Alte cereri. Decizia 589/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.589/ ca
Ședința publică din data de 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
S-a luat în examinare recursul în contencios - administrativ formulat de recurenta pârâtă SC SRL - cu sediul în C, bd. - nr.284, județul C, împotriva Sentinței civile nr.563/21.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (nr. în format vechi 201/CA/2006), în contradictoriu cu intimata reclamantă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET C, cu sediul în C,-, - județ C, având ca obiect constatare nulitate absolută.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru recurenta pârâtă avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, pentru intimata reclamantă răspunde avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și timbrat cu 350 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței depusă la dosar și timbru judiciar de 2 lei.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul litigiului, mențiunile privitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebate fiind, părțile prezente precizează că nu au cereri de formulat, probe de administrat.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra cauzei.
Apărătorul recurentei pârâtesolicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare; în subsidiar, modificarea sentinței în sensul anulării acțiunii ca nesemnată, ori respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Învederează că a invocat lipsa semnăturii de pe cererea de chemare în judecată în fața instanței de fond, s-au acordat mai multe termene de judecată fără a se complini această lipsă. S-a încercat acoperirea lipsei semnăturii prin depunerea unei cereri de confirmare, iar nu prin semnarea cererii de chemare în judecată, potrivit art.133 Cod de procedură civilă. Cererea de acceptare a depunerii acțiunii art.304 pct.7 și 8 din Codul d e procedură civilă nu acoperă lipsa semnăturii de pe interogatoriul depus de avocat.
Critică hotărârea și pe aspectul soluționării excepției tardivității formulării acțiunii, arătând că cererea a fost depusă după un an de la semnarea contractului.
Solicită modificarea sentinței civile, considerând că s-a acordat ce nu s-a cerut; prin cererea formulată reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de colaborare nr.1647/2004 și în eronat instanța a dispus anularea contractului administrativ.
A invocat dispozițiile art.304 pct.7 și 8 din Codul d e procedură civilă, solicitând modificarea sentinței recurate, motivat de faptul că instanța de fond a schimbat natura contractului administrativ de parteneriat public în contract nenumit, fără a motiva de ce nu a reținut prevederile OG nr.16/2002, fapt ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că acest contract administrativ a fost încheiat cu respectarea Legii nr.213/1998 și a dispozițiilor constituționale.
Anterior încheierii contractului, instituția publică - prin instituția centrală - a întocmit două note de fundamentare pe anii 2003 și 2004, purtând viza de legalitate a serviciului juridic și avizate de Autoritatea Națională pentru Tineret care a aprobat contractul cadru de colaborare ce urma a fi încheiat. Învederează că intimata reclamantă și-a invocat propria culpă, invocând faptul că nu ar i îndeplinit acte premergătoare încheierii contractului, motiv pentru care apreciază acțiunea ca fiind neîntemeiată.
A solicitat casarea hotărârii cu trimiterea spre rejudecare, motivat de faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției insuficienței timbrajului, în considerente menționându-se doar că s-ar fi luat act că acțiunea a fost legal timbrată, la valoarea prețuită de reclamantă și nu a fost analizată și soluționată excepția inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile art.111 din Codul d e procedură civilă. Depune concluzii scrise.
Apărătorul intimatei reclamatesusține concluzii de respingere a recursului formulat.
Învederează că excepția inadmisibilității acțiunii a fost soluționată la termenul din 18.12.2006.
Referitor la lipsa semnăturii precizează că prin înscrisul depus au fost acoperite toate lipsurile procedurale.
În ce privește excepția tardivității formulării acțiunii, arată că acțiunea a fost depusă în termenul legal, la 10.04.2006 având în vedere că procedura prealabilă a fost finalizată la 22.03.2006.
Pe fondul cauzei corect a reținut prima instanță că bunurile ce fac obiectul contractului aparțin domeniului public al statului fiind indivizibile și potrivit legii, concesiunea sau închirierea acestora se face prin licitație publică.
În ce privește natura contractului arată că și în situația în care s-a aprecia ca fiind de parteneriat public - privat, OG nr.16/2002 are prevederi exprese cu privire la obiectul contractelor de parteneriat public - privat și reglementează etapele și procedura de încheiere a acestor contracte, între care și publicarea în Monitorul Oficial a intenției de încheiere a unui astfel de contract. Depune practică judiciară.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios-administrativ de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.2502/118/11.04.2006 pe rolul Tribunalului Constanța reclamanta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET C, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de colaborare nr. 1647/12.10.2006 încheiat între cele două părți.
În motivarea cererii a arătat că prin HG nr. 86/1999 s-a înființat Agenția Națională a și Turismului Școlar (), având în subordine Agențiile Teritoriale ale și Turismului Școlar (Ș), unități cu personalitate juridică și care au preluat în administrare baza materială a taberelor școlare.
Prin HG nr. 411/2004 s-a înființat Autoritatea Națională pentru Tineret (), organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care a preluat în subordine și, conform art. 7 alin. 2 "bunurile mobile și imobile din patrimoniul fostului și aflate în administrarea instituțiilor din subordinea se preiau cu titlu gratuit în patrimoniul ".
În acest context legislativ, a fost încheiat între S C în prezent (Direcția Județeană pentru Tineret C) și societatea pârâtă contractul de colaborare nr. 1647/2004 având ca obiect turistică Nord, aflată în patrimoniul public al statului și în administrarea
A susținut reclamanta că potrivit art. 11 lit. a din Legea nr. 213/1998 raportat la art. 136 alin. 4 din Constituția României, bunurile proprietate publică, sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, putând fi doar concesionate și închiriate prin licitație publică conform legii, fapt pentru care contractul în litigiu a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor imperative privind regimul proprietății publice.
Potrivit art.15 din Legea nr.213/1998 concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică se face prin licitație publică, or în cazul de față nu a fost realizată o procedură de licitație publică, în condițiile legii, acesta fiind încheiat în mod direct.
Consideră reclamanta că nu trebuie reținut punctul de vedere al pârâtei exprimat în cadrul procedurii prealabile, în sensul că acest contract este valabil încheiat ca și contract de parteneriat public privat deoarece nu au fost respectate prevederile OG nr.16/2002 ce reglementează strict etapele și procedura încheierii unui asemenea contract.
Reclamanta a mai arătat că din prevederile contractului de colaborare încheiat între părți precum și din calificarea expresă a acestuia de către părțile în litigiu, acest contract nu se încadrează în nici unul din cele două tipuri de contracte, fiind aplicabile dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 modificată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 136 din Constituție, Legea nr. 213/1998 și Legea nr. 554/2004, iar în susținerea cererii reclamanta a depus înscrisuri: inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, contractul de colaborare nr. 1647/2004, procedura prealabilă efectuată conform art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 7201Cod pr.civ.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvenționalăsolicitând respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la respectarea în totalitate a clauzelor contractuale, iar în cazul admiterii acțiunii obligarea reclamantei (pârâtă în cererea reconvențională) la restituirea în întregime a contravalorii investițiilor efectuate, inclusiv aportul în muncă și la plata profitului nerealizat pentru perioada contractuală rămasă de 29 ani.
În motivare pârâta a arătat că obiectul contractului de colaborare vizează realizarea unei colaborări între părți în vederea modernizării, întreținerii și utilizării bazei materiale a Nord, și se încadrează în categoria contractelor de parteneriat public privat, reglementate de OG nr. 16/2002.
La termenul de judecată din data de 12.06.2006, a invocat excepțiile neîndeplinirii procedurii prealabile în termenul legal și prescrierii dreptului la acțiune.
Prin încheierea din data de 19.06.2006 instanța a respins excepția tardivității formulării acțiunii, apreciind că procedura concilierii a fost finalizată la data de 22.03.2006 iar acțiunea a fost înregistrată la data de 10.04.2006, în termenul de 6 luni reglementat de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
La termenul de judecată din data de 20.11.2006 a invocatexcepția insuficientei timbrări și inadmisibilității acțiunii,excepție ce a fost respinsă prin încheierea din data de 18.12.2006.
La data de 04.12.2007 pârâta a invocat excepția lipsei semnăturii și lipsei calității procesuale active, excepții respinse prin încheierea din data de 19.02.2008.
Referitor la timbrajul cererii instanța a constatat, la data de 12.03.2007, că reclamanta are de achitat o taxă judiciară de timbru de 714 lei și timbru judiciar de 5 lei, potrivit art. 17 alin.2 din Legea nr.554/2004. Taxa a fost achitată conform chitanței de la fila 112. Prin Încheierea din 12.06.2008 instanța a respins excepția insuficientei timbrări a acțiunii.
Prin Încheierea din data de 15.05.2009 instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale având în vedere că doar acțiunea principală se afla în stare de judecată.
Prin note scrise, pârâta a arătat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 și 15 din Legea nr. 213/1998, contractul de colaborare având ca temei legal dispozițiile art. 8 din OG nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat modificată și completată prin Legea nr. 470/2002, care reglementează "stabilirea unei alte forme de asociere între părți se include în conținutul contractului de negociere".
Împrejurarea că reclamanta a invocat o cauză de nulitate absolută a contractului de colaborare nu va fi reținută, față de dispozițiile Legii 554/2004 care nu face distincție între nulități absolute și nulități relative, cererea urmând a fi analizată potrivit art. 2 alin.1 lit. c, ultima teză coroborat cu art. 8 alin. 2 din lege și prin raportare la dispozițiile speciale ale Legii nr. 213/1998 modificată.
Prin Sentința civilă nr.563/21.05.2009 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantei și a anulat contractul de colaborare nr. 1647/12.10.2004.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, contractul de colaborare nr. 1647/2004 încheiat între părți are ca obiect modernizarea, întreținerea și utilizarea bazei materiale a Nord.
Art. 2 din contract prevede că baza materială menționată rămâne în proprietatea publică a statului în administrarea prin Agenție.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 modificată privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin. 4 din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ teritoriale prin modurile prevăzute de lege.
În speță, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că prin HG nr. 15/2004 și HG nr. 2060/2005 anexa 10, bunurile care alcătuiesc Nord și care fac obiectul contractului în litigiu, aparțin domeniului public al statului.
Cum bunurile ce fac obiectul contractului aparțin domeniului public al statului, acestea se supun dispoziției art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 213/1998, care prevede că bunurile din domeniul public nu pot fi înstrăinate, ele pot fi date numai în administrare,concesiune sau închiriere în condițiile legii,iar art. 15 din lege reglementează "concesionarea sau închirierea se face prin licitație publică, în condițiile legii".
Art. 11 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 prevede că "actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin.1 sunt lovite de nulitate absolută".
A fost înlăturată susținerea pârâtei, în sensul că în cauză sunt incidente dispozițiile OG nr. 16/2002 (art. 8 și 13), întrucât din conținutul actului juridic dedus judecății nu se pot reține prevederile legale menționate.
Reținând sancțiunea prevăzută de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 modificată și raportat la art. 18 alin. 4 lit. a din Legea nr. 554/2004, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantă și, pe cale de consecință a anulat contractul de colaborare încheiat între părți.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta, invocând dispozițiile art.304 pct. 6,7, 8 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de pârâtă.
Instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepția insuficienței timbrajului acțiunii, excepție invocată de pârâtă la data de 11.09.2006 și reiterată la data de 15.05.2009.
In considerentele hotărârii se reține că la termenul din 20.11.2006 a fost invocată această excepție și cea a inadmisibilității, dar numai excepția a doua a fost respinsă prin Încheierea din data de 18.12.2006, așa cum rezultă din cuprinsul acestei încheieri.
Asupra excepției insuficienței timbrajului ce a fost reiterată în data de 15.05.2009, de asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat.
In motivarea hotărârii, se arată numai că referitor la timbrajul cererii, instanța ar fi luat act că acțiunea a fost timbrată la valoarea prețuită de reclamantă în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 554/2004 raportate la Legea nr. 146/1997.
Ori, valoarea menționată în contractul a cărui nulitate s-a solicitat este de 10 miliarde ROL (a se vedea în acest sens art. 11 pct. 3 din contract ), valoare care a fost însușită de către reclamantă prin procesul - verbal încheiat între Direcția Județeană pentru Tineret C și pârâtă.
Pe de altă parte, în cauză s-a considerat fără nici un motiv legal că suma derizorie de 3.000 euro, la care și-a evaluat reclamanta acțiunea, ar corespunde cu realitatea chiar dacă din raportul de expertiză judiciară efectuată în cauză valoarea contractului depășea 7.000.000 lei.
Instanța nu s-a pronunțat, lăsând nesoluționată excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere caracterul subsidiar al acțiunii în constatare față de cea in realizare,excepție invocată de societatea pârâtă, prin cererea depusă la termenul din 11.09.2006, situație de natură a atrage casarea hotărârii în vederea soluționării excepției menționate de instanța de fond, astfel încât să se asigure dublul grad de jurisdicție.
Excepția a fost întemeiată și pe motivul că prin cererea principală s-a solicitat constatarea nulității absolute a unui contract administrativ, fără a se solicita și repunerea părților în situația anterioară.
Potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 111 alin. 2.pr.civ. partea care are interes în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, cum este și cel al constatării nulității absolute a unui contract, poate formula o cerere în acest sens, care însă devine inadmisibilă dacă poate fi intentată o cerere în realizarea dreptului pretins.
Deși în cauză, reclamanta, prin reprezentant, a precizat în ședința publică din 11.09.2006 că nu a solicitat repunerea părților în situația anterioară, instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepția motivată pe caracterul subsidiar al acțiunii în constatare față de acțiunea în realizare. Aceasta se impunea cu atât mai mult cu cât era evident că nu s-a solicitat aceasta tocmai pentru eludarea legii privind taxele judiciare de timbru, în aceeași ședință publică chiar reclamanta arătând că de aceea nu a timbrat la valoare.
2. Acțiunea reclamantei a avut ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de colaborare nr. 1647/12.10.2004,acesta rămânând neschimbat până la soluționarea cererii de chemare în judecată, deși s-au acordat două termene pentru ca reclamanta să facă precizări cu privire la obiectul cererii în raport de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, potrivit Încheierii de ședință de la 11.09.2006, și, respectiv, celei de la 09.10.2006. Și, cu toate acestea, instanța de judecată a hotărât anularea contractului de colaborare, acordând, așadar, ceea ce nu s-a cerut.
Potrivit art. 132.pr.civ. " - (1) La prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi." Reclamanta însă a înțeles să nu ceară modificarea cererii în sensul schimbării obiectului acțiunii din constatarea nulității în solicitarea anulării Contractului de colaborare nr. 1647/12.10.2004, prima fiind o cerere specifică dreptului civil/comercial, iar cea de a doua a dreptului administrativ.
Potrivit art. 18 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 - legea contenciosului administrativ:
"(4) Atunci când obiectul acțiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, în funcție de starea de fapt, instanța poate:
a) dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;
b) obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;
c) impune uneia dintre părți îndeplinirea unei anumite obligații;
d) suplini consimțământul unei părți, când interesul public o cere;
e) obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale și morale.
de unde rezultă că cererea reclamantei nu corespunde dispozițiilor legale în materie, fiind deci inadmisibilă.
Instanța de fond a respins însă excepția inadmisibilității pe acest aspect prin Încheierea de ședință de la 18.12.2006, cu motivarea greșită că în dreptul administrativ are un interes practic redus distincția dintre nulitățile absolute și nulitățile relative, regimul juridic al acestora nefiind diferit, indiferent de caracterul normei legale încălcate.
Această motivare contravine art. 18 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 care prevede expres soluția în cazul contractului administrativ, pe de o parte și, pe de altă parte, în condițiile în care soluția pe fond pronunțată a fost cea a anulării, evident există contradicție între hotărârea dată și motivele pe care aceasta a fost întemeiată.
3.Instanța a soluționat în mod greșit excepția lipsei de semnătură invocată de societatea pârâtă.
Potrivit art. 133 din pr.civ. "(1) Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.
(2) Lipsa semnăturii se poate totuși împlini în tot cursul judecării. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură,reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare,iar când este prezent în instanță, în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea."
In cazul nostru lipsa de semnătură s-a încercat a fi acoperită prin confirmare printr-un act separat și nu prin semnarea cererii de chemare în judecată ceea ce nu corespunde dispozițiilor legale.
Mai mult documentul care face vorbire de acceptarea depunerii acțiunii prin avocat nu specifică faptul că este de acord cu semnarea interogatoriului administrat în cauză de către avocat.
4.Instanța de fond a soluționat greșit excepția tardivității formulării acțiunii.
Contractul a fost atacat de reclamantă după mai bine de 15 luni de la data semnării acestuia ori potrivit art.11 din Legea nr.54/2004:
"(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;
c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul "contractelor administrative.
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere."
In condițiile în care cererea de față a fost introdusă cu depășirea termenului de 1 an (calculat de la data încheierii contractului administrativ) în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității, soluția de respingere fiind dată nu numai cu încălcarea legii, ci, totodată, în contradicție cu chiar considerentul corect privind scopul teleologic al normei și avut în vedere, respectiv acela că noua lege a contenciosului administrativ prevede posibilitatea pentru autoritatea publică emitentă a unui act administrativ nelegal de a solicita instanței de contencios administrativ să constate nulitatea acestuia, legiuitorul urmărind ca raporturile juridice reglementate să aibă o anumită stabilitate, prin aceea că după intrarea în circuitul civil, să poată fi atacat într-un anumit termen la instanța competentă.
5. Instanța de fond, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura contractului administrativ din contract de parteneriat - public în contract nenumit.
Prin întâmpinare, precum și prin probele administrate recurenta consideră că a dovedit că baza legală a Contractului de colaborare nr. 1647/12.10.2004, contract de parteneriat public - privat, a fost Ordonanța Guvernului nr. 16 din 24 ianuarie 2002 privind contractele de parteneriat public - privat, modificată și completată de Legea nr. 470 din 9 iulie 2002. Instanța de judecată a reținut doar că susținerea pârâtei, în sensul că în cauză sunt incidente dispozițiile OG nr. 16/2002 ( art. 8 si 13 ) nu poate fi primită, întrucât din conținutul actului juridic dedus judecății nu se pot reține prevederile legale menționate, însă fără a motiva de ce instanța nu poate reține prevederile legale menționate în prezenta cauză. Această situație echivalează cu o nemotivare a hotărârii judecătorești.
Astfel, potrivit art. 261 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, hotărârea se dă în numele legii și trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților iar în conformitate cu dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 7 din același cod, modificarea sau casarea unei hotărâri, se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Instanța nu a analizat susținerile pârâtei de fapt și de drept, expuse pe larg în întâmpinare cât și în concluziile scrise, după cum urmează:
Contractul nu intră în contradicție cu dispozițiile art. 136 alin. 4 din Constituția României precum și art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 213/1998 întrucât din clauzele de la art.1 și 2 din contract rezultă că administrarea bazei materiale aparține Agenției Naționale a și Turismului Școlar, instituție publică, în temeiul HG86/1999 ( bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului pagina 102. poziția 36512 - 36516), aspect susținut și de reclamanta Direcția Județeană pentru Tineret prin motivele de respingere a excepției calității procesuale active.
Contractul are ca obiect un parteneriat public - privat, între Agenția Teritorială a și Turismului Școlar și SC SRL.
La încheierea acestuia s-au avut în vedere dispozițiile art. 12 alin. 3 al Legii 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, care dispune că: "Titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta, în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare", art. 3 ( 1 ) din Ordonanța Guvernului nr. 16 din 24 ianuarie 2002 privind contractele de parteneriat public - privat, modificată și completată de Legea nr. 470 din 9 iulie 2002, care dispune că: inițiativa unui proiect public - privat aparține autorității publice", precum și dispozițiile art. 4 lit. b și 6 din Hotărârea de Guvern nr.86 din 11 februarie 1999.
Astfel, în perioada anterioară lunii octombrie 2004 instituția publică, respectiv Direcția Județeană pentru Tineret C ( fosta Agenție Teritorială a și Turismului Școlar C), a inițiat încheierea unui contract de parteneriat public - privat care s-a concretizat în semnarea cu SC SRL a Contractului de colaborare nr. 1647/12.10.2004.
La baza încheierii Contractului de colaborare au stat și:
1. Nota nr. 1178/02.06.2003 a Agenției Naționale a și Turismului Școlar semnată de directorul general, d-na, care privește încheierea contractelor - cadru de către Agențiile teritoriale cu parteneri privați. Nota fiind aprobată de secretarul de stat ( fila 149 din dosar) și
2. Nota de fundamentare nr. 758/26.03.2004 a Agenției Naționale a și Turismului Școlar semnată de directorul general, d-na, având viza de legalitate a Șefului Serviciului Juridic, audit și Control, dl., și înaintată către Autoritatea Națională pentru Tineret, fiind aprobată de președintele acesteia, d-na secretar de stat, prin care se propunea și se aproba încheierea contractelor - cadru de colaborare ca cel încheiat ulterior cu societatea pârâtă.
Contractul de colaborare nr. 1647/12.10.2004, încheiat între cele două părți, a fost completat pe modelul tipizat aprobat de Autoritatea Națională pentru Tineret prin documentele indicate mai sus.
Cu privire la acest aspect:
1. Potrivit art. 13 din Ordonanța nr. 16/2002 - privind contractele de parteneriat public - privat, contractul nu intră sub incidența Ordonanței de urgență nr. 60/2001 privind achizițiile publice, deci la încheierea acestuia nu era necesară licitația publică.
2. Contractul este supus unei legi speciale, respectiv Legea nr.332/2001.
3.Eventualele nerespectări ale procedurii din partea reclamantei, anterior semnării contractului, nu pot fi acceptate deoarece aceasta își invocă propria culpă.
Chiar și în aceste condiții, reclamanta nu a indicat textul de lege prin încălcarea căruia, ca urmare a nerespectării în totalitate a etapelor procedurale, tot din culpa reclamantei, în vederea încheierii contractului de colaborare, s-ar putea admite cererea de chemare în judecată, respectiv constatarea nulității absolute a contractului de colaborare.
Aprobarea s-a dat în temeiul art. 2 și 4 din Hotărârea de Guvern nr. 411 din 23 martie 2004, privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Tineret.
Nota de fundamentare a evidențiat următoarele aspecte:
1. mare parte a bazei materiale a Agenției Naționale a și Turismului Școlar se afla în conservare ori nu mai putea fi folosită la capacitate din pricina uzurii și degradării acesteia în timp, motivul fiind lipsa investițiilor, cauzate de fonduri insuficiente. în aceasta categorie se regăsea și Nord.
2. s-au avut în vedere dispozițiile art. 12 alin. 3 al Legii 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, care dispune că: " Titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta, în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare", când a solicitat să aprobe inițiativa de a institui un contract cadru de colaborare, ce urma a fi încheiat, în mod direct de Agențiile Teritoriale, cu potențialii parteneri interesați să investească în imobilele aflate în administrarea acestora.
3. de asemenea, s-a avut în vedere ca nici un contract de colaborare să nu intre în vigoare decât de la data avizării lui de către, care își asuma astfel responsabilitatea asupra necesității și oportunității încheierii acestuia.
4. S-a solicitat încheierea directă a acestor contracte.
Tot din conținutul Notei de fundamentare rezultă că încheierea acestui contract, de către inițiatorul, este în concordanță cu:
1. dispozițiile art. 2 din Hotărârea nr. 2137 din 30 noiembrie 2004, privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale a și Turismului Școlar și a agențiilor teritoriale ale taberelor și turismului școlar, în ceea ce privește atingerea scopului, obiectivelor și atribuțiilor legale ale acestora, și
2. dispozițiile art. 14 din aceeași Hotărârea de Guvern, care dispune: "în vederea îndeplinirii funcțiilor sale specifice, Agenția poate încheia, în condițiile legii, contracte cu persoane juridice, având ca obiect orice alte servicii necesare realizării obiectivelor din domeniul său de activitate."
Avizarea contractelor s-a făcut în temeiul art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 16 din 24 ianuarie 2002 privind contractele de parteneriat public - privat, modificată și completată de Legea nr. 470 din 9 iulie 2002.
Important de reținut că art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 16 din 24 ianuarie 2002 modificată și completată, dispune ca:
"(1) Proiectelor de parteneriat public - privat le sunt aplicabile prevederile legale privind promovarea investițiilor directe cu impact semnificativ în economie. (* Legea nr. 332/2001 )
(2) Contractarea proiectelor de parteneriat public - privat nu intră sub incidența Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2001 privind achizițiile publice."
De asemenea, din art. 11 (1) și 12 (3), (4) din Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, rezultă în mod clar că bunurile din domeniul public pot fi date în administrare iar titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta, în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare.
Din analizarea conținutului celor două legi rezultă că:
1. putea încheia contracte de parteneriat, și
2. acestor contracte nu le sunt aplicabile condițiile impuse achizițiilor publice. decontract de colaborareare temei legal în dispozițiile art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 16 din 24 ianuarie 2002 privind contractele de parteneriat public - privat, modificată și completată, unde se dă posibilitatea autorității publice la: ".stabilirea unei alte forme de asociereîntre părți se include în conținutul contractului de negociere."
Contractul de colaborare, și-a produs efecte și a fost recunoscut în integralitate de către ambele părți, toate clauzele acestuia fiind respectate.
Cu privire la derularea contractului de colaborare recurenta subliniază că din răspunsul nr. 8 din Interogatoriul rezultă că derularea contractului de colaborare s-a desfășurat pe o perioadă de aproximativ 15 luni de la încheiere fără ca reclamanta să sesizeze existența unei cauze de nulitate a acestuia. Mai mult din răspunsurile la Interogatoriu rezultă că reclamanta își invocă propria culpă pentru a i se admite cererea de chemare în judecată.
Or, după mai mult de 15 luni de la încheierea Contractului, în condițiile în care SC SRL a investit sume importante (cu mult peste 13 miliarde lei vechi), și a respectat toate obligațiile contractuale cu bună-credință iar Direcția Județeană pentru Tineret C (fosta Agenție Teritorială a și Turismului Școlar C) a beneficiat de venituri extrabugetare, ce în alte condiții nu le-ar fi obținut, precum și pentru faptul că a fost pusă în valoare, consideră recurenta, față de cele evocate mai sus, că nu există fundament legal ori de altă natură care să împiedice pe mai departe derularea acestui contract.
6.Interpretarea greșită a naturii juridice a contractului administrativ atacat a atras aplicarea greșită a Legii nr. 213/1998 și încălcarea dispozițiilor legale incidente în materia contractelor de parteneriat public - privat.
acestui motiv de recurs sunt argumentele expuse la pct. 5.
7.oluția este nelegală și pentru că instanța fondului a dispus disjungerea cauzeipentru soluționarea pretențiilor societății pârâte din cererea reconvențională, în condițiile în care, judecata trebuia să se efectueze simultan, cu atât mai mult cu cât la dosarul cauzei exista expertiza contabilă judiciară, care a stabilit valoare investițiilor, cât și a profitului nerealizat.
Astfel, conform art. 119-120 Cod pr. civilă, dacă pârâtul are pretenții în legătură cu acțiunea sau mijloacele de apărare ale reclamantului, el poate să formuleze cerere reconvențională.
Rolul cererii reconvenționale este, deci, acela de a permite pârâtului ca, în cadrul procesului pornit împotriva sa, să-și poată lichida propriile pretenții în legătura cu acțiunea reclamantului.
Cererea reconvențională se judecă odată cu cererea principală, asigurându-se prin aceasta o mai bună administrare a justiției, precum și evitarea unor soluții contradictorii, referitoare la pretenții reciproce și strâns legate între ele.
Disjungerea poate fi totuși dispusă atunci când între cererea reconvențională și acțiunea principală nu există o strânsă legătură inseparabilă și, totodată, soluționarea cererii reconvenționale nu necesită urgență.
Intimata reclamantă, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.6, 7, 8 și 9.pr.civ. dar și potrivit dispozițiilor art.304/1 pr.civ. Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art.304 pct.6 pr.civ. modificarea hotărârii atacate se dispunedacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.În speță nu poate fi reținut acest motiv invocat de recurentă ( fără a detalia în concret în ce constă) întrucât prima instanță a analizat întocmai ceea ce a solicitat reclamanta, respectiv legalitatea contractului de colaborare nr.1647/12.10.2004.
Hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină soluția adoptată, atât asupra excepțiilor cât și asupra fondului, fără a se putea reține că acestea sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, astfel încât incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ. la care a făcut referire recurenta, nu se justifică.
În ceea ce privește critica recurentei potrivit căreia instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate, se constată că aceasta este nefondată.
Pârâta a invocat excepția insuficientei timbrări a acțiunii la data de 11.09.2006 iar prin Încheierea din 12.03.2007 instanța a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita o taxă judiciară de timbru de 714 lei și timbru judiciar de 5 lei, în funcție de valoarea obiectului acțiunii, precizată de reclamantă.
Taxa judiciară de timbru astfel stabilită a fost achitată prin chitanța nr.CT xwm -/02.04.2007 ( fila 112 ).
Prin Încheierea motivată din 12.06.2008 instanța a respins excepția insuficientei timbrări a acțiunii, ca nefondată.
În mod corect a apreciat tribunalul că pârâta nu se mai poate plânge cu privire la taxa de timbru întrucât avea la dispoziție cererea de reexaminare în cazul în care ar fi considerat că aceasta nu a fost stabilită legal, procedură de care nu a înțeles să se folosească.
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă la data de 11.09.2006 ( fila 53 ) a fost soluționată de instanța de fond în mod corect în sensul respingerii acesteia, prin Încheierea motivată din data de 18.12.2006.
De asemenea, în mod corect a apreciat prima instanță, în conformitate cu dispozițiile art.133 alin.2 pr.civ. ca fiind nefondată excepția nulității acțiunii pentru nesemnarea acesteia, constatând că prin declarația de la fila nr.191 Direcția Județeană pentru Tineret C, prin director, și-a însușit acțiunea și a confirmat mandatul dat avocaților privind redactarea, semnarea și susținerea acesteia.
Referitor la excepția tardivității formulării acțiunii, nu poate fi reținut punctul de vedere al recurentei, potrivit căruia termenul de un an trebuia să fie calculat de la data încheierii contractului. În mod corect a apreciat tribunalul, în aplicarea dispozițiilor art.7 alin.6 coroborate cu dispozițiile art.11 alin.1, lit.e din Legea nr.554/2004 că acțiunea a fost formulată în termenul de 6 luni de la finalizarea procedurii concilierii.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. este incident numai atunci când instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În ceea ce privește natura juridică a contractului încheiat de părți, Curtea constată că tribunalul în mod corect a reținut că nu sunt aplicabile acestuia dispozițiile speciale prevăzute de OG nr.16/2002, privind contractele de parteneriat public privat.
Trebuie menționat că pârâta, fiind cea care a susținut că la baza încheierii contractului de colaborare nr.1647/12.10.2004 stau dispozițiile OG nr.16/2002, avea obligația, potrivit dispozițiilor art.129 alin.1 pr.civ. și art.1169 civ coroborate cu dispozițiile art.115 pct.3 pr.civ să dovedească acest aspect.
Or, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că intenția părților a fost aceea de a încheia un contract de parteneriat public privat.
Mai mult decât atât, pârâta trebuia să facă dovada că acest contract a fost încheiat după parcurgerea unor etape obligatorii prevăzute de actul normativ invocat, respectiv:
1. publicarea de către autoritatea publică în Monitorul Oficial al României, Partea a VI-a, în Oficial al Comunităților Europene și/sau într-un jurnal internațional de largă circulație intenția de a iniția un proiect de parteneriat public-privat(art.4)
2.dupădata publicării intenției de inițiere a unui proiect de parteneriat public-privat, autoritatea publică primește scrisori de intenție, însoțite de documentul atașat scrisorii de intenție, din partea investitorilor interesați; cele mai bune scrisori de intenție urmând să fie selecționate de autoritatea publică(art.5)
3.upă încheierea selecției documentelor atașate și a scrisorilor de intenție exprimate, autoritatea publică încheie câte un acord de proiect, în termen de 15 zile, cu fiecare dintre investitorii care îndeplinesc condițiile conținute în anunțul publicat; în paralel cu analiza scrisorilor și a documentelor atașate depuse de investitori, autoritatea publică elaborează studiul de fezabilitate a proiectului;condițiile de realizare a proiectului vor fi negociate de o comisie specială, pe baza studiului de fezabilitate( art.6)
4.a finalizarea procedurii de depunere și rezolvare a contestațiilor, autoritatea publică intră în negocierea finală a unui contract de parteneriat public-privat pentru concesiunea de lucrări cu investitorul cel mai bine clasat(art.8 și 9)
5.Contractul de parteneriat public-privat în forma negociată este supus spre aprobare Guvernului sau autorității publice locale, potrivit competenței și atribuțiilor legale aferente categoriei bunului public în cauză( art.10)
Prin urmare nu va fi reținută critica recurentei potrivit căreia instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura contractului administrativ din contract de parteneriat public în contract nenumit și nici incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ.
Nefondate sunt toate celelalte critici aduse hotărârii, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
Consecința interpretării corecte a naturii juridice a contractului atacat o reprezintă aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr.213/1998, respectiv anularea (art.11 alin.1 și 2) contractului încheiat cu încălcarea dispozițiilor art.15 ( oncesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică se face prin licitație publică, în condițiile legii ).
Având în vedere că cererea principală se afla în stare de judecată, tribunalul în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 120 alin.2, dispunând disjungerea cererii reconvenționale și judecarea acesteia separat.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursulîn contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă SC SRL cu sediul în C, bd. -, nr.284, județul C, împotriva Sentinței civile nr.563/21.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (nr. în format vechi 201/CA/2006), în contradictoriu cu intimata reclamantă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET C, cu sediul în C-, - județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud. fond:
tehnoredactat dec.jud.-- -
2 ex/29.01.2010
22 2009
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
