițist, lunar a plătit Statului R, contribuțiile prevăzute de lege pentru asigurări de sănătate ca și contribuțiile pentru asigurări sociale și din acest punct de vedere de fapt suma solicitată drept despăgubire ar fi de fapt o parte din banii săi depuși lunar în contul asigurărilor sociale de sănătate.
Împrejurarea că este pensionar și la pensionare din motiv de legislație instituția la care a muncit i-a plătit un număr de solde, nu are legătură cu cauza fiind vorba de alte drepturi prevăzute de lege.
Prin motive de recurs identice, recurenții și arată că a calitatea de pensionari în baza Legii 179/2004 art. 13 lit. b din luna octombrie 2007, iar pe timpul în care au fost în activitate lunar au plătit din salariile aferente asigurărilor de sănătate și sociale în consens cu statutul polițistului.
În acest context potrivit art. 28 lit. m din Statutul polițistului, polițiștii au dreptul la "des păgubiri de viată, sănătate și bunuri, în condițiile stabilite prin hotărâre a guvernului".
Din anul 2002 și până în prezent guvernele României nu au emis o hotărâre de punere în executare a prevederilor articolului sus-enunțat.
Prin HG 1083/2008 art. 3 și 4 sunt stabilite categoriile de riscuri și despăgubirile ce consfințesc asigurarea de sănătate prevăzută de statutul polițistului. Hotărârea în cauză definește noțiunile folosite pentru a nu exista dubii astfel: polițist rănit - polițistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului; polițist invalid - polițistul rănit clasat inapt pentru serviciul polițienesc de către comisiile de expertiză medicală și evaluarea capacității de muncă.
Din această perspectivă este evidentă împrejurarea că "efectele unor cauze vătămătoare" dobândite în timpul și din cauza serviciului în poliție au determinat comisiile medico-militare să constate afectarea integrității anatomico-funcționale și implicit clasarea recurenților ca inapți serviciului în politie cu invaliditate grad II. Deoarece hotărârea de guvern numărul 1083/2008 este emisă pentru punerea în executare a Legii 360/2002 art. 28 lit. m, ceea ce presupune retroactivitate, având în vedere faptul că recurenții, prin decizie medicală au fost încadrați la pensionare în gradul II invaliditate urmare a afecțiunilor dobândite în timpul și din cauza serviciului în poliție au solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va da să oblige pârâții la plata sumei e 8000 euro în echivalent în consens cu prevederile art. 2, 3 și 4 pct. 2 lit. b din HG1083/2008.
În mod greșit instanța de fond a interpretat cauza dedusă judecații iar sentința pronunțată este lipsită de temei legal astfel:
Instanța nu a luat în considerare împrejurarea că din anul 2002 și până în anul 2008 guvernele României cu încălcarea Legii nu au emis o hotărâre de guvern care să stabilească modalitățile de punere efectivă în executare a dreptului consfințit prin Legea nr. 360/2002 art. 28 lit. m și în această situație deși au fost beneficiari ai dreptului respectiv nu au putut beneficia de el deși la data pensionarii lor, respectiv luna octombrie 2007 îndeplineau toate condițiile prevăzute de lege pentru aceste despăgubiri. Total greșit instanța de fond a interpretat hotărârea de guvern nr. 1083/2008 care deși a fost emisă cu foarte mare întârziere, dar se referă la un drept în vigoare din anul 2002 stipulat în statutul polițistului respectiv Legea 360/2002 art. 28 lit. m, deci însăși prin această modalitate hotărârea emisă are caracter retroactiv nefiind încălcate prevederile Legii fundamentale, dimpotrivă se repară un rău cauzat prin nearmonizarea legislativă.
Altfel spus nu este posibil ca un drept existent să fie anulat prin imperfecțiuni legis lative deoarece acest lucru ar crea nedreptăți în cadrul unei întregi clase de ac ționari și ar putea genera acțiuni împotriva statului R la forurile europene știuta fiind obligativitatea armonizării legislației naționale la nivel unitar.
Instanța de fond în mod greșit a analizat textul de lege respectiv art. 28 lit. Legea nr. 360/2002 înainte și după modificare prin OUG 153/2008 eoarece la o analiza atentă a celor două texte de lege se poate observa cu claritate împrejurarea că acestea nu au nici o legătură cu legislația în domeniul asig urărilor sociale.
Dacă o persoana indiferent care încheie contractul de asigurare cu oricare agent de asigurări sau societate de asigurări desigur că eventualele despăgubiri îl sunt adiacente contractului respectiv de asigurare ori în situația supusă analizei nu pot să devină dependenți de o asigurare pe care polițistul în activitate o încheie sau nu, atunci legiuitorul la ce bun ar fi expus in categoria drepturilor si pe acela de la articolul sus discutat?
4. Instanța de fond a trecut cu ușurință peste solicitarea de a analiza împrejurarea că în decursul perioadei cât au fost activi ca polițiști lunar au plătit statului R contribuțiile prevăzute de lege pentru asigurări de sănătate ca și contribuțiile pentru asigurări sociale și din acest punct de vedere de fapt suma solicitată drept despăgubire ar fi de fapt o parte din banii lor depuși lunar în contul asigurărilor sociale de sănătate.
Împrejurarea că sunt pensionari și la pensionare din motiv de legislație instituția la care am muncit le-a plătit un număr de solde, nu are legătura cu cauza fiind vorba de alte drepturi prevăzute de lege.
Așa fiind, solicită instanței de control judiciar să admită acțiunea așa cum a fost formulată și să oblige pe pârât la plata sumei solicitate.
Recurentul susține că nu au fost analizate toate motivele pentru care el a refuzat plata despăgubirilor solicitate.
Despăgubirile acordare în temeiul nr.HG 1083/10.09.2008 constituie potrivit art. 5 alin. 1 "Forme de sprijin cu destinație specială" și nu funcționează pe principiul unei asigurări de viață, sănătate și bunuri în sensul definit de art. 9 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România și /sau art. 2 pct. 1 din Legea nr. 32 din 23 aprilie 2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor.
Articolul 28 alin. 1 lit. m din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului "prevedea faptul ca polițistul are dreptul la asigurare de viață, sănătate și bunuri în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului".
La data intrării în vigoare a nr.HG 1083/10,09.2008 privind asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri ale polițiștilor - 01.01.2009 - textul care consfințește dreptul polițiștilor la acordarea despăgubirilor a fost modificat prin Ordonanța de Urgență nr. 153 din 12 noiembrie 2008 în următoarea formă: polițistul are dreptul la: - m) asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului". În acest fel a fost înlăturat orice dubiu cu privire la regimul juridic al despăgubirilor în sensul că sumele eventual acordate nu sunt echivalentul sumei asigurate plătită în baza unui contract de asigurare, ci constituie, așa cum a arătat nr.HG 1083/10.09.2008, o formă de sprijin pentru polițistul căruia, în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, îi este afectată sănătatea, își pierde viata sau îi sunt distruse bunurile personale.
Modificata textului art. 28 alin. 1 lit. m din Legea nr. 360/2002.- prin Ordonanța de Urgență nr. 153 din 12 noiembrie 2008 a fost determinată, așa cum o arată și motivația din preambulul ordonanței, de următoarele considerente de legiferare:
"faptul că polițiștii sunt funcționari publici cu statut special, conferit potrivit legii, de îndatoririle și riscurile deosebite implicate de exercitarea atribuțiilor de serviciu privind apărarea drepturilor si libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice";
"faptul că în ultima perioadă a crescut în mod semnificativ numărul polițiștilor acționați in instanță ca urmare a săvârșirii unor fapte pe timpul și în legătură cu exercitarea acestor atribuții, situație care conduce la apariția unei stări necorespunzătoare asupra moralului colectiv, caracterizată prin nesiguranță și neîncredere manifestate în aplicarea imediată și necondiționată a prevederilor legale în vigoare";
"în scopul evitării disfuncțiunilor care apar în îndeplinirea atribuțiilor funcționale ale Ministerului Internelor și Reformelor Administrative".
Din interpretarea corelată a dispozițiilor amintite mai sus rezultă că nu s-a urmărit nici un moment crearea unei situații financiare privilegiate pentru actualii și foștii funcționari cu statut public special polițiști - care s-au îmbolnăvit în timpul si din cauza serviciului în politie, "ca simplu și direct beneficiu al calității de polițist în momentul încetării raporturilor de serviciu cu unitatea.
Contribuția achitată lunar în calitate de funcționar public cu statut special - polițist la fondul CASA nu dă naștere la dreptul la despăgubire prevăzut de nr.HG 1083 din 10.09.2008, ci constituie, potrivit Legii nr. 95 din 14.04.2096 privind reforma în domeniul sănătății (care a abrogat OUG nr. 150 din 31.10.2002 privit organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate), contribuția, obligatorie la sistemul de asigurări sociale de sănătate a acestei categorii de personal, privit ca principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației.
Potrivit dispozițiilor art. 209 din Legea nr. 95 din 14.04.2006 "(1) Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, denumii în continuare fondul este un fond special care se constituie și se utilizează potrivit prezentei legi. (2) Constituirea Fondului se face din contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, denumită în continuate contribuție, suportată de asigurați, de persoanele fizice și juridice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat precum și din alte surse
donații, sponsorizări, dobânzi, exploatarea patrimoniului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și al caselor de asigurări de sănătate potrivit legii (3) fondului se face, în condițiile legii, prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate denumită în continuare CNAS și, respectiv, prin casele de asigurări sociale de sănătate județene și municipiului B, denumite în continuare case de asigurări. fondului se realizează și prin Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești ()și Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului până la reorganizarea acestora".
În lumina prevederilor legilor succesive care au reglementat sistemul asigurărilor sociale de sănătate, asigurările de sănătate sunt obligatorii pentru cetățenii români, calitatea de asigurat dobândindu-se din momentul semnării contractului de asigurare.
Funcționarii publici cu statut special - polițiștii - nu se regăsesc între categoriile pe care legiuitorul a înțeles să le excepteze de la plata aceste contribuții.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în secții unite, a statuat prin decizia nr. III/16.01.2006 privind recursul în interesul legii promovat de procurorul general al României in aplicarea dispozițiilor art. 9 lit. b din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, faptul că "atât cadrele militare active, cât și polițiștii, beneficiază de asistență medicală gratuită și de medicamente gratuite potrivit reglementarilor din legile speciale numai dacă au fost respectate dispozițiile cu caracter general cuprinse în Legea nr. 145/1997 - privind achitarea cotelor de contribuție lunară la Fondul asigurărilor sociale de sănătate", hotărâre obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Cod procedură civilă
Reclamanții nu se află în nici una din situațiile prevăzute de lege pentru acordarea acestor despăgubiri:
Polițistul are, potrivit art. 28 alin. 1 lit. m din Ordonanța de Urgență nr. 153 din 12 noiembrie 2008, dreptul la asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate si bunuri ale polițiștilor numai "în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului " respectiv prin nr.HG 1083/10.09.2008 privind asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri ale polițiștilor.
și expresiile de polițist, polițist rănit, polițist invalid, polițist decedat nu au sensul uzual din Explicativ al Romane sau cel definit prin alte acte normative, ci au strict semnificația arătată în nr.HG 1083/10.09.2008 privind asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri ale polițiștilor.
O interpretare contrară nu poate fi primită deoarece:
"Polițistul rănit" nu este polițistul care "în timpul și din cauza serviciului în poliție", a suferit o rană, ci potrivit nr.HG 1083/10.09.2008, este polițistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului". nu poate surveni oricând în timpul și din cauza serviciului în poliție" adică oricând între momentul dobândirii calității, de funcționar public cu statut special - polițist - și momentul pierderii acestei calități, spre exemplu la domiciliul polițistului, noaptea în somn, în timp ce acesta efectuează concediul de odihnă etc., ci numai in condițiile în care îi este afectată integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului "în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu".
Polițistul invalid nu este polițistul care a fost clasat inapt pentru serviciul polițienesc din cauza vreunei boli apărute "in timpul și din cauza serviciului în poliție", ci, potrivit nr.HG 1083/10 09.2008, este polițistul rănit, clasat inapt pentru serviciul polițienesc de către comisiile de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă".
Ca urmare a evaluării capacității de muncă Comisia de Expertiză Medico - Militară de
pe lângă Spitalul Militar Iașia emis Certificatul de Decizie Medicală nr. 1630/1/31.08.2006 în care a concluzionat faptul ca sunteți "inapt pentru serviciul în poliție și scoatere din evidență" ca urmare a bolii apărută în timpul și din cauza serviciului în poliție și nu ca urmare a unui accident sau a unei răniri în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu".
Pentru rațiuni similare "polițistul decedat nu este polițistul care decedat în perioada în care avea calitatea de funcționar public cu statut special, adică oricând între momentul dobândirii calității dobândirii calității de funcționar public cu statut special - polițist - și momentul pierderii acestei calități ci polițistul care și-a pierdut viața în urma unui accident în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor legale". Nu poate fi asimilată acestor situații moartea naturală, un accident vascular sau cardiac, suicidul și afle asemenea cazuri în care moartea nu survine "în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor legale".
HG nr. 1083/10.09.2008 arată în art. 6 faptul că pentru toate sumele de bani plătite ca despăgubiri in temeiul prezentei hotărâri, Ministerul Internelor și Reformei administrative va iniția demersuri pentru recuperarea sumelor plățile de la persoanele ca re se fac vinovate de producerea prejudiciilor". Or, dacă ar fi să se accepte interpretarea care se dă noțiunii de "polițist invalid" în lumina dispozițiilor art. 6 n hotărâre, care nu disting după cum este vorba despre cazul rănirii, despre producerea validității sau despre decesul polițistului, ar trebui să întreprindă demersuri și pentru recuperarea prejudiciilor în cazul polițistului decedat în accepțiunea uzuală a acestei expresii, adică a funcționarului public cu statut special - polițistul - care a decedat oricând între momentul dobândirii calității de funcționar public cu statut special - polițist - și momentul pierderii acestei calități, dar nu în ultimul rând și în cazul polițistului valid ca urmare a bolii apărute în timpul și din cauza serviciului în politie.
Or, în aceste din două cazuri, ar fi dificil dacă nu chiar imposibil, de recuperat sumele
plătite drept despăgubiri de la persoanele care se fac vinovate de producerea prejudiciilor deoarece nu ar exista asemenea persoane responsabile pentru decesul sau boala apărută în timpul si din cauza serviciului în politie .
În plus, potrivit dispozițiilor art. 37^1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului cu modificările și completările ulterioare " decesul unui polițist, Ministerul Internelor șl Reformei Administrative) acordă familiei acestuia sau persoanei care a raportat cheltuielile ocazionate de deces, după caz. un ajutor suplimentar de deces egal cu "trei ori salariul de bază avut". Intr-adevăr, textul nu face nici o deosebire sub aspectul cauzei decesului si a legăturii lui cu " exercitarea atribuțiilor de serviciu" sau a faptului dacă moartea survine în timpul și din cauza serviciului în politie, de prevederile acestui ajutor beneficiind deci toți funcționarii publici cu statut special fără deosebire, singura condiție cerută de lege fiind aceea ca aceștia să aibă, la momentul decesului calitatea de polițist. Delimitarea/deosebirea clară între. polițistul invalid ca urmare a bolii" si
polițistul invalid ca urmare a rănirii/accidentului este făcută în Legea nr. 179 din 17
mai 2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor care arată in secțiunea a 2-a - Pensia de invaliditate - art. 27 - ca (1) Au dreptul la pensie de invaliditate polițiștii care și-au pierdut total sau cel puțin J din capacitatea de muncă din cauza:
a) producerii unor accidente în timpul și din cauza îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, accidentelor asimilate acestora conform legii, bolilor contractate în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului și tuberculozei;
b) accidentelor sau bolilor care nu au legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Sunt asimilate atribuțiilor de serviciu și atribuțiile îndeplinite în calitate de militar.
În art. 28 Legea arată faptul că "pensia de invaliditate se determină în raport cu gradul de pierdere a capacității de muncă, astfel:
a) invaliditatea de gradul 1, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă, precum și afectarea capacităților de autoservire, necesitând îngrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane.
b) invaliditatea de gradul II caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă cu posibilitatea invalidului de a se autoservi fără ajutorul altei persoane;
c) invaliditatea de gradul III caracterizată prin pierderea a cel puțin J din capacitatea de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională după încetarea raporturilor de serviciu, în condițiile în care "criteriile și normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II și III de invaliditate se aprobă prin ordin comun al ministrului administrației și internelor, ministrul muncii, solidarității sociale și familiei și ministrul sănătății (art. 29).
În lumina acestor dispoziții, ca urmare a pierderii totale / parțiale a capacității de muncă, polițiștii în activitate au dreptul la pensie de invaliditate sau, dacă îndeplinesc condițiile de vechime în serviciu prevăzute la art. 12 alin. 1 lit. b ori care, indiferent de vârstă au o vechime efectivă în serviciu de minimum 20 de ani, din care cel puțin 10 ani ca polițist sau militar sau dreptul la pensie de serviciu anticipată sau, respectiv, la pensie de serviciu anticipată parțială.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursurile nu sunt fondate.
Cu privire la recursul declarat de I se impune a fi arătat că soluția pronunțată de către instanța de fond îi este în totalitate favorabilă, condiții în care, aspectele invocate, ce tind doar la completarea motivării sentinței, iar nu la modificarea, în tot sau în parte, dispozitivului, nu se pot constitui în critici subscrise art. 304, 312 Cod procedură civilă totodată punându-se în discuție însuși interesul acestui recurent în promovarea căii de atac.
În raport cu cererea reclamanților așa cum a fost ea formulată, instanța a reținut în mod corect că potrivit prevederilor art. 28 alin. 1 lit. m din Legea 360/2002, modificată prin OUG153/2009, polițiștii au dreptul la asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri, în condițiile stabilite printr-o hotărâre de guvern.
HG 1083/2008 a intrat în vigoare la 01.01.2009, stabilind prin art. 3 lit. c că în cazul producerii discuțiilor specifice activității de polițist, printre care și invaliditatea de gradul II, începând cu noiembrie 2008, data intrării în vigoare a OUG143/2009, polițiștii beneficiază, prin efectul legii, de despăgubiri în valoare de 8000.
Această prevedere, în vigoare de la data arătată, este diferită de reglementarea anterioară, potrivit căreia în cazul riscurilor specifice acțiunii de polițist constând în vătămarea săvârșită și a bunurilor în legătură sau în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, produse anterior intrării în vigoare a OUG153/2009, polițiștii beneficiau de decontarea formelor de asigurare plătite ca urmare a încheierii unui contract de asigurare de sănătate și bunuri.
Prin prisma succesiunii actelor normative în materia examinată și avându-se în vedere momentul producerii situației invocate, se impune concluzia logică potrivit căreia riscurile asigurate produse anterior datei de 17.11.2008 generau doar dreptul polițiștilor de a beneficia de decontarea formelor de asigurare, iar riscurile asigurate produse după această dată determină dreptul polițiștilor de a li se plăti despăgubirile constând într-o anumită sumă de bani.
În cazul tuturor celor 3 reclamanți beneficiari ai deciziilor emise de comisia de expertiză medico-militară din cadrul Spitalului Militar Iași, riscurile profesionale constând în invalidate de gradul II s-au produs anterior intrării în vigoare a OUG153/2008, ce modifică prevederile art. 28 alin. 1 lit. m din Legea 360/2002, iar cum Legea civilă nu retroactivează, principiu consacrat constituțional, ei nu pot beneficia de despăgubirile solicitate, prevăzute într-un act normativ ulterior producerii riscului asigurat.
Raportat la aspectele reținute, Curtea va respinge recursurile, conform art. 312 Cod procedură civilă, menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile promovate de V, și împotriva sentinței civile nr. 190/CA din 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
-
Red. E - 02.12.2009
Tehnored.
02 ex.
04.12.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Obreja
