Contestație act administrativ fiscal. Decizia 628/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.628/CA
Ședința publică de la 20 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Eufrosina Chirica
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul contencios administrativ declarat de reclamantul, cu domiciliul în T,-,.4,.A,.11, județ T, împotriva sentinței civile nr.1112/23.05.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în T,- bis, județ T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Serviciul de Control Fiscal Persoane Fizice din cadrul, cu sediul în T,- bis, județ T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant, lipsind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr. civilă.
Recursul este declarat și motivat în termen, timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.- din 11.11.2008 și cu 0,15 lei timbru judiciar.
Recurentul reclamant, precizează că depune la dosar originalul chitanței de achitare a taxei judiciare de timbru. Precizează că nu are chestiuni prealabile sau cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul reclamant, având cuvântul, solicită a se avea în vedere solicitările formulate la fond, prin care a solicitata expertului lămuriri suplimentare cu privire la suma de 772 lei, reprezentând regularizare impozit venit. Solicită a se emite adresă expertului desemnat în cauză, pentru a depune lămuririle suplimentare solicitate în dosarul de fond. A solicitat aceste lămuriri la instanța de fond, a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, însă a primit un răspuns pe care nu l-a considerat complet. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată;
Reclamantul, persoană fizică autorizată pentru desfășurarea de activități de expertize tehnice și consultanță, a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicitând anularea deciziei nr.37/17.01.2007 emisă de DGFP T, privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală prin decizia de impunere nr.23752/9.11.2006 a Serviciului de Control Fiscal Persoane Fizice din cadrul
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, prin avizul nr.20400/14.09.2006 a fost înștiințat că la data de 2.10.2006 va începe inspecția fiscală asupra contribuabilului pentru perioada de referință 22.03.2002-31.12.2005, inspecția finalizată prin emiterea deciziei de impunere nr.23752/9.11.2006 a Serviciului de Control Fiscal Persoane Fizice din cadrul T prin care s-au stabilit obligațiile fiscale suplimentare în sumă totală de 4711 lei, reprezentând diferență impozit pe venitul global pe anii 2003 - 2005 în sumă de 3435 lei, majorări de întârziere în sumă de 1.189 lei și penalități de întârziere în sumă de 87 lei.
Apreciază contestatorul că aceste sume au rezultat din refuzul organelor de inspecție fiscală de a considera deductibile o serie de cheltuieli efectuate pentru amortizarea unor bunuri achiziționate în scopul realizării obiectului de activitate, dar și din modul defectuos de stabilire a acestor sume nedeductibile.
Susține reclamantul că, în mod eronat organele fiscale au considerat nedeductibile: suma de 14.415.000 lei vechi, reprezentând c/val. combină frigorifică, sumă care a fost împărțită în rate de amortizare anuală în cuantum de 1.800.000 lei vechi în anul 2002 și respectiv câte 1.400.000 lei vechi în următorii 9 ani de amortizare, astfel încât în fiecare an fiscal a fost trecută pe cheltuieli deductibile numai cota aferentă de amortisment; suma totală de 79.315.254 lei vechi, reprezentând c/val. sistem de curățenie "" achiziționat prin contractul de plată în rate, sumă care de fapt a fost împărțită în rate de amortisment anuale în cuantum de 7.561.046 lei vechi în anul 2002 și respectiv câte 8.000.000 lei vechi în următorii 9 ani de amortizare, astfel încât în fiecare an fiscal a fost trecută pe cheltuieli deductibile numai cota aferentă de de amortisment; suma totală de 5.600.000 lei vechi, reprezentând c/val. boiler achiziționat cu factura nr.-/2004, sumă care nu a fost considerată cheltuială deductibilă, fără să se facă o motivație specială și suma totală de 164.782.878 lei vechi, reprezentând rate " " conform cerere de aderare nr.-/2002 din care: 37.804.884 lei vechi în anul fiscal 2002, 41.121.036 lei în anul fiscal 2003, 45.286.176 lei vechi în anul 2004 și suma de 23.925.482 lei în semestrul I anul fiscal 2005 și respectiv suma de 1664,53 lei în semestrul II.
Prin urmare, contestația se referă la modul defectuos de stabilire a sumelor nedeductibile de către organele de inspecție fiscală, precum și faptul că au stabilit că nu sunt deductibile unele din cheltuieli deduse din veniturile realizate de contribuabil în perioada verificată.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Codului fiscal, Codul d e procedură fiscală, OG nr.7/2001, HG nr.54/2003, HG nr.44/, nr.56/2003 și Legea nr.554/2004.
Prin sentința civilă nr.1112 din 23 mai 2008, Tribunalul Tulceaa admis contestația în parte formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Serviciul de Control Fiscal Persoane Fizice din cadrul Administrației Finanțelor Publice T, a anulat în parte decizia nr.37 / 17.01.2007 emisă de T și decizia de impunere nr.23752/9.11.2006 emisă de Serviciul de Control Fiscal persoane Fizice - T, ca nelegale și netemeinice pentru suma de 1016,87 lei, reprezentând impozit pe venit anual; a menținut restul dispozițiilor din actele atacate ca fiind legale și temeinice.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că decizia nr.37/17.01.2007 emisă de DGFP T este netemeinică și nelegală în parte pentru următoarele considerente:
Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de economist - expert contabil, a concluzionat în sensul că plățile reprezentând achiziționare de bunuri nu sunt cheltuieli deductibile, ci numai amortizarea aferentă acestora.
Totodată, expertiza arată că organele de inspecție fiscală au determinat corect ca sume nedeductibile plățile reprezentând rate, dar în mod eronat nu au acordat dreptul de deducere a amortizării pentru următoarele bunuri: combină frigorifică, aparat curățenie și boiler, conform prevederilor art.10 alin.1 lit.a,b și c din OG nr.7/2001.
În acest sens, se reține că sunt respectate prevederile acestui act normativ, respectiv bunurile achiziționate de reclamant sunt necesare desfășurării directe a activității și de asemenea, corespund unor cheltuieli efective, justificate cu documente (facturi și contracte de vânzare-cumpărare).
Valoarea totală a amortizării acestor bunuri, raportat la întreaga perioadă de referință, 22.03.2002-31.12.2005 este de 3.702,38 lei, iar impozitul pe venitul anual corect regularizat și rămas de virat, raportat la întreaga perioadă de referință este de 2.418,13 RON.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis contestația în parte, a anulat în parte decizia nr.37/17.01.2007 emisă de DGFP T și decizia de impunere nr.23752/9.11.2006 emisă de Serviciul de Control Persoane Fizice - T, ca nelegale și netemeinice, pentru suma de 1.016,87 lei, reprezentând impozit pe venit anual, calculate în mod eronat de către organele de inspecție fiscală și s-au menținut restul dispozițiilor din actele atacate ca fiind legale și temeinice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, invocând ca motive de nelegalitate:
1) dispozitivul sentinței trebuia să cuprindă și anexele la raportul de expertiză;
2) instanța nu s-a pronunțat asupra accesoriilor la debitul rămas de achitat de 2418,13 lei, așa cum s-a stabilit în suplimentul la raportul de expertiză;
3) prin similitudine cu ratele de leasing, pot fi acceptabile în plata deductibilă și ratele aferente contractului.
Recursul este nefondat.
Cu privire la primul motiv de recurs
Potrivit art.129 al.6 Cod pr.civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
În cauză, obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit contestație împotriva deciziei nr.37/17.01.2007, emisă de DGFP T, solicitându-se anularea ei.
Prima instanță, în concordanță cu disp.art.129 alin.6 cod pr.civilă s-a pronunțat în dispozitivul sentinței asupra obiectului determinat al cererii de chemare în judecată, cu a cărei judecată a fost investită.
Nici în cererea de chemare în judecată și nici ulterior, reclamantul nu a solicitat ca anexele la raportul de expertiză să facă parte integrantă din dispozitivul sentinței - astfel că instanța nu putea să se pronunțe asupra ceea ce nu a fost cerut, pentru că ar fi încălcat principiul disponibilității părții în procesul civil, consacrat de disp.art.129 al.6 cod pr.civilă.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs.
Verificând dispozitivul sentinței, în raport cu susținerea reclamantului, că prima instanță a omis să se pronunțe asupra accesoriilor la suma de 2418,13 lei, așa după cum s-a prevăzut în obiecțiunile la raportul de expertiză - se constată că și această critică este nefondată, pentru că:
1) raportul de expertiză, împreună cu răspunsul la obiecțiuni constituie un mijloc de probă, în condițiile art.201 - 214 cod pr.civilă;
2) la pronunțarea sentinței, prima instanță a apreciat raportul de expertiză întocmai ca și celelalte mijloace de probă - și a fost de acord cu concluziile expertizei, care au fost comentate în considerentele sentinței, așa după cum cer disp.art.261 pct.5 cod pr. civilă - astfel că, susținerea reclamantului că instanța nu s-a pronunțat asupra raportului de expertiză și a răspunsului la obiecțiuni este infirmat atât de considerentele, cât și de dispozitivul sentinței.
Cu privire la cel de al treilea motiv de recurs
Potrivit art.969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Potrivit acestui text, actul juridic civil se impune respectului părților, întocmai cum li se impune legea.
Mai mult chiar, actul juridic se impune chiar și instanței de judecată care, în caz de litigiu între părți, trebuie să respecte actul juridic și să impună părților respectarea lui.
Acest principiu este fundamental, deoarece fără el viața juridică ar fi imposibilă, el se prezintă nu numai ca un principiu de drept, dar și unul de moralitate.
În cauză, reclamantul susține că prin raționament juridic, efectele contractului trebuie asemănate cu efectele contractului de leasing.
Ori, acest raționament este sancționat de disp.art.969 Cod civil, diferența de reglementare juridică imperativă a celor două contracte făcând imposibilă încălcarea efectelor contractului, la care reclamantul a aderat, conform cererii de aderare nr.-/23.05.2002 și aplicarea la acest contract a efectelor contractului de leasing.
Așa fiind, se constată că recursul este nefondat sub toate aspectele criticilor formulate, urmând ca în baza art.312 Cod pr.civilă, să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat contencios administrativ declarat de reclamantul, cu domiciliul în T,-,.4,.A,.11, județ T, împotriva sentinței civile nr.1112/23.05.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în T,- bis, județ T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Serviciul de Control Fiscal Persoane Fizice din cadrul, cu sediul în T,- bis, județ T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
23 2008
Jud.fond-
Jud.red--/21.11.2008
Tehnored.gref.CV/23.11.2008
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Ecaterina Grigore, Eufrosina Chirica
