Obligare emitere act administrativ. Decizia 590/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.590/CA
Ședința publică din data de 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de recurentul reclamant - cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Administrației Finanțelor Publice M, situat în M,-, județul C, împotriva Sentinței civile nr.720/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în C, str. - nr.18, județul C, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurentul reclamant, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,50 lei.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul litigiului și stadiul procesual.
Recurentul reclamant depune la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare și concluzii scrise; precizează că nu are cereri de formulat, probe de administrat.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra cauzei.
Recurentul reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului pentru motivele expuse în recurs și în concluziile scrise depuse la dosar.
Critică hotărârea recurată pentru netemeinicie, arătând că din redactarea hotărârii nu se poare constata dacă legea a fost corect aplicată; nici interpretarea dată legii nu este concludentă, instanța de fond nefăcând o analiză amănunțită asupra dispozițiilor Legii nr.188/1999 raportat la Legea nr.514/2003 și asupra unor înscrisuri depuse la dosar, hotărârea pronunțată la fond nu cu prinde clar motivele de fapt și de drept care au format convingere instanței, motivarea sentinței fiind superficială.
Solicită ca instanța de control judiciar să examineze cauza sub toate aspectele și să aibă în vedere multitudinea de acte normative și succesiunea lor în timp, materialul probator depus la dosar, gradul profesional principal deținut de recurent, după ce a fost cca. 10 ani asistent.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios-administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 23.03.2009 și înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C la emiterea unei decizii prin care să fie operate modificări privind încadrarea și salarizarea în conformitate cu Legea nr.514/2003, respectiv încadrarea în clasa I gradul profesional superior, treapta de salarizare I, salarizare la nivelul salariului de bază corespunzător încadrării începând cu data introducerii prezentei acțiuni.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost numit consilier juridic la 23.08.1999. În contextul reorganizării acestei profesii, Legea nr.514/2003 și Statutul Consilierilor juridici instituiau obligații atât în sarcina consilierului juridic, dar și a autorităților publice. Astfel, art.24 alin.2 din Legea nr.514/2003 preluat și de art.60 alin.3 din statut prevede că în 60 de zile de la intrarea în vigoare a Statutului, autoritățile publice, instituțiile și celelalte persoane juridice de drept public sau privat vor opera modificările prevăzute în lege și statut cu privire la încadrarea, salarizarea, stabilirea statului, a drepturilor și obligațiilor consilierilor juridici pe care i-au numit sau angajat, dispoziții ce au caracter imperativ și obligatoriu.
A mai susținut reclamantul că, deși prestează servicii în domeniul juridic corespunzător vechimii în specialitatea juridică, nu au fost întreprinse măsuri pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor legale privind avansarea în gradele de salarizare a consilierilor juridici încălcându-se prevederile art.55 din Legea nr.188/1999 modificată prin nr.OUG1/2006.
Reclamantul a solicitat pârâtei încadrarea la consilier juridic clasa I grad profesional superior, treapta I, iar prin adresa nr.21004/2008 pârâta a răspuns negativ solicitării.
În drept, reclamantul a invocat Legea nr.554/2004, Legea nr.514/2003, Legea nr.53/2003, Legea nr.188/1999, nr.OG6/2007.
Prin Sentința civilă nr.720 din 30 iunie 2009 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
Pentru a dispune astfel, a reținut prima instanță că începând cu 23.08.1999 reclamantul ocupă funcția de consilier juridic în cadrul - C având statut de funcționar public; în prezent, în urma promovării conform art.63, 64 din Legea nr.188/1999, respectiv de la 05.01.2009 reclamantul este consilier juridic clasa I principal, treapta 3.
Reclamantul a solicitat prin acțiune obligarea pârâtei la încadrarea corespunzătoare, respectiv consilier juridic cls. I grad profesional superior, treapta I de salarizare invocând disp. art.24 alin.2 din Legea nr.514/2003 și art.60 alin.3 din Statutul consilierilor juridici motivând că la data de 16.08.2008 a solicitat pârâtei emiterea unei decizii de încadrare conform Legii nr.514/2003, iar împotriva răspunsului primit (adresa nr.21004/19.09.2008) a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr.1974/05.03.2009.
S-a mai reținut că reclamantul a fost încadrat în funcția de consilier juridic la 23.08.1999, că Legea nr.513/2003 a intrat în vigoare la 08.12.2003, iar Statutul la 29.07.2004, iar la data intrării în vigoare a acestor acte normative reclamantul nu îndeplinea condițiile de vechime pentru încadrarea în clasa I grad superior, treapta salarizare
La acea dată reclamantul nu a formulat o contestație împotriva modului în care pârâta a aplicat disp. Legii nr.514/2003.
De asemenea, la data de 05.01.2009 reclamantul a fost promovat în cls. I principal, treapta 3 de salarizare conform art.63, 64 din Legea nr.188/1999.
Potrivit Legii nr.188/1999 modificată funcția de consilier juridic este o funcție publică de execuție structurată pe grade profesionale conform art.15, respectiv superior, principal, asistent, debutant.
A apreciat prima instanță că reclamantului, în calitate de funcționar public, îi sunt aplicabile disp. Legii nr.188/1999, iar potrivit art.60 alin.1 din Statut, reclamantul are dreptul la o remunerație de bază conform legii speciale, respectiv Legii nr.188/1999.
Legea nr.188/1999, atât în forma aflată în vigoare la data intrării în vigoare a Statutului Consilierilor Juridici și a Legii nr.513/2003, precum și în forma aflată în prezent, respectiv art.53-55 și art.63-65, recunoaște dreptul funcționarului public de a avansa în treptele de salarizare, de a promova în clasa și gradele profesionale, însă promovarea se face prin concurs organizat anual.
În prezent, art.63-64 din Legea nr.188/1999 arată că promovarea nu este condiționată de existența unui post vacant, iar potrivit art.64 alin.2 promovarea în gradul profesional imediat superior celui deținut de funcționarul public se face prin concurs, prin transformarea postului ocupat de funcționarul public ca urmare a promovării concursului.
Față de aceste dispoziții legale, cererea reclamantului privind promovarea într-un grad superior și avansarea treptei de salarizare în condițiile neparticipării la concurs, condiție prevăzută de Legea nr.188/1999 este neîntemeiată.
S-a reținut că reclamantul a promovat în conformitate cu art.63, 64 din Legea nr.188/1999, la 05.01.2009 de la gradul de consilier juridic cls. I asistent, treapta I la clasa I principal treapta 3, însă în urma promovării examenului prevăzut de art.64 din Legea nr.188/1999.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamantul, care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii și fără a cuprinde motivele pe care se sprijină.
A susținut recurentul că, deși instanța a reținut corect că a fost încadrat în funcția de consilier juridic la data de 23.08.1999 și că Legea nr.514/2003 a intrat în vigoare la data de 08.12.2003, iar Statutul la data de 29.07.2004, în mod greșit a considerat că la data intrării în vigoare a acestor acte normative nu îndeplinea condițiile de vechime pentru încadrarea în clasa grad superior, treapta de salarizare
A arătat recurentul că atât dispozițiile art.55 din Legea nr.188/1999-în vigoare în anul 2003, cât și în forma republicată în 2004, și în continuare cu toate modificările până la data de 29.05.2007, prin dispozițiile art.57 prevedeau ca cerință principală o vechime de 4 ani în funcție publică de execuție în gradul principal asistent, cerință care în cauza de față era îndeplinită. Instanța de fond se contrazice afirmând că reclamantul nu a formulat contestație împotriva modului în care pârâta a aplicat dispozițiile Legii nr.514/2003, atâta timp cât aceasta nu a întreprins niciun demers în aplicarea acestui act normativ special, astfel că nu se putea formula o asemenea contestație.
S-a mai susținut de către recurent că îi sunt aplicabile atât dispozițiile Legii nr.188/1999 - ca lege ce reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice centrale și locale, denumite raporturi de serviciu, așa cum se arată în Cap.I art.l din lege prin urmare este vorba de reglementarea regimului general al raporturilor de serviciu, aplicabil tuturor categoriilor de funcționari publici), cât și dispozițiile Legii nr.514/2003, lege specială care reglementează organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic.
Legea nr.188/1999 permitea și în trecut (prin forma - text în vigoare începând cu data de 19.07.2006) transformarea postului ocupat de funcționarul public ca urmare a promovării concursului, astfel că la 19.07.2006 - data intrării în vigoare a Legii nr.l88/1999 (act normativ prin care se permitea transformarea postului) rep. recurentul avea o vechime în funcție (în specialitate juridică) de 6 ani și 3 luni, vechime ce satisfăcea condițiile minime impuse de dispozițiile art.57 din lege (în speță-alin.2 lit.a,b și c - 4 ani în gradul profesional asistent).
A susținut recurentul că instanța de fond trebuia să observe și să analizeze ca atare, în vederea unei soluționări corecte a cauzei, că ultima avansare în grad a fost efectuată la data de 01.04.2000 - gradul IV- echivalent ulterior gradului asistent și că până la data de 05.01.2009 recurentul nu a mai beneficiat de nicio avansare aproximativ 9 ani de zile, neavând cunoștință de vreun concurs organizat (cel puțin așa reiese din înscrisurile-copii de pe carnetul de muncă atașate la dosarul cauzei).
Consideră nejustificată respingerea de către instanța de fond a solicitării sale privind proba cu înscrisuri-copii de pe rapoartele de evaluare anuale, reținându-se că nu sunt relevante în cauză, deoarece prin acestea se oglindesc calitatea serviciilor prestate de-a lungul anilor de către funcționarul public, modul cum si-a îndeplinit atribuțiunile prevăzute în fișa postului, calificativul obținut la evaluarea anuală reprezentând și una din condițiile de bază în vederea avansării în gradele profesionale superioare.
S-a mai arătat că pârâta nu a făcut dovada că a organizat vreun concurs în perioada anilor 2000 - 2008, (fapt nereținut de către instanța de fond) deși era obligată potrivit dispozițiilor Legii nr.188/1999 să asigure dreptul de a promova în carieră, drept recunoscut și de Legea nr.514/2003, privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic.
Intimata pârâtă, legal citată, a depus întâmpinarea prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A motivat intimata că emeiul de drept al cererii, astfel cum este indicat, îl reprezintă Legea nr.514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic precum și Statutul profesiei de consilier juridic.
Ori, statutul profesiei de consilier juridic nu este a reglementa primar aspecte care țin de salarizarea sau de încadrarea consilierilor juridici în funcții publice. Legea nr.514/2004 și statutul invocat reprezintă norme generale în materia organizării și exercitării profesiei în timp ce Legea nr.188/1999 are un caracter special, fiind aplicabilă consilierilor juridici - funcționari publici.
A arătat intimata că Statutul funcționarului public conține dispoziții speciale structurând funcția de consilier juridic pe 4 grade: superior, principal, asistent, debutant. La data intrării în vigoare a statutului profesiei de consilier juridic și a legii de organizare a acestei profesii reclamantul avea o încadrare pe gradul profesional asistent.
Susținerea recurentului că, în sistemul Legii nr. 188/1999, singura condiție pentru promovarea la gradul profesional superior ar reprezenta-o vechimea de 4 ani în funcția publică de execuție este deoarece promovarea în funcția publică de execuție se face în gradul profesional imediat superior celui deținut de funcționarul public prin concurs sau examen, organizat semestrial de către autoritățile și instituțiile publice, prin transformarea postului ocupat de funcționarul public, ca urmare a promovării concursului sau examenului (art.64 alin.2).
Ca atare, promovarea funcționarului public care deține gradul profesional asistent nu se poate face "omisso medio", direct pe gradul profesional superior, ci pe gradul profesional principal, grad în care recurentul a fost promovat, astfel cum rezultă din carnetul său de muncă.
S-a mai arătat că, pentru a participa la concursul sau examenul de promovare în gradul profesional imediat superior celui deținut, funcționarul public trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
a) să aibă cel puțin 4 ani vechime în gradul profesional al funcției publice din care promovează;
b) să aibă cel puțin 2 ani vechime în treapta de salarizare din care avansează (art.65 alin.2).
Recurentul confundă noțiunea de "grad profesional imediat superior celui deținut" cu cea de grad profesional superior deoarece gradul profesional imediat superior celui deținut de funcționarul asistent nu este gradul superior, ci principal.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin acțiunea formulată reclamantul, având funcția de consilier juridic clasa I, gradul principal, treapta de salarizare 3, solicitat obligarea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C la emiterea unei decizii prin care să fie operate modificări privind încadrarea sa în clasa I gradul profesional superior, treapta de salarizare I, începând cu data introducerii acțiunii.
Reclamantul a motivat cererea sa prin faptul că vechimea în funcția de consilier juridic îi conferă dreptul la încadrarea în gradul profesional superior, treapta de salarizare I, iar pârâta nu s-a conformat disp. art.24 alin.2 din Legea nr.514/2003.
Curtea reține că, potrivit art.64 alin.2 din Legea nr.188/1999, "Promovareaîn funcția publică de execuție în gradul profesional imediat superior celui deținut de funcționarul public se face prin concurs sau examen, organizat semestrial de către autoritățile și instituțiile publice, prin transformarea postului ocupat de funcționarul public ca urmare a promovării concursului sau examenului."
Prin urmare, singura modalitate de încadrare a recurentului reclamant în gradul profesional superior, corespunzător vechimii sale în funcția de consilier juridic, este aceea de promovare în funcție prin concurs sau examen.
Împrejurarea că pârâta nu a organizat un astfel de concurs din anul 2000 până în anul 2008 nu poate să justifice eludarea disp. art.64 alin.2 mai sus citate, întrucât recurentul avea posibilitatea de a-și valorifica dreptul legitim chiar în justiție, prin obligarea instituției publice la respectarea dispozițiilor legale.
În ceea ce privește respingerea de către instanța de fond a solicitării recurentului privind proba cu înscrisuri - copii de pe rapoartele de evaluare anuale, Curtea reține că art.69 alin.3 lit.a și b din Legea nr.188/1999 stabilește că, într-adevăr, calificativele obținute la evaluarea profesională sunt avute în vedere la avansarea în treptele de salarizare și la promovarea într-o funcție publică superioară. Cu toate acestea, având în vedere că promovarea în funcție nu se poate dispune în afara cadrului legal, în mod corect instanța a apreciat că probele nu sunt concludente și utile cauzei în condițiile în care reclamantul nu poate fi încadrat direct în gradul profesional superior ci trebuie să parcurgă procedura prevăzută de lege.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurent sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant - cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Administrației Finanțelor Publice M, situat în M,-, județul C, împotriva Sentinței civile nr.720/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în C, str. - nr.18, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud. fond:
Tehnored.jud.
2 ex/15.01.2010
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
