Alte cereri. Sentința 590/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR.590/CA.

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Adriana Pintea

GREFIER - - -

Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ privind pe reclamanta, domiciliată în C,-, -,.A,.12, județul C, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII - B - cu sediul în B, sect.6, Calea, nr.2. și STATUL ROMÂN PRIN MIISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - B - cu sediul în B, sect.5,-, având ca obiect alte cereri desființare răspuns.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 12 noiembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 19 noiembrie 2009 și la data de 26 noiembrie 2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:

CURTEA

Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:

Prin cererea adresată instanței - Înalta Curte de Casație și Justiție B - la data de 13.02.2009, reclamanta a solicitat desființarea răspunsului nr.691/Ij/495//2088 al Serviciului de Inspecție Judiciară pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Decizia nr.2820/22.05.2009 pronunțată în dosar nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis cauza privind pe, Consiliul Superior al Magistraturii și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, spre competentă soluționare la Curtea de APEL CONSTANȚA - Secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, instanța a reținut că, instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de APEL CONSTANȚA - instanța de contencios administrativ - având în vedere că, dispozițiile art.10 al.1 din Legea nr.554/2004 reglementează competența materială a instanțelor de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului d e procedură civilă, în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

În acest sens, s-a mai reținut, cum obiectul litigiului nu este evaluabil în bani, pentru a se stabili competența în raport cu criteriul valoric prevăzut de acest text de lege și cum reclamanta solicită desființarea unui răspuns emis de Serviciul de Inspecție Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.3 al.1 Cod pr.civilă, Curțile de Apel judecând în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, Înalta Curte de Casație și Justiție fiind instanța care judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor Curților de Apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

În consecință și în aplicarea art.158 al.3 Cod pr.civilă, cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Curții de APEL CONSTANȚA - Secția contencios administrativ și fiscal.

Astfel investită, instanța constată următoarele:

Reclamanta a solicitat prin cererea sa adresată Consiliului Superior al Magistraturii - un memoriu înregistrat sub nr- din 07.01.2009 - ca judecând pe baza înscrisurilor depuse, să se dispună luarea măsurilor disciplinare față de G, și G - judecători la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar în situația respingerii acestei solicitări, anularea răspunsului nr.691/IJ/495//2008 și să se constate exercitarea cu rea-credință a drepturilor procedurale de către Serviciul de Inspecție Judiciară pentru judecători, restrângerea drepturilor prevăzute de art.16 al.1 și al.2, art.21 al.1, al.2, al.3; art.24 al.1; art.31 al.2; art.51 al.1 și al.4Ș art.52 și art.53 din Constituția României; art.6, art.10, art.13, art.14, art.17 și art.18 din Convenți pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, amendată de Protocoalele nrt.4,6,7,12 și 13, de 31/1954, art.723 Cod pr.civilă și Legea nr.303/2004, și a se dispune acordarea despăgubirilor în valoare de 1.000.000.000 lei de către Statul Român prin Ministerul Finanțelor.

În motivarea cererii sale, arată că, în fapt, la data de 05.03.2008 în temeiul Legii nr.303/2004, rep, s-a adresat cu o plângere domnului Președinte al M, prin care solicita să se ia măsuri disciplinare față de judecătorii sus-numiți.

Plângerea a fost remisă spre soluționare Serviciului de Inspecție Judiciară pentru judecători, acesta fiind competent în acest sens.

Plângerea sa a fost soluționată cu rea-credință de inspectorul șef al Serviciului de Inspecție Judiciară pentru judecători, care s-a pronunțat prin răspunsul nr.691/IJ/495//2008, nu printr-o hotărâre în materie disciplinară, încălcând articolele sus-menționate din Constituția României și celelalte acte normative și nu i-a fost transmis răspunsul nr. 691/IJ/495//2008 pe data de 03.06.2008, ci pe data de 27.01.2009, urmare memoriului adresat Președintelui M pe data de 07.01.2009, fiind astfel prejudiciată în dosarele civile.

În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar:

- răspunsul nr. 691/IJ/495//2008 transmis în copie pe data de 27 ianuarie 2009;

- copie după plicul în care a fost transmis;

- plângerea din data de 05.03.2008 adresată M;

- Decizia nr.1561 din dosar penal nr- al ICCJ - Secția penală;

- Transcrierea dezbaterilor din ședința publică din 21 martie 2007 - dosar penal - al ICCJ - Secția penală;

- Decizia nr.1873 din dosar penal nr-;

- Cererea de renunțare la recursul declarat împotriva încheierii de ședință nr.28/P din dosar nr- al Curții de APEL CONSTANȚA;

- 2007;

- Răspunsul din 24.03.2008 al Baroului B referitor la avocat;

- Decizia civilă nr.1840 pronunțată în dosar civil nr- al Tribunalului București - Secția a V-a civilă;

- Sentința civilă nr.14963 din dosar civil nr-;

- Sentința civilă nr.1967 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Constanța - Secția civilă.

Prin precizările depuse la instanță la data de 10.09.2009, reclamanta arată că solicită anularea răspunsului nr.691/IJ/495//2008 și înlocuirea lui cu o hotărâre în materie disciplinară, care să poată fi atacată la Înalta Curte de Casație și Justiție potrivit art.134 al.2 și al.3 din Constituția României și despăgubiri în valoare de 100.000 lei.

În motivarea acțiunii sale se reiau argumentele din cererea adresată ICCJ, arătând că s-a adresat cu plângere la Consiliul Superior al Magistraturii, prin care solicita să se ia măsuri disciplinare față de anumiți judecători, conform art.97 al.1 din Legea nr.303/2004 R și, deși existau probe clare de abateri disciplinare de la îndatoririle de serviciu, inspecția judiciară nu a luat o măsură disciplinară și nu s-a pronunțat printr-o hotărâre care să poată fi atacată la ICCJ, ci a fost finalizată cu clasarea dosarului și răspunsul i-a fost comunicat pe data de 12 ianuarie 2009 și nu pe 03.06.2008.

La data de 10.02.2009 a solicitat să se ia măsuri disciplinare față de inspectorul șef al Serviciului de Inspecție Judiciară pentru judecători, pe motiv că a soluționat cu rea-credință plângerea din 05.03.2008, iar pe data de 10.04.2009 i s-a comunicat că se menține în totalitate punctul de vedere exprimat pe data de 03.06.2008.

Se mai arată și că cele două plângeri adresate M nu au fost soluționate în termen legal și în condițiile legii.

La dosar s-au mai depus cererea adresată din 10.02.2009, adresa nr. 691/IJ/495//2008, memoriul reclamantei adresat, adresa Baroului B nr.34205/24.03.2008 și setul de acte, hotărâri depuse la ICCJ

Prin întâmpinare, pârâtul M solicită respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, având în vedere în esență că, în raport de situația de fapt, adresa prin care i se comunică reclamantei un răspuns detaliat referitor la toate aspectele cuprinse în memoriul înaintat, nefiind constatată săvârșirea unor abateri disciplinare, nu constituie un refuz justificat de soluționare a unor cereri, atât timp cât au fost respectate dispozițiile legale incidente, în acest sens fiind și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Acțiunea este nefondată și va fi respinsă.

Potrivit art.2 al.1 lit.i din Legea nr.554/2004: "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a)persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri."

."i" - "refuzul nejustificat de a soluționa o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile".

În cauză, acțiunea reclamantei vizează refuzul considerat nejustificat al Serviciului de Inspecție Judiciară, de a sesiza Comisia de disciplină, care, la rându-i sesizează secția corespunzătoare în vederea soluționării acțiunii disciplinare, în raport de care se constată că trebuie a se stabili dacă refuzul este sau nu justificat.

Potrivit art.451din Legea nr.317/2004 prevede:

1)Orice persoană interesată, inclusiv conducătorii instanțelor sau ai parchetelor, poate semnala Inspecției judiciare aspecte în legătură cu activitatea ori conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, cu încălcarea obligațiilor profesionale în raporturile cu justițiabilii ori cu săvârșirea de către aceștia a unor abateri disciplinare.

2)Orice semnalare privind activitatea necorespunzătoare a judecătorilor și procurorilor, greșit îndreptată la instanțe sau parchete, va fi înaintată Inspecției judiciare în termen de 5 zile de la înregistrare.

3)Aspectele semnalate sunt supuse unor verificări prealabile efectuate de inspectorii din cadrul Serviciului de inspecție judiciară pentru judecători, respectiv ai Serviciului de inspecție judiciară pentru procurori, în cadrul cărora se stabilește dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare.

4)Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare.

5)În cazul în care se constată că există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, Serviciul de inspecție judiciară pentru judecători, respectiv Serviciului de inspecție judiciară pentru procurori,sesizează comisia de disciplină corespunzătoare.

Ori, în cauză, refuzul este justificat, deoarece nu s-au constatat indicii ale săvârșirii unor abateri disciplinare.

Aspectele sesizate de reclamantă, astfel cum sunt cuprinse în memoriile adresate M, au fost analizate de acesta, reclamantei răspunzându-i-se în mai multe rânduri, atât la data de 03.06.2008 (filele 4-6 dos.ICCJ), cât și la 12.01.2009 (fila 3 dos.ICCJ), la această dată făcându-se referiri în răspuns la cel din 03.06.2009, fiind atinse punctual toate criticile acesteia, cercetarea prealabilă fiind finalizată cu clasarea dosarului.

Prin urmare, refuzul Serviciului de inspecție juridică de a sesiza Comisia de disciplină era și este justificat, neconstatându-se indicii ale săvârșirii unor abateri disciplinare, pentru considerentele exprimate în răspunsul din 03.06.2008 (filele 30-32 dos.ICCJ).

Pentru aceste considerente, cererea de anularea adresei nr. 691/IJ/495//2008 este nefondată.

În ce privește solicitarea, ca urmare anulării răspunsului nr. 691/IJ/495//2008, instanța să pronunțe o hotărâre în materie disciplinară, nu poate fi primită, având în vedere că, potrivit art.46 al.6 și al.7 din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, aceasta nu se poate face decât la sesizarea comisiei de disciplină care, în funcție de rezultatul cercetării prealabile, sesizează la rându-i secția corespunzătoare din cadrul, în vederea judecării acțiunii disciplinare.

Și susținerea reclamantei că reclamația sa nu a fost soluționată în termen, se constată că aceasta este nefondată deoarece reclamanta a expediat pe adresa pârâtului mai multe reclamanții, cu același conținut, celor sesizate în 10.02.2009 dându-i-se un răspuns la 03.06.2008 și ulterior la 10.04.2009 care se referea și la sesizarea din 10.02.2009.

În ce privește repararea pagubei ce i-a fost cauzată, se constată că și acest capăt de cerere privind despăgubirile solicitate este nefondat, având în vedere împrejurarea că cererea prin care solicită anularea actelor emise de pârâtul a fost respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în C,-, -,.A,.12, județul C, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII - B - cu sediul în B, sect.6, Calea nr.2. și STATUL ROMÂN PRIN MIISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - B - cu sediul în B, sect.5,-, ca nefondată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE,

- - GREFIER,

- -

Red.hot.jud.

Dact.DS - 5 ex.

Președinte:Adriana Pintea
Judecători:Adriana Pintea

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Alte cereri. Sentința 590/2009. Curtea de Apel Constanta