Alte cereri. Decizia 601/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.601/CA
Ședința publică de la 17 noiembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de reclamanta, cu sediul în T,-, -.B,.1,.7, județul T, împotriva sentinței civile nr.537 din 07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât MUNICIPIUL T - CABINETUL PRIMARULUI, cu sediul în T, str.-, județul T, având ca obiect constatare nulitate absolută.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru recurenta reclamantă avocat în baza împuternicirii nr.54/22.05.2008, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conf. disp. apr. 87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat, timbrat judiciar cu suma de 6 lei, conform chitanței seria - nr.-/23.06.2003 și timbru judiciar 0,15 lei.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință după care;
Ca chestiuni prealabile, avocat arată că s-a adresat Tribunalului Tulcea și a solicitat a se înainta instanței de recurs originalul motivelor de recurs transmise prin fax la data de 29 mai 2005. Depune la dosar înscrisurile doveditoare apreciind că este dovedit aspectul de ce originalul motivelor de recurs nu se află la dosar. Arată totodată că nu are alte cereri de formulat.
Instanța, socotindu-se lămurită, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea judecătorească, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, avocat solicită respingerea ca nefondată a excepției nulității recursului, întrucât prin înscrisurile depuse la dosar a dovedit că declararea și motivarea recursului s-a făcut în termen legal.
Pe fond, susține motivelor de apel astfel cum au fost formulate, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței civile nr.537 din 07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea și pe fond admiterea contestației în sensul constatării faptului că acea măsură de suspendare a activității unității de alimentație publică a fost luată ilegal. Situația de fapt așa cum este descrisă de instanța de fond corespunde realității și se contrazice ulterior, hotărârea fiind dată fără temei legal. Totodată solicită și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului declarat în contencios administrativ de față;
1. Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr-, reclamanta - "" SRL Tac hemat în judecată Municipiul T, Cabinetul Primarului, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr.6710/31.08.2007 emisă de Municipiul T, prin care s-a dispus măsura de suspendare a activității Unității de alimentație publică a petentei, pentru perioada 5 - 18 septembrie 2007 și care a fost revocată prin Dispoziția nr.6894/19.09.2007.
În fapt, reclamanta a arătat că în fapt funcționează cu o unitate de alimentație publică situată în T,-, în incinta Casei T T, la care, pe cheltuială proprie, cu avizul Fundației Județene pentru Tineret Taa menajat o terasă - activitatea care se desfășoară în prezent, fiind cea de.
Autorizarea terasei s-a făcut prin certificatul de urbanism 855/16766 din 14.07.2006 emis de Primăria Municipiului T, care a fost valabil până în luna iunie 2007.
Prin cererea nr.23769/16.07.2007 a solicitat prelungirea valabilității autorizației de funcționare, însă Serviciul Compartimentul comercial Liberă inițiativă din cadrul Primăriei T, prin adresa nr.23769/7.08.2007 i-a respins cererea de eliberare a autorizației, sub motiv că la unitatea de alimentație publică în cauză "s-a executat construcția unei terase fără autorizație de construire".
Reclamanta a mai arătat că s-a prezentat la compartimentul în cauză, le-a arătat certificatul de urbanism 855/2006 și a învederat faptul că, fiind vorba de o construcție provizorie, în conformitate cu disp.art.11 alin.1 lit.a din Legea 50/29 iunie 1991, cu modificările ulterioare nu este necesară obținerea vreunei autorizații de construire.
Potrivit acestui text de lege "se pot executa fără autorizație de construire următoarele lucrări a)terase"
Deoarece acest compartiment a insistat ca reclamanta să obțină o altă autorizație de construire, aceasta s-a prezentat la compartimentul urbanism din cadrul primăriei, unde a depus în acest sens cererea nr.26754/20.08.2007, iar la data de 5.09.2007 i-a fost eliberat un nou certificat de urbanism din cadrul primăriei, unde a depus în acest sens cererea nr.26754/20.08.2007, iar la data de 5.09.2007 i s-a eliberat un nou certificat de urbanism sub nr.1207/26754/05.09.2007, valabil pentru o perioadă de 12 luni, în cuprinsul căruia s-a precizat faptul că amenajarea terasei are caracter provizoriu.
Între timp instituția Municipiul T, Cabinetul Primarului a emis Dispoziția 6710/31.08.2007, prin care a dispus suspendarea activității unității de alimentație publică din T,-.
Prin adresa din 19.09.2007 reclamanta a solicitat anularea acestei dispoziții, însă ea a fost revocată prin Dispoziția nr.6894/19.09.2007 emisă de Instituția Municipiului T, Cabinetul Primarului, dar nu cu data de la care s-a eliberat certificatul de urbanism 1205/26754/05.09.2007, ci începând cu data de 19.09.2007, ca și când revocarea nu ar avea caracter retroactiv, de la data intrării în legalitate, ci ar dispune numai pentru viitor.
În cauză, nu era nevoie de eliberarea unui nou certificat de urbanism, terasa fiind autorizată în privința executării lucrărilor de amenajare, începând cu data de 14.07.2006, când s-a eliberat primul certificat de urbanism cu nr.855/17666/14.07.2006, iar potrivit disp. art.11 alin.1 lit.a din Legea 50/1991 modificată și republicată, terasele sunt construcții provizorii care se pot executa fără autorizații de construire, astfel că în mod ilegal s-a dispus suspendarea activității și s-a impus reautorizarea amenajării unei terase, pentru care exista deja un certificat de urbanism.
Chiar și în aceste condiții, prin certificatul de urbanism 1205/26754 din 6.09.2007 s-a făcut o nouă autorizare, iar începând cu această dată, suspendarea activității nu-și mai avea nici un suport.
Revocarea măsurii de suspendare a activității unității trebuia făcută începând cu data la care s-a îndeplinit condiția cerută de instituția pârâtă, respectiv de la data de 5.09.2007 și nu începând cu data de 19.09.2007, când s-a emis dispoziția de revocare nr.6894/19.09.2007.
În dovedirea cererii au fost depuse în copie actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția de tardivitate a cererii și excepția lipsei recursului grațios, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
2. Hotărârea tribunalului
Prin sentința civilă nr.537/07.03.2008 Tribunalul Tulceaa respins excepțiile privind tardivitatea și lipsa plângerii prealabile, ca nefondate.
A fost respinsă cererea formulată de reclamanta - "" SRL împotriva pârâtei MUNICIPIUL T - Cabinetul Primarului, ca nefondată.
Asupra excepțiilor invocate, instanța apreciază că acestea sunt nefondate din următoarele considerente:
Dispoziția contestată a fost emisă la data de 31.08.2007 neexistând la dosarul cauzei dovezi în legătură cu data la care a fost comunicată petentului, însă acțiunea în constatarea nulității acesteia a fost formulată la data de 11 decembrie 2007, înlăuntrul termenului de 6 luni de la data emiterii deciziei.
Prin urmare, acțiunea de față a fost formulată în termenul legal prev. de disp.art.11 lit.c din Legea nr.554/2004, potrivit cărora ererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;
În ceea ce privește lipsa recursului grațios, respectiv a procedurii prealabile obligatorii prev. de disp. art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 se reține că reclamanta a făcut și dovada îndeplinirii acestei proceduri prealabile prin înscrisul depus la dosar la fila 31 numită "plângere prealabilă", adresată Primăriei Municipiului T la data de 19 septembrie 2007.
Pe fondul acțiunii se apreciază că acțiunea este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin decizia contestată nr.6710/31.08.2007, Municipiul T prin Cabinetul Primarului a suspendat activitatea unității de alimentație publică situat în T,-, aparținând - SRL începând cu data de 5 septembrie 2007 și până la remedierea situației.
Această măsură a fost determinată de împrejurarea că petenta a solicitat obținerea autorizației de funcționare a unității de alimentație publică însă, cererea sa nu a fost avizată de către comisia de specialitate pentru faptul că documentația depusă era incompletă.
Deși s-a solicitat petentei să-și completeze documentația în vederea avizării cererii în termen de 10 zile, aceasta nu s-a conformat și nu a depus actele solicitate.
Prin referatul nr.27904/30.08.2007 al Compartimentului comercial, liberă inițiativă din cadrul Primăriei Municipiului T s-a propus și s-a aprobat suspendarea activității unității de alimentație publică aparținând până la remedierea situației în ceea ce privește obținerea autorizației de construire pentru lucrările efectuate fără documente legale, iar prin dispoziția ce face obiectul contestației de față s-a dispus această măsură în mod efectiv cu privire la activitatea petentei.
Întrucât contestația acesteia vizează un act administrativ, respectiv un act emis de o autoritate a administrației publice, dispozițiile legale incidente sunt cele din legea contenciosului administrativ nr.554/2004, care prevăd că orice persoană interesată care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului.
Petenta a înțeles să conteste decizia privind suspendarea activității de alimentație publică, considerându-se vătămată într-un drept al său prin emiterea acestui act administrativ, fără însă să indice dispozițiile legale care au fost încălcate cu ocazia emiterii actului și care i-au produs acesteia o vătămare sau un prejudiciu.
Este adevărat că ulterior emiterii dispoziției la data de 10 septembrie 2007, petenta a completat documentația în vederea obținerii autorizației de funcționare, comisia constatând că îndeplinește condițiile legale pentru acordarea acesteia.
Deși a invocat că pe perioada suspendării activității, organele gărzii financiare au confiscat suma de 4329,1 lei reprezentând venituri realizate din vânzări în perioada suspendării activității, fiindu-i aplicată și o amendă de 6.000 lei, acesta nu poate constitui un motiv de anulare a Dispoziției 6710/2007 întrucât în acea perioadă pentru care s-a dispus suspendarea, petentei îi erau interzise desfășurarea de activități de alimentație publică, fără respectarea dispozițiilor legale cu privire la autorizația de construire.
Prin urmare, prejudiciul pe care l-a înregistrat societatea s-a datorat culpei acesteia și nu faptului că pârâta a emis o dispoziție nelegală în sensul art.1 din Legea 554/2004.
3. Recursul
Împotriva sentinței civile nr.537/07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaa formulat recurs reclamanta - SRL T, criticând-o pentru netemeinicie pentru următoarele considerente:
În fapt, hotărârea recurată fiind dată cu încălcarea prevederilor art.261 alin.1 pct. 5 Cod procedură civilă, conform cărora orice hotărâre trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității acesteia " motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței".
Astfel, deși s-a reținut corect situația de fapt dedusă judecății, arătându-se că prin Dispoziția nr.6720/31.08.2007, emisă de municipiul T s-a dispus suspendarea activității unității de alimentație publică "începând cu data de 5.09.2007, până la remedierea situației", dispoziție care a fost revocată prin dispoziția nr.6894/19.09.2007, începând cu data de 19.09.2007 și nu cu data de 5.09.2007, când s-a obținut cel de al doilea certificat de urbanism prin care s-a reautorizat amenajarea terasei pentru care există deja un certificat de urbanism, instanța de judecată reținut că nu s-a arătat de către reclamantă textul de lege care a fost încălcat cu ocazia emiterii acestei dispoziții abia la data de 10.09.2007, a completat documentația în vederea obținerii autorizației de funcționare, comisia constatând că reclamanta îndeplinește condițiile legale pentru acordarea acesteia.
De asemenea, s-a mai învederat faptul că prin confiscarea sumei sumei de 4329,1 lei venituri realizate din vânzări în perioada suspendării activității și amenda de 6.000 lei nu constituie un motiv de anulare a dispoziției 6710/2007 întrucât în perioada 5.09.2007,până la 19.09.2007 societatea a funcționat fără autorizație de construire.
Art. 261 Cod procedură civilă, conține norme imperative în privința elementelor pe care trebuie să le cuprindă hotărârea judecătorească.
Lipsa anumitelor mențiuni din cuprinsul hotărârii poate atrage nulitatea acesteia în condițiile art.105 alin.2 teza I Cod procedură civilă.
Considerentele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților reprezintă un astfel de element.
Astfel, obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celelalte, pentru ce motiv a găsit bună o probă și nesinceră o altă probă, de ce aplicat o normă de drept, sau i-a dat o altă interpretare, este o obligație esențială, a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii.
Simpla afirmație că un fapt rezultă din probele dosarului, fără să se arate în ce constau aceste probe, constituie în realitate o nemotivare.
Așa cum s-a reținut și în considerentele și în practicaua hotărârii, pentru amenajarea unei terase nu este necesară autorizația de construire, doar un simplu certificat de urbanism.
Punctul de lucru al societății deținea la data controlului certificatul de urbanism 855/2006 prin care s-a aprobat amenajarea provizorie a terasei.
Municipiul prin serviciul compartimentului comercial liberă inițiativă din cadrul Primăriei Tar efuzat prelungirea autorizației de funcționare a unității de alimentație publică sub motiv că terasa aferentă barului s-a făcut fără autorizației de construire, deși legea nu cere o astfel de condiție.
Urmare demersurilor reclamantei s-a obținut un alt certificat de urbanism nr.1205/26754/05.09.2007.
În baza acestuia, aceeași instituție prin dispozițianr.6894/19.09.2007 a revocat dispoziția nr.6710/31.08.2007,motivul revocării fiind acela că existența simplului certificat de urbanism este suficientă pentru reînnoirea autorizației de funcționare, recunoscându-se astfel că pentru amenajările provizorii de tip terasă nu este necesară obținerea vreunei autorizații de construire.
Însăși noțiunea de revocare presupune că aceasta operează începând cu data îndeplinirii condiției care a impus suspendarea activității.
Faptul că s- dispus o suspendare a activității în mod abuziv, adică fără să existe un temei legal, la data controlului demostrându-se faptul că amenajarea construcției provizorii de tip terasă a fost făcută în baza certificatului de urbanism nr.855/2006.
Însăși instituția care a dispus sancțiunea suspendării și amenzii a revenit asupra măsurii constatând că este ilegală, abuzivă, numai că aceasta nu a înțeles care este sensul noțiunii de revocare, respectiv că desființarea unui act are loc de la data îndeplinirii condiției pentru care s-a impus suspendarea și nu de la data emiterii dispoziției de revocare.
În raport de aceste considerente, solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate cu reținerea cauzei spre rejudecarea fondului și admiterea cererii cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
4. Curtea
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor aduse, instanța reține ca acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește excepția nulității recursului,prin nemotivarea acestuia în termen, se va aprecia că aceasta nu este fondată raportat la înscrisurile depuse la dosarul cauzei din care rezultă că motivarea căii de atac a fost remisă în termen prin fax instanței de judecată a cărei hotărâre face obiectul prezentului recurs.
Criticile aduse însă soluției instanței de fond nu sunt întemeiate deoarece în cauză au fost efectuate lucrări de construire a unei terase fără autorizare de construire,aspect ce a condus la suspendarea activității unității de alimentație publică în cauză,prin decizia nr.6710 a intimatului pârât din data de 31.08.2007 începând cu data de 05.09.2007 și până la remedierea situației.
Critica ce vizează împrejurarea că desființarea unui act are loc la data îndeplinirii condiției pentru care s-a impus suspendarea și nu de la data emiterii dispoziției de revocare nu este fondată deoarece condiția s-a constatat a fi îndeplinită doar la data emiterii dispoziției respective,riscul desfășurării unei activități în speță de către recurenta reclamantă în perioada respectivă îi aparține și nu este de natură aoe xonera de consecințe.
În aceste condiții împrejurarea că acesteia i-a fost confiscată suma de 4329,1 lei reprezentând venituri realizate din vânzări în perioada suspendării activității și i s-a aplicat o amendă contravențională în sumă de 6.000 lei nu se poate constitui,așa cum corect a statuat și instanța de fond,într-un motiv de anulare a Dispoziției nr.6710 emisă re intimatul pârât.
În ceea ce privește susținerea că în cauză recurenta reclamantă nu ar fi avut nevoie de eliberarea unei autorizații de construire aceasta este nefondată deoarece art.11 din Legea nr.50/1991privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, stipulează în mod expres și limitativ. cazurile de excepție arătând că se pot executa fără autorizație de construire lucrări care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor, reparații la împrejmuiri, acoperișuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimbă forma acestora și materialele din care sunt executate.
În cauza dedusă judecății nu ne aflăm în nici una din ipotezele avute în vedere de Legiuitor pentru a nu fi necesară eliberarea unei autorizații de construire,recurenta reclamantă procedând la amenajarea unei terase,respectiv construirea acesteia,aserțiunile recurentei în sensul că ar fi o construcție "provizorie"nu au nici o relevanță.
Raportat la considerentele mai sus expuse si analizate urmează a se aprecia faptul că instanța de fond a analizat integral, complet probele administrate, astfel că sentința civilă apelată este temeinică și legală, motiv pentru care se va proceda la respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului ca nefondată.
Respinge ca nefondat recursul în contencios administrativ formulat de reclamanta - SRL, cu sediul în T,-, -.B,.1,.7, județul T, împotriva sentinței civile nr.537 din 07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât MUNICIPIUL T - CABINETUL PRIMARULUI, cu sediul în T, str.-, județul T, având ca obiect constatare nulitate absolută.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
03 decembrie 2008
jud.fond. /
red.dec.jud.
2ex/14.01.2009
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad, Adriana Gherasim
