Alte cereri. Decizia 626/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.626/CA
Ședința publică de la 20 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Eufrosina Chirica
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile promovate în contencios administrativ de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, sector 1, - nr.1A și Inspectoratul de Poliție al Județului, cu sediul în T,-, județ T, împotriva sentinței civile nr.1681/10.07.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, intimații pârâți Inspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B, sector 5,-, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3,.2, având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr.civilă.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen, scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare, față de solicitarea părților, de a se proceda la judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 pct.2 cod pr.civilă.
CURTEA:
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată;
Reclamanții, au chemat în judecată la data de 15.05.2008 pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul Județean de Poliție T și Consiliul Național pentru combaterea discriminării solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, actualizate cu indicele de inflație la momentul plății pentru perioada 1 septembrie 2002 - 1 octombrie 2004, dobânzii legale calculate pentru aceste sume, anularea situației create prin discriminare, efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de ofițeri de poliție în cadrul T, desemnați ca organe de cercetare ale Poliției judiciare prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor, cu avizul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art.201 al.3 din Codul d e procedură penală și art.2 al.3 din 364/2004 privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare, iar acordarea sporului de 30% doar anumitor categorii de ofițeri ai poliției judiciare nu poate conduce la asigurarea incompatibilității în rândul poliției judiciare, în condițiile în care au aceleași atribuții, discriminarea invocată fiind recunoscută și prin Hotărârea nr.219/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care a stabilit că aspectele prezentate au avut ca efect un tratament diferențiat.
Prin întâmpinare, IGPR a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 septembrie 2002 - 1 octombrie 2004, excepția lipsei calității procesuale pasive fiind invocată și de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Prin sentința civilă nr.1681/10.07.2008, Tribunalul Tulceaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a inadmisibilității acțiunii invocate de IPJ T ca nefondate, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a admis acțiunea reclamanților, obligând pârâții Ministerul d e Interne și al Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului T la plata către reclamanți a despăgubirii reprezentând drepturi salariale neacordate aferente perioadei 01.09.2002-01.10.2004, constând în spor de 30% din salariul de bază lunar, sumă ce se va actualiza cu rata inflației aplicabile la data plății, de la scadență și până la data plății efective.
Au mai fost obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții au îndeplinit, începând cu 1 septembrie 2002, funcții în munca operativă și au desfășurat activități de constatare, investigare și cercetare a infracțiunilor date în competența organelor de cercetare penală ale poliției, conform legii, fiind desemnați ca organe de cercetare ale poliției judiciare, la 11 aprilie 2005, prin Ordin al Ministrului Administrației și Internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza disp. art. 201 alin. 3 din Codul d e procedură penală și art. 2 alin. 3 din Legea nr. 364/2004, privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare.
Potrivit art. 28 din nr.OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege și pentru procurorii sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, spor care, după intrarea în vigoare a nr.OUG 24/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție și menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la.
Dispozițiile art. 6 din Codul Muncii stipulează ca tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturi la plata egală pentru munca egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin legea nr. 27/2004, prevăd în art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni, caz în care excluderea privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea unor drepturi inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Ca atare, atât timp cât ofițerii de poliție judiciară detașați la. au beneficiat de un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul T care nu au fost detașați deși îndeplinesc, în virtutea funcție pe care o aveau, o muncă egală, rezultă că și reclamanții au dreptul la un salariu egal cu al celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul, deci inclusiv în ceea ce privește toate sporurile cu caracter general, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați, și anume: un salariu egal pentru o muncă egală.
Ori, prin aplicarea sporului de 30% numai în cazul ofițerilor de poliție judiciară din cadrul a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat dispozițiile legale în materie, și anume: art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea Nr. 27/2004, și art. 6 alin. 2 din Codul Muncii.
Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a s-a reținut că, potrivit art. 5 și 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002, inspectoratele județene de poliție, deci inclusiv, sunt unități teritoriale din subordinea, iar datorită acestei subordonări această din urmă pârâtă este cea care conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților teritoriale, cu atât mai mult cu cât, în calitate de ordonator secundar de credit, verifică și controlează cum unitățile subordonate își îndeplinesc sarcinile cu privire la fondurile bugetare și extrabugetare și, ca atare, această pârâtă are calitatea procesuală pasivă tocmai pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente intervalului 1 septembrie 2002 - 1 octombrie 2004 nu operează pentru că situația discriminatorie în cauză a fost constatată prin Hotărârea nr. 219 din 1 august 2007, iar conform art. 21 alin. 2 din nr.OG 137/2000, termenul curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei, fiind evident că, indiferent de forma discriminării, anterior constatării ei, nu s-ar fi recunoscut dreptul la sporul de 30% reclamanților.
Așa fiind, având în vedere argumentele prezentate, instanța a respins excepțiile privind prescripția dreptului la acțiune și a inadmisibilității acțiunii ca nefondate, admisă fiind excepția lipsei calității procesuale pasive a, iar acțiunea formulată împotriva, și Taf ost admisă, urmând ca acești pârâți să fie obligați să plătească reclamanților, și, exceptat fiind (pentru care nu există adeverință la dosar), drepturile bănești reprezentând sporul de 30 % prevăzut de Nr.OUG 43/2002, actualizate în raport cu indicele de inflație la data efectuării plății, aferente perioadei 1 septembrie 2002 - 1 octombrie 2004, dar și să efectueze în evidențe mențiunile corespunzătoare cu privire la sumele recunoscute.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului T și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În motivarea recursului său Inspectoratul de Poliție al Județului T arată că greșit instanța și pentru perioada 2002-2004 admis acțiunea reclamanților, deoarece pentru toată această perioadă dreptul de a solicita aceste sume este prescris, în considerarea și a art.166 din Codul Muncii.
Prin al doilea motiv de recurs se arată că legiuitorul a prevăzut sporul solicitat și acordat din anul 2008, doar pentru ofițerii de Poliție PNA, ori reclamanții nu au fost detașați la PNA, au fost angajați la Inspectoratul de Poliție T, instituție diferită de PNA. Chiar dacă efectua aceleași acte, nefiind îndeplinită o condiție esențială pentru a beneficia de aceleași drepturi, aceea de a fi detașați la PNA, neexistând bază legală pentru acordarea acestor sume.
În acest sens, se mai arată, nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii.
Prin recursul său, Ministerul Internelor și Reformei Administrative arată că hotărârea este nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiat.
În motivarea recursului se arată că s-a criticat sentința civilă nr. nr.1681/10.07.2008 a Tribunalului Tulcea, invocându-se încălcarea și greșita aplicare a legii, motivat de faptul că prima instanță și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acordând sporul de 30% agenților de poliție, fără a avea temei juridic până în 2005 2005, deoarece doar de la momentul modificării OUG nr. 43/2002 prin OUG nr. 134/2005 s-a prevăzut acest spor și pentru agenții de poliție.
A mai susținut recurentul că instanța de fond a făcut o confuzie între cele două categorii de polițiști prevăzute de Legea nr. 360/2002, respectiv categoria ofițerilor de poliție și categoria agenților de poliție.
Un alt motiv invocat de recurent este acela că nu se poate vorbi de discriminare, întrucât reclamantul intimat nu a fost detașat la PNA, chiar dacă efectua aceleași acte de urmărire penală și sub directa supraveghere a procurorului și chiar dacă au fost numiți cu avizul conform al Procurorului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și prin ordinul Ministrului Administrației și Internelor.
A subliniat recurentul că, în condițiile în care legea nu prevedea acest spor pentru toți polițiștii care fac parte din poliția judiciară, instanța nu avea cum să acorde aceste drepturi decât pentru cei detașați la PNA.
Examinând recursurile prin prisma criticilor aduse hotărârii și potrivit și art.3041Cod pr.civilă, instanța constată că acestea sunt fondate.
Prin OUG nr. 43/04.04.2002 publicată în nr. 244/11.04.2002 privind Parchetul Național Anticorupție s-a stabilit în favoarea ofițerilor de poliție judiciară sporul de 30% (art. 28 alin. 4) - "personalul prevăzut la alin. (1) - (3) (procurorii din PNA, specialiștii enumerați la art. 11 și ofițerii de poliție judiciară), precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară".
Aceeași ordonanță prevede la art. 10 alin. 1 că "în scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și de urmărire a infracțiunilor de corupție, în cadrul Parchetului Național Anticorupție funcționează ofițeri de poliție, constituind poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție". Textul reglementează și modalitatea de detașare și numire a ofițerilor de poliție judiciară în cadrul Parchetului Național Anticorupție.
Prin art. 41 lit. e) din OUG nr. 27/2006 sporul de 30% a fost abrogat, dispoziție ce a intrat în vigoare din luna aprilie 2006.
Salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor au fost reglementate prin OG nr. 38/2003 publicată în Monitorul Oficial nr. 65/02.02.2003 în vigoare începând cu 01.01.2004.
Potrivit art.2 alin. 1 din OG nr. 137/2000 "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
În speță, reclamanții au susținut că în calitate de ofițeri de poliție judiciară ai MIRA au fost discriminați în raport cu ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție prin faptul că deși au efectuat aceeași activitate, nu a beneficiat de sporul de 30% ce le-a fost acordat acestora în temeiul OUG nr. 43/2002.
Potrivit art.27 alin.1 din OG nr. 137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Prin alin.4 al aceluiași articol se instituie în sarcina acestei persoane obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte.
Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
Termenele de prescripție se înfățișază astfel ca limite ale exercițiului normal al dreptului la acțiune. Prescripția extinctivă sancționează pasivitatea titularului unui drept, adică tocmai neexercitarea dreptului înăuntrul termenului legal, dreptul său la acțiune fiind prescris, organul judiciar nemai putând oferi concursul său în vederea realizării dreptului subiectiv material.
În cauză, termenul de 3 ani pentru solicitarea despăgubirilor a început să curgă, pentru fiecare reclamant în parte, de la data când au considerat că în exercițiul atribuțiilor lor au fost discriminați prin apariția actului normativ care stabilea sporul de 30%, respectiv data intrării în vigoare a OUG nr.43/2002. De la acest moment reclamanții puteau să ia cunoștință de săvârșirea discriminării, cât timp nu erau retribuiți la fel ca și polițiștii detașați la PNA.
Curtea apreciază că instanța a reținut în mod greșit că prescripția începe să curgă de la data la care reclamanții au luat cunoștiință de Hotărârea nr.219/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării deoarece introducerea unei cereri pentru acordarea de despăgubiri la instanță urmare unei discriminări nu este condiționată de sesizarea acestei instituții, respectiv de emiterea unei hotărâri în acest sens.
În atare situație, cum reclamanții au introdus cererea de chemare în judecată la 26.05.2008 iar actul normativ considerat discriminator a intrat în vigoare la 1.09.2002 curtea apreciază că excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 1.09.2002-25.05.2005 este întemeiată.
În ceea ce privește drepturile bănești pretinse pentru perioada cuprinsă între 26.05.2005 - 26.05.2008 curtea constată următoarele:
Concluzionând, având în vedere că reclamanții nu au făcut dovada, conform art.27 alin.4 din OG nr. 137/2000, unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, Curtea constată că acțiunea acestora este neîntemeiată, prima instanță în mod greșit dispunând obligarea pârâților la plată și la efectuarea mențiunilor în evidențe, ca efect al constatării existenței discriminării în raport de o categorie de ofițeri ce nu se aflau în situație identică cu cea a reclamanților.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 al.1 Cod pr.civilă se vor admite recursurile pârâților și se va modifica în parte sentința recurată, în sensul că se va admite excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților cu consecința respingerii acțiunii.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței ale sentinței privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și respingerea acțiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile promovate în contencios administrativ de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, sector 1, - nr.1A și Inspectoratul de Poliție al Județului, cu sediul în T,-, județ T, împotriva sentinței civile nr.1681/10.07.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, intimații pârâți Inspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B, sector 5,-, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3,.2, având ca obiect drepturi salariale.
Modifică în parte sentința, în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune.
Respinge acțiunea.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței, privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și respingerea acțiunii reclamantului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
22 2008
Jud.fond-
Jud.red.-/12.01.2009
Dact. Gref.CV/12.01.2009
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Ecaterina Grigore, Eufrosina Chirica
