Alte cereri. Decizia 620/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
,Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 620/CA
Ședința publică din data de 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B, Calea nr.202 sector 1, împotriva Sentinței civile nr.1140 din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - cu domiciliul procesual ales în T,-, -.B,.3, județul T și intimata pârâtă COMISIA JUDETEANA PENTRU APLICAREA LEGII NR.9/1998,județ T, având ca obiect contestație - Lg.9/1998.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 23 2009 când s-a pronunțat prin prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului în contencios-administrativ de față;
1. Obiectul litigiului și părțile în proces
Prin cererea înregistrată la nr. 518/88/17.03.2009 pe rolul Tribunalului Tulcea,reclamantula contestat Decizia nr. 2554/11.12.2008 emisă de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei la plata compensațiilor bănești pentru diferența de bunuri deținute de antecesorul său și pentru care nu a fost despăgubit.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Hotărârea nr.1957/4.07.2008 emisă de Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 Taf ost admisă în parte cererea formulată în calitate de moștenitor al defunctului Gh., fiindu-i acordate compensații de 25407,36 lei, iar contestația promovată împotriva acesteia a fost respinsă prin decizia nr.2554/11.12.2008, deși nu s-au reținut toate bunurile pe care antecesorul său le-a abandonat în Bulgaria pentru care existau înscrisuri în dosarul comisiei, ce au fost completate ulterior, în urma demersurilor efectuate, însă care nu au fost apreciate drept pertinente, concludente și utile.
A mai susținut că, potrivit înscrisurilor anexate, antecesorul său a mai deținut în localitatea -, județul - 10 ha teren arabil, casă cu 3 camere și dependințe, 2400 mp teren intravilan, iar în localitatea, comuna (), județul - o casă cu 2 camere și dependințe, cu 4500 mp teren intravilan, procedura prev. de Legea nr.9/1998 și de Normele Metodologice fiind aceea de diferențiere între bunurile imobile deținute de foștii proprietari și bunurile primite în compensare prin recolonizare de la statul român.
Reclamantul a menționat că pârâta a interpretat greșit dispozițiile art.12 din HG nr.753/1998, limitarea prevăzută de textul de lege referindu-se la compensarea suprafețelor de teren intravilan care constituie diferența dintre terenul intravilan deținut în Bulgaria și cel cu care antecesorul beneficiarilor Legii nr.9/1998 au fost recolonizați de statul român, și nu în sensul că, în situația recolonizării, orice diferență de teren intravilan se acordă ca echivalent agricol.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie decizia nr.2554/11.12.2008, renunțând la proba cu expertiză de specialitate solicitată anterior.
2. Întâmpinarea
La solicitarea instanței, pârâta a comunicat la dosar toate înscrisurile ce au stat la baza emiterii deciziei contestate, depunând și întâmpinare prin care solicită respingerea cererii.
3. Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr.1140 din 17 iunie 2009 Tribunalul Tulceaa admis în parte, contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii Nr.9/1998.
A fost anulată Decizia nr.2554/11.12.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și s-a constatat dreptul reclamantului la compensații bănești pentru următoarele bunuri:
- 1000 mp teren intravilan
- 3815 mp teren arabil
- 1 casă de locuit compusă din 4 camere, 1 sală, 1 magazie, 1 grajd, 1 beci
- 0,795 ha teren arabil - 762,96 lei
- 1 casă compusă din 2 camere, 1 sală și 1 marchiză - 18.546 lei
- recolta neculeasă de 11 ha porumb - 6.098, 4 lei.
Pentru a dispune astfel a prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr.1957/4.07.2008 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr.9/1998 T, s-a admis cererea formulată de reclamantul, în calitate de moștenitor al defunctului Gh. și s-au stabilit compensații în sumă de 25407,36 lei reprezentând: 762,96 lei - 0,0795 hateren arabil, 18546 lei - casă cu 2 camere, sală și marchiză din orașul, județul, 6098,4 leirecolta de porumb de pe 11 ha.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a promovat contestație ce a fost respinsă prin decizia nr.2554/11.12.2008, emisă de către, susținându-se că situația Comisiei Mixte Româno- depusă la 3.11.2008 este pentru alt autor, respectiv Gh., cu familia compusă din soție și 4 copii, din comuna, sat, județul, dar și că autorul, prin moștenitorii săi, a primit în urma recolonizării, în baza contractului de vânzare cumpărare din 1948, un teren agricol în suprafață de 9,9520 ha și teren intravilan în suprafață de 3.000 mp, în comuna, județul T, contract în care s-a consemnat că se renunță la orice pretenții în viitor față de statul român.
S-a mai subliniat că cei îndreptățiți beneficiază de compensații pentru diferența de valoare dintre bunurile abandonate statului bulgar și bunurile primite la recolonizare, situația de avere imobiliară, declarațiunea și tabelul de recolte eliberate de Arhivele Naționale neconstituind acte doveditoare cu privire la acordarea despăgubirilor pentru proprietățile din mediul.
Din situația prezentată și înscrisurile anexate tribunalul a reținut că reclamantului, în calitate de moștenitor al autorului Gh., nu i s-a recunoscut dreptul la compensații pentru bunurile abandonate în comuna, sat, județul, sumele stabilite prin Hotărârea nr.1957/4.07.2008 vizând proprietățile din comuna, sat, județul și nu cele din orașul, ce aveau alt regim de valorificare decât cele rurale.
S-a apreciat că potrivit situației de avere imobilă rurală din octombrie 1940 (49-50), autorul Gh. a deținut în satul, județul 10 ha teren arabil și un loc de casă în suprafață de 2315 mp, iar în satul, comuna - o casă de locuit compusă din 3 camere, grajd, hambar, saivan și o păierie.
În baza contractului de vânzare cumpărare nr.53/1948, moștenitorii și au dobândit de la Statul Român un teren de cultură în suprafață de 9,9520 ha situat în comuna, județul T și un teren loc de casă în suprafață de 3.000 mp - în aceeași localitate, pentru suma de 230.000 lei ce urma a fi achitată, în termen de 10 ani începând cu 1 ianuarie 1950, în 10 rate anuale egale.
menționate în Hotărârea nr.1957/2008 au fost determinate prin realizarea diferenței dintre bunurile abandonate statului bulgar și învederate anterior și cele primite la recolonizare, exceptând pe de o parte proprietățile din orașul, iar pe de altă parte cele din satul, comuna, județul, motivarea deciziei nr.2554/11.12.2008 fiind relevantă în acest sens.
Pe de altă parte, situația de avere imobiliară rurală și declarațiunea din 1940 confirmă faptul că Gh.G a deținut în sat, județul 10 ha teren arabil, 1 casă compusă din 4 camere, sală, 1 magazie, 1 grajd și beci, precum și un teren curte în suprafață de 4500 mp, imobil dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr.775/27 martie 1937.
În măsura în care s-a stabilit dreptul la compensații pentru celelalte proprietăți, în aceleași condiții de probatoriu și în condițiile existenței a tot atât de multe contradicții datorate perioadei în care au fost întocmite cu toate caracteristicile, este nejust să nu se recunoască dreptul de proprietate și asupra imobilului din satul doar pentru că sunt menționați 4 copii, în loc de 2, așa cum figurează în declarația pentru satul și cât timp nu au fost identificate și alte argumente, cât timp figurează în înscrisurile anexate cu nume și prenume identic și nu exista nici un impediment ca aceeași persoană să dețină proprietăți în mai multe localități, cum ar fi satul și localitatea -, județul (76).
averea deținută de autorul reclamantului în localitățile menționate, tribunalul a reținut că acesta a avut în proprietate următoarele bunuri: 10 ha teren arabil, o casă de locuit compusă din 2 camere, 1 sală și 1 marchiză, 2315 mp teren intravilan, 1 casă de locuit compusă din 4 camere, 1 sală, 1 magazie, 1 grajd și 1 beci și 4500 mp teren curte.
Cum prin contractul de vânzare cumpărare nr.53/1948, moștenitorii autorului reclamantului au dobândit de la Statul Român, în comuna, județul T, 9,9520 ha teren arabil și 3000 mp teren intravilan, stipulându-se că prețul se va achita fără dobândă, în termen de 10 ani, acest mod de dobândire constituie o formă de compensare pentru parte din ceea ce s-a abandonat, în condițiile în care nu s-a probat că s-a achitat prețul stabilit prin înțelegerea părților.
Realizând o diferență între bunurile abandonate și situația bunurilor dobândite de la Statul Român, rezultă că se verifică existența unui prejudiciu rămas neacoperit care să justifice dreptul la compensații, în sensul prevederilor art. 3 din Legea nr. 9/1998, pentru următoarele: 0,0795 ha teren arabil, 1 casă compusă din 2 camere, sală și marchiză, recolta neculeasă de pe 11 ha porumb, deja reținute prin hotărârea nr.1957/2008 și pe care instanța nu le poate modifica pentru că s-ar agrava situația reclamantului în propria cale de atac; 1 casă de locuit compusă din 4 camere, 1 sală, 1 magazie, 1 grajd și 1 beci și 3815 mp teren intravilan (din cei 6815 mp teren intravilan rezultați prin însumarea suprafețelor de 2315 mp și 4500 mp, s-au acordat compensații, în 1948, pentru 3.000 mp).
In opinia instanței, limita de suprafață impusă de nr.HG 753/1998 are în vedere terenul pentru care se acordă compensații conform Legii nr. 9/1998, prin urmare o situație prezentă, pentru că tocmai acest domeniu este reglementat prin actul normativ menționat, respectiv modalitatea de acordare a compensațiilor pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar și pentru care cetățenii români beneficiază de măsuri compensatorii.
In cauză, în raport de prevederile legale menționate, s-a apreciat de tribunal că se impune stabilirea de compensații pentru 1000. teren intravilan, maximul suprafeței reglementată, respectiv 2815. teren agricol, pe lângă celelalte categorii de bunuri.
De asemenea, s-a considerat că nu poate fi valorificată apărarea pârâte relativă la depunerea ulterioară a înscrisurilor doveditoare întrucât, într-o atare situație ar fi încălcate și dispozițiile art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care, în partea lor pertinentă statuează că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil [] a cauzei sale, de către o instanță - care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Cum Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (cauza Artico împotriva Italiei, Hotărâre din 13 mai 1980), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor în probatoriu ale părților (CauzaVan deîmpotriva Olandei, cauza Dulaurans împotriva Franței).
4.Recursul
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal,a declarat recurspârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în temeiul art.3041Cod de procedură civilă, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- instanța de fond în mod greșit a admis cererea reclamantului cât timp la contestația formulată împotriva Hotărârii nr.1957/04.07.2008 a fost anexată o altă situație a Comisiei Mixte Româno-, pentru autorul Gh. (cu familie compusă din soție și 4 copii) din com., sat, jud., cuprinzând ca bunuri 10 ha teren agricol, o casă cu 4 camere, 4500 mp teren intravilan.
Conform de recolte de la Arhivele Naționale autorul a abandonat în comuna, jud. 11 ha recolte de porumb, primind în urma recolonizării, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 1948, un teren agricol în suprafață de 9,9520 ha, teren intravilan în suprafață de 3000 mp în., jud.
- analizând actele depuse la dosar, Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a constatat faptul că cei îndreptățiți au dreptul la compensație pentru diferența de valoare între bunurile abandonate statului bulgar și bunurile primite la recolonizare.
Pentru proprietățile din mediul, autorul a beneficiat de prevederile art. 5 din Tratatul din 1940, fiind liber să dispună neîngrădit de proprietățile sale, o perioadă de 18 luni, ulterior aceasta prelungindu-se până la data emiterii Decretului nr. 513/03.12.1953 prin care se definitiva situația juridică a imobilelor din mediul, care nu fuseseră înstrăinate de proprietarii lor și care au făcut dovada existenței acestora cu acte autentice.
Singurele documente doveditoare pentru proprietățile imobiliare urbane sunt tabelele eliberate de Ministerul Afacerilor Externe și verificate de Comisia Mixtă Româno-.
Intimatul reclamant, legal citat la domiciliul procesual ales, nu a depus întâmpinare potrivit art.308 al.2 din Codul d e procedură civilă.
5.Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă modul de soluționare de către recurentă a contestației formulată de reclamant împotriva Hotărârii nr. 1957/04.07.2008 a Comisiei Județene
În conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea nr. 9/1998:
"Cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți."
Dispozițiile art.3 din același act normativ prevăd că " în cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art. 2."
În speță, așa cum rezultă din înscrisurile prezentate tribunalului, la data de 29.06.2005 numita a depus cererea înregistrată sub nr.81 la Comisia Județeană T pentru Aplicarea Legii Nr.9/1998, solicitând despăgubiri pentru bunurile abandonate de autorul său.(fila 44).
Ulterior la data de 2.04.2007 reclamantul a depus cerere prin care solicita despăgubiri, în calitate de moștenitor al bunicului matern, colonistul ( despre care a precizat că era cunoscut sub numele de " " ) pentru bunurile abandonate în Bulgaria, menționând că mama sa a decedat pe 11.03.2007.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din HG nr.753/1998:
"(1) Beneficiarii prevederilorLegii nr. 9/1998,republicată, au obligația să declare, pe propria răspundere, printr-un act în formă autentică, atât bunurile pentru care consideră că au dreptul la compensații și despăgubiri, cât și dacă au beneficiat sau nu au beneficiat de despăgubiri ori de compensații parțiale, în bani sau în natură."
În aplicarea acestor dispoziții reclamantul a dat în fața BNP Asociați și - două declarații - filele 45 și 46 -una,prin care a menționat că în calitate de moștenitor al bunicului său Gh. solicită despăgubiri pentru următoarele bunuri abandonate în Bulgaria, respectiv com. l, jud.: 10 ha teren arabil și 2315 mp teren loc de casă, precum și culturile de porumb neculese de pe suprafața de 11 ha teren șicea de a douadin 2.07.2008 prin care solicita despăgubiri și pentru imobilul deținut de autorul său în orașul,- compus din 1000 mp. teren curte și o casă de locuit, compusă din două camere ( o cameră având o suprafață utilă de aproximativ m ) o sală și o marchiză, construită din chirpici, acoperită cu olană, ocupând o suprafață construită la sol de aproximativ 45 mp).
Reclamantul a mai precizat în declarația sa că autorul său a fost despăgubit de statul român prin recolonizare cu un imobil situat în intravilanul com. jud. T format din suprafața de teren curte de 3244 mp și o casă de locuit, construită din chirpici, acoperită cu țiglă, compusă din patru camere, un hol și o magazie, precum și suprafața de 9 ha și 6756 mp teren arabil în extravilanul com., conform titlului de proprietate nr.7931/22.04.1993.
Prin Hotărârea nr. 1957/04.07.2008 a Comisiei Județene T s-a admis cererea reclamantului, fiindu-i acordate despăgubiri în sumă de 25407,36 lei reprezentând: 762,96 lei -0,0795 hateren arabil, 18546 lei -casă cu 2 camere, sală și marchiză din orașul, județul, 6098,4 lei recolta de porumb de pe 11 ha
Dispozițiile art.7 al.2 din Legea nr. 9/1998 prevăd că "În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei poate face contestație lacomisia centrală ( ulterior Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților potrivit dispozițiilor art.2 lit. l din HG nr.361/2005.")
Deși reclamantului i s-a soluționat cererea așa cum a solicitat prin declarațiile date conform art.4 din HG nr.753/1998, acesta a formulat contestație considerându-se nemulțumit de faptul că prin hotărâre nu au fost acordate despăgubiri și pentru alte proprietăți pentru care însă nu a prezentat înscrisuri comisiei, acestea fiind depuse o dată cu contestația. Din această perspectivă se putea discuta despre admisibilitatea contestației în lipsa unei vătămări produse prin hotărârea comisiei, însă dat fiind examinarea pe fond a acesteia de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Curtea va analiza solicitările reclamantului.
Curtea consideră că, față de înscrisurile depuse la dosar, tribunalul a reținut greșit că prin hotărârea contestată reclamantului i s-au acordat despăgubiri doar pentru proprietățile deținute de autorul său în sat, com., jud. nu și pentru imobilul din orașul.
Este real că potrivit art.4 al.5 din anexa C la Tratatul d l Craiova "Proprietatea imobiliară urbană, aparținând populatiunilor făcând obiectul prezentului Acord, rămâne proprietatea privată a actualilor proprietari și, în consecinta, supusă legilor țării unde se afla situată".
Însă, prin Decretul nr. 513/03.12.1953 la art. 2 alin. 1 s-a prevăzut că "toate bunurile urbane situate pe teritoriul Populare Române în D de Nord, proprietatea persoanelor fizice sau juridice bulgare care au făcut obiectul lucrărilor Comisiei româno-bulgare instituită în mai 1949 trec în patrimoniul Populare Române ".
La alin. 2 al aceluiași articol s-a prevăzut că "statul bulgar obține în schimb dreptul de proprietate asupra tuturor bunurilor urbane situate pe teritoriul Populare Bulgarie în D de Sud, proprietatea persoanelor fizice sau juridice române care au făcu obiectul lucrărilor Comisiei Mixte româno-bulgare instituită în mai 1949"
Din certificatul depus în copie la dosar - fila 53 - rezultă că până în anul 1953 imobilul din orașul nu a fost vândut de proprietar, astfel că în conformitate cu actul normativ mai sus enunțat a devenit proprietatea statului bulgar.
Așa cum rezultă din referatul privind propunerea de acordare a compensațiilor și care a stat la baza emiterii hotărârii comisiei, în cuantumul despăgubirilor calculate pentru reclamant a fost avut în vedere și imobilul din orașul.
Și aceasta pentru că în art.1 din Legea nr. 9/1998 legiuitorul are în vedere acordarea de compensații cetățenilor români prejudiciați în urma aplicării Tratatuluipentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și,fără a face distincția dintre imobile rurale sau urbane. Această interpretarea rezultă și din dispozițiile art.2.al.2 din Legea nr. 9/1998 cât și din art.7, 12 al.2, 19 din HG nr.753 /1998.
În ceea ce privește imobilele pretins abandonate de autorul reclamantului în localitatea, comuna (), județul Curtea apreciază că tribunalul nu a făcut o corectă examinarea a probelor administrate, în condițiile în care pe numele deGh.au fost prezentate două situații întocmite de Comisia mixtă în care se atestă domicilii diferite ale respectivelor persoane la momentul strămutării, ceea ce duce la concluzia existenței a două persoane, cu familii diferite dar cu același nume.
De asemenea, înscrisurile prezentate de reclamant filele 30, 31, 47, 49, 63, prezintă diferențe atât în ceea ce privește componența familiilor menționate pe acestea cât și la rubrica "numele soției ", pentru locuitorul din fiind trecut "" în timp ce pentru locuitorul din fiind trecută "". Aceste înscrisuri, coroborate cu certificatul de naștere al mamei reclamantului, în care este trecut numele de " " formeză convingerea Curții că nu ne aflăm în prezența uneia și aceleași persoane, motiv pentru care reclamantul nu justifică calitatea sa de beneficiar al imobilelor abandonate în localitatea, comuna (), județul.
Totodată, pe xerocopia de la fila 30 este făcută mențiunea potrivit căreia " delegata bulgară refuză să prezinte al 4 lea exemplar" conform art.12 din anexa C din Tratat.
Curtea reține că în conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea nr. 9/1998 și 1169 Cod civil, pentru proprietățile solicitate din cel interesat trebuie să dovedească atât calitatea sa de proprietar sau moștenitor al proprietarului evacuat cât și existența în patrimoniul său, la momentul evacuării, a averii abandonate.
Referitor la imobilele solicitate din satul, comuna - și pentru care tribunalul a reținut numai o casă de locuit compusă din 3 camere, grajd, hambar, saivan și o păierie, Curtea constată, pe de o parte, că înscrisurile depuse se referă la numitul și nu. cum apare pe fișa de la fila 63, iar pe de altă parte, chiar și în situația în care s-ar îmbrățișa punctul de vedere al reclamantului potrivit căruia imobilul aparținea bunicului său trebuia să demonstreze că în anul 1940 casa exista în patrimoniul autorului, fiind abandonată urmare evacuării, pentru a fi îndreptățit să solicite despăgubiri.
Ori, în lipsa dovezilor - declarațiunea evacuatului, situația Comisiei mixte româno-bulgare - care să ateste că imobilul era proprietatea numitului. (bunicul reclamantului) și că a fost abandonat la momentul evacuării Curtea apreciază că în mod greșit tribunalul a inclus valoarea acestuia în calculul compensațiilor cuvenite reclamantului.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că Hotărârea nr. 1957/04.07.2008 a Comisiei Județene T este legală și temeinică, despăgubirile fiind calculate conform dispozițiilor art.1 și 2 din Legea nr. 9/1998, luându-se în considerare și compensațile acordate de Statul Român cu ocazia colonizării în D de Nord către autorul reclamantului.
Concluzionând, pentru considerentele arătate în cuprinsul prezentei hotărâri, Curtea va admite în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă, recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților urmând a modifica în tot hotărârea recurată în sensul respingerii contestației formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 2554/11.12.2008 emisă de pârâtă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursulformulat de recurenta pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B, Calea nr.202 sector 1, împotriva Sentinței civile nr.1140 din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - cu domiciliul procesual ales în T,-, -.B,.3, județul T și intimata pârâtă COMISIA JUDETEANA PENTRU APLICAREA LEGII NR.9/1998,județ.
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul respingerii contestației ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond:
Red.dec.jud.MC
4 ex/23.01.2010
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
