Anulare act administrativ fiscal. Decizia 602/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.602/CA
Ședința publică de la 17 noiembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat în contencios administrativ de reclamantul - cu domiciliul ales în M, B-dul 1 - 2. nr.26, Bl.10,. B, parter,.1, județ C, împotriva sentinței civile nr.881/07.04.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr- (nr.în format vechi 1192/CA/2006), în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect anulare act administrativ Legea 360/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 73868/2008, intimatul-pârât reprezentat de consilier juridic, în baza delegației nr.-/28.08.2008.
Procedura legal îndeplinită, conform disp. art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocatul recurentului depune la dosar copia decizia de speță nr.476/COM/29.2007, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr- și arată că în considerentele acesteia se reține adevărata situație petrecută la vremea respectivă. Învederează că nu are alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Reprezentantul intimatei arată că nu are alte cereri de formulat.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu disp. art.150 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea judecătorească, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru recurentul reclamantă, avocat critică sentința civilă nr.881/07.04.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța prin prisma motivelor de recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.
Având cuvântul pentru intimat, consilier juridic susține concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală pentru considerentele expuse în întâmpinarea depusă la dosar.
Instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului formulat în contencios administrativ de față;
1. Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată pe rolul secției civile a Tribunalului Constanța sub nr.1248/2006 reclamantul în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ Cas olicitat:
- anularea Dispoziției nr.S/-/01.10.2005 prin care s-a dispus destituirea sa din poliție, funcție deținută până la data de 01.10.2005;
- reîncadrarea sa în funcție de "agent șef de poliție la grupul de nave M" din subordinea C;
- obligarea pârâtului la plata despăgubirilor materiale reprezentând toate drepturile bănești cuvenite de la data destituirii din funcție până la data reîncadrării efective;
- cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul motivează că prin actul administrativ susmenționat s-a dispus, conform prevederilor art.58 lit.d din Legea nr.360/2002, destituirea sa din poliție pentru săvârșirea faptei reglementată de art.57 lit.b din Lege, reținându-se că în data de 17.09.2005, fiind de serviciu la. Vama Veche, pe sensul de ieșire din țară, a părăsit locul de serviciu, fără a avea aprobarea șefului direct, lăsând artera de trafic nesupravegheată și a implementat călătorii pe sensul de intrare în țară, fără a avea această autoritate.
Învederează că dispoziția contestată este nelegală și netemeinică întrucât, în data de 17.09.2005, între orele 2030 -2120pe sensul de trafic de care răspundea nu au fost decât două autoturisme care au fost verificate, iar la ora 2125fost rugat, prin stația de comunicare, de șeful de tură pentru a fi ajutat la locul său de muncă deoarece pe sensul respectiv era aglomerație și nu mai făcea față de unul singur.
Arată că a fost să descongestioneze situația, fapt care nu a durat mai mult de 20 de minute, moment în care a fost găsit de echipa de control, apreciindu-se că ar fi părăsit locul de muncă.
Reclamantul precizează că în întreaga sa activitate nu a avut nici o altă sancțiune disciplinară aplicată, iar calificativele anuale obținute au fost meritorii.
În drept au fost invocate dispozițiile art.61 alin.3 din Legea nr.360/2002 și art.274 cod procedură civilă, iar în susținerea cererii reclamantul a depus înscrisuri.
Prin încheierea din 21.04.2006 instanța sesizată a constatat natura cauzei ca fiind de contencios administrativ și a dispus înaintarea dosarului la secția comercială și de contencios administrativ, reținând incidența dispozițiilor art.61 pct.3 din Legea nr.360/2002.
Cauza a fost înregistrată la data de 31.08.2006 sub numărul 1192/VA/2006 (-).
La termenul de judecată din 30.10.2006 reclamantul, prin apărătorul ales, a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor cuprinse în ordinul nr.400/2004.
Ulterior, reclamantul și-a precizat cererea (fila 62-63), invocând nelegalitatea dispozițiilor art.40 alin.1 din nr.400/2004 care contravin prevederilor art.67 alin.1 din Legea nr.188/1999 și ale art.4 alin.1 din nr.HG1210/2003, iar, în subsidiar, a arătat că ordinul menționat este nelegal în totalitate față de dispozițiile rt.10 și 11 din Legea nr.24/2000.
Prin încheierea nr.259/26.02.2007 instanța a sesizat în conformitate cu dispozițiile art.4 al.1 din Legea nr.554/2004 Curtea de APEL CONSTANȚA cu soluționarea excepției de nelegalitate dedusă judecății.
Prin sentința civilă nr.302/27.04.2007 Curtea de APEL CONSTANȚAa respins ca nefondată excepția de nelegalitate a dispozițiilor Ordinului nr.400/2004.
- secția contencios administrativ și fiscal prin decizia nr.3371/14.08.2007 pronunțată în dosarul nr.- a respins recursul declarat împotriva sentinței civile nr.302/27.04.2007 ca nefundat, reținând, în esență, că deși art.62 din Legea nr.360/2002 nu indică numărul de membri ai consiliului de disciplină nu poate determina incidența dispozițiilor art.4 al.1 din HG nr.1210/2003, act normativ emis în executarea Legii nr.188/1999.
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată, motivând că sancțiunea aplicată este legală, dat fiind faptul că prin acțiunea sau, inacțiunea sa a permis săvârșirea unei ilegalități.
În conformitate cu dispozițiile art.13 al.1 din Legea nr.554/2004 pârâtul a depus la dosar documentația ce stat la baza emiterii dispoziției atacate (fila 3-27).
Sub aspectul probator, în cauză, s-a încuviințat pentru părți proba cu interogatoriu (răspunsurile fiind consemnate la fila 78 și 87-88) și proba testimonială cu martorii și, depozițiile acestora fiind consemnate la fila 79-82 din dosar.
În cauză, pârâtul a depus concluzii scrise.
2. Hotărârea tribunalului
Prin sentința civilă nr.881din 7 aprilie 2008, Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră
Examinând cauza în raport de actele aflate la dosar și dispozițiile legale incidente acesteia, instanța a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr.S/-/01.10.2005, în conformitate cu prevederile art.57 lit.b și art.58 lit.d, art.59 al.1 și 9, art.60, art.69 lit.g și art.73 alin.2 din Legea nr.360/2002 modificată și completată, având la bază raportul de cercetare prealabilă nr.S/-/30.09.2005 și încheierea Consiliului de disciplină nr.-/01.10.2005, s-a dispus "destituirea din funcție" a reclamantului pentru neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
În motivarea actului administrativ contestat s-a reținut că în data de 17.09.2005, fiind planificat în serviciu în Vama Veche, pe sensul de ieșire din țară, nu a respectat Metodologia de lucru, părăsind locul de serviciu fără a avea aprobarea șefului direct, lăsând artera de trafic nesupravegheată și implementând călătorii pe sensul de intrare în țară fără a avea această autoritate, reclamantul făcându-se vinovat de încălcarea prevederilor art.12 alin.1 lit.b din nr.400/2004.
Se mai arată că reclamantul a recunoscut situația de fapt, dar a motivat că a fost solicitat de șeful de grupă, care însă în raportul personal din data de 20.09.2005 acesta nu recunoaște că i-ar fi solicitat reclamantului acest lucru.
Art.55 din Legea nr.362/2002 privind statutul polițistului prevede că "încălcarea, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz", iar art.57 alin.1 lit.b stabilește ca fiind sancțiune disciplinară "neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau dispozițiilor primite de la șefii ierarhici"
Din materialul probator administrat în cauză, rezultă că măsura destituirii din funcție a reclamantului s-a dispus în baza prevederilor art.57 alin.1 lit.b din Legea nr.360/2002 și art.12 alin.1 lit.b din nr.400/2004, având la bază actul de constatare întocmit în data de 17.09.2005 vizând încălcarea atribuțiilor de serviciu, așa cum sunt consemnate și în raportul nr.S/-/30.09.2005.
Motivele de nelegalitate invocate de reclamant nu pot fi reținute dat fiind faptul că, din coroborarea probelor administrate - răspunsul la interogatoriu, depozițiile martorilor audiați în cauză, cercetarea prealabilă, rezultă că sancțiunea aplicată pentru fapta săvârșită (de altfel recunoscută), respectiv părăsirea locului de serviciu fără a avea aprobarea șefului nemijlocit, lăsând artera de trafic nesupravegheată și a implementat călătorii de pe sensul de intrare în țară fără a avea această autoritate, este corect individualizată, avându-se în vedere și dispozițiile art.59 alin.8 din Legea nr.360/2002.
Astfel, potrivit acestor prevederi, la stabilire se va ținea seama nu numai de activitatea desfășurată anterior de reclamant, dar și de împrejurările, gravitatea și consecințele abaterii disciplinare săvârșite.
Față de cele expuse, instanța apreciază că actul administrativ contestat este legal și temeinic astfel, că în temeiul dispozițiilor art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 modificată și completată prin Legea nr262/2007 raportat la art.61 alin.3 din Legea nr.360/2002, instanța respinge acțiunea formulată de reclamant.
3. Recursul
Împotriva sentinței civile nr. nr.881/07.04.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ și fiscala formulat, în termen legal recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice pentru următoarele considerente:
În fapt, recurentul reclamant arată că prin acțiunea formulată a solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C, anularea dispoziției nr. S/-/01.10.2005,prin care a fost destituit din poliție, cu consecința reîncadrării sale în aceeași funcție deținută și obligarea C la plata tuturor despăgubirilor materiale reprezentând drepturile bănești cuvenite, calculate de la data destituirii din funcție până la data reintegrării efective.
Față de situația de fapt raportată la materialul probator administrat în cauză apreciază soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
La data de 17- 18.09.2005, fiind angajatul intimatului, în funcția de agent șef de poliție a fost planificat să efectueze serviciul la Punctul de trecere al frontierei Vama - Veche, pe sensul de ieșire din țară. Menționează că deși pe fiecare sens de trecere trebuia să fie în tură formată din doi lucrători, la data de mai sus nu figurau decât câte un singur lucrător respectiv pe sensul de ieșire din țară.
Arată recurentul că măsura luată de intimat prin Dispoziției nr. S/-/01.10.2005 și reținută ca fiind legală de instanța de fond a fost excesivă întrucât prezența sa pe sensul de intrare în țară a fost reclamată chiar de șeful său, în vederea fluidizării traficului și prin urmare nu a fost interesată sau întâmplătoare, fiind confirmată de martorii audiați în cauză.
Susține recurentul că în cauză nu a fost vorba de "părăsire" a locului de muncă și deci de nerespectarea atribuțiilor de serviciu întrucât pe de-o parte au venit pe sensul de intrare în țară la solicitarea șefului său ierarhic superior iar pe de altă parte implementarea nu s-a efectuat la călători ci la pașapoartele acestora. Toate aceste împrejurări nu au fost analizate în mod corespunzător de instanța de fond care limitându-se practic numai la susținerile intimatului a pronunțat o soluție nelegală.
Mai mult, aceeași instanță nu a avut în vedere nici prevederile art.59 pct. 8 din Legea nr.360/2002, potrivit cu care la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de activitatea desfășurată anterior, de gravitatea și consecințele abaterii și de gradul de vinovăție al polițistului. Or, din însuși caracterizarea emisă de intimat rezultă că a fost avansat la gradul de agent șef poliție, că a obținut numai calificative maxime și că la toate cursurile de specializare a obținut rezultate meritorii, fiind și foarte apreciat în colectiv.
Față de cele arătate mai sus solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, cu consecința admiterii acțiunii.
Intimatul pârât Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.
4. Curtea
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe,se reține că recursul formulat este nefondat raportat la următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză se reține faptul că la data de 17.09.2005, fiind planificat în serviciu în Vama Veche, pe sensul de ieșire din țară, recurentul contestator nu a respectat Metodologia de lucru, deoarece a părăsit locul de serviciu în condițiile în care nu avea aprobarea expresă șefului său direct,situație în care artera de trafic a rămas nesupravegheată, implementând călătorii pe sensul de intrare în țară fără a avea această autoritate,astfel că s-a reținut că se face vinovat de încălcarea prevederilor art.12 alin.1 lit.b din nr.400/2004.
Susținerea recurentului contestator în motivarea recursului său că ar fi avut aprobarea șefului său direct,mai mult că acest serviciu i-ar fi fost solicitat în mod expres nu este confirmată de probele administrate în cauză,acesta în raportul personal întocmit la data de 20.09.2005 infirmă susținerile recurentului.
Nici cealaltă critică potrivit cu care instanța de fond nu ar fi avut în vedere nici prevederile art.59 pct. 8 din Legea nr.360/2002, potrivit cu care la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de activitatea desfășurată anterior, de gravitatea și consecințele abaterii și de gradul de vinovăție al polițistului,nu este întemeiată,deoarece sancțiunea aplicată a fost corect individualizată.
Raportat la considerentele mai sus expuse și analizate urmează a se aprecia faptul că instanța de fond a analizat integral, complet probele administrate, astfel că sentința civilă recurată este temeinică și legală, motiv pentru care se va proceda la respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat în contencios administrativ de reclamantul - cu domiciliul ales în M, B-dul 1 - 2. nr.26, Bl.10,. B, parter,.1, județ C, împotriva sentinței civile nr.881/07.04.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr- ( nr. în format vechi 1192/CA/2006), în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect anulare act administrativ Legea 360/2002.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
03 decembrie 2008
Jud.fond.
red.dec.jud.
2ex/13.01.2009
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad, Adriana Gherasim
