Alte cereri. Decizia 645/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--29.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 645
Ședința Publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 2: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 3: Pokker
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 48/21.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata Autoritatea de Sănătate Publică C -
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr- în care s-a pronunțat decizia contestată.
Contestatoarea arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare.
Contestatoarea solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate, rejudecarea recursului și respingerea acestuia.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr- la data de 29.01.2009, contestatoarea în contradictoriu cu intimata Autoritatea de Sănătate Publică C - S, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să anuleze decizia civilă nr. 48/21.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, să rejudece recursul și să respinsă recursul declarat de intimată.
În motivarea contestației în anulare contestatoarea a arătat că decizia contestată a fost rezultatul unei greșeli materiale, in sensul ca instanța de judecata s-a pronunțat asupra unui text de lege, in sensul anularii unui drept născut din lege, in acest fel încălcându-se in mod vădit principiul separației puterilor in stat.
Prin decizia civila atacata au fost anulate drepturile salariale solicitate de către contestatoare, cu toate ca dispozițiile art. 29 lit.c si lit d, devenite art.31 lit c si lit. d din Legea 188/1999, privind Statutul funcționarului public, prevăd clar si fără echivoc, ca salariul funcționarului public este compus si din suplimentul postului, respectiv suplimentul treptei de salarizare, care nu se puteau anula decât prin emiterea unui act normativ de același si sub nici un aspect, dreptul nu putea fi anulat de către o instanța de judecata, intr-o cale ordinara de atac.
Arată că instanța de judecata avea obligația legala de a recunoaște dreptul născut din lege, iar stabilirea si cuantificarea acestor drepturi sa fie realizata pe cale administrativa. În situația recunoașterii dreptului, unitatea angajatoare, avea obligația întreprinderii demersurilor pe cale ierarhica, spre soluționarea aspectelor legale lăsate nesoluționate prin actul normativ ce stabilește salarizarea funcționarului public.
Mai arată că decizia civila atacata, este rezultatul unei greșeli materiale, conform art.318 Cod procedură civilă, deoarece eroarea materiala strecurata are o legătura directa cu aspectele formale ale judecării recursului, având drept consecința darea unei soluții greșite, greșeala care a fost comisă de către instanța investita cu soluționarea recursului, prin confundarea unor importante elemente ce au consfințit nașterea unui anumit drept, prin încălcarea flagranta a unui drept.
Contestatoarea invocă în drept dispozițiile art. 317 si 318 Cod procedură civilă.
Analizând contestația prin prisma motivelor invocate de către contestatoare și în conformitate cu dispozițiile art. 317 și 318 Cod procedură civilă, invocate de către contestatore, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin sentința civilă nr. 1393/26.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C - S, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Autoritatea de Sănătate Publică CSf iind obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, de la data numirii în funcția publică până la data de 26.9.2008 și fiind respinsă în rest pretențiile reclamantei.
În motivarea soluției adoptate, cu referire la respingerea solicitării de acordare a drepturilor într-un anumit cuantum, Tribunalul C - Sar eținut că instanța nu poate suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separațiilor în stat, consfințit de art. 1 al.4 din Constituție.
Tribunalul C - Sac onsiderat că revine autorității administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normativ care o îndrituiește pe reclamantă la suplimente, prin stabilirea cuantumului lor, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici.
Prin decizia civilă nr. 48/21.01.2009, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul pârâtei declarat împotriva sentinței civile nr. 1393/26.- și a modificat sentința recurată, în sensul respingerii cereri reclamantei privind obligarea pârâtei la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, cu începere din 01.07.2006.
Pentru a hotărâ astfel, Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut în esență că în aplicare dispozițiilor actualului art. 31 (fost art.29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr.161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Instanța de recurs a observat că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Instanța de recurs a reținut că obligarea pârâtei la plata sporurilor respective în procent de 25% este lipsită de temei legal, neexistând nici o reglementare în baza căreia să se poată identifica acest cuantum.
Instanța de recurs a constatat că pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
Curtea apreciază întemeiată contestația în anulate formulată împotriva deciziei civile nr. 48/21.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, considerând că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, prima teză, potrivit cărora, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulate, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
În speță, greșeala materială constă în neobservarea de către instanța de recurs că prima instanță, Tribunalul C - S, nu a acordat drepturile solicitate în cuantumul de 25%. Ori, motivul pentru care instanța de recurs a admis recursul a fost acela că obligarea pârâtei la plata sporurilor de 25% este lipsită de temei legal, pronunțându-se astfel și fundamentându-și decizia pe aspecte necuprinse în hotărârea recurată.
Mai mult decât atât, în soluționarea recursului nu s-a observat că opinia primei instanțe coincide, în privința procentului de 25% solicitat, cu opinia Curți de APEL TIMIȘOARA la judecata recursului.
Apreciind așadar întemeiată contestația în anulare, Curtea o va admite și va anula decizia civilă nr. 48/21.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, procedând la rejudecarea recursului astfel:
În motivarea recursului, pârâta recurentă a arătat că Autoritatea de Sănătate Publică C S, în lipsa unei dispoziții legale, nu avea posibilitatea legală să acorde aceste drepturi salariale, că art. 29 al.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 stabilește acordarea unor drepturi salariale funcționarilor publici, dar fără stabilirea procentului, și în acest sens, consideră că actul normativ ce trebuie aplicat în astfel de situații este cel ce reglementează drepturile salariale, că pârâta este în subordinea Ministerului Sănătății Publice, organ ierarhic superior ce aprobă și bugetul instituției pe capitolul cheltuieli de personal și că nu are prevăzute sume pentru acordarea drepturilor salariale solicitate.
Analizând recursul prin prima motivelor invocate de către recurentă, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază ca neîntemeiat recursul, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din examinarea hotărârii instanței de fond, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător al treptei de salarizare, pe perioada în care reclamanta a avut calitatea de funcționar public.
Prima instanță a reținut în mod corect că dreptul reclamantei la suplimentul postului și suplimentul corespunzător al treptei de salarizare este reglementat prin art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici. Împrejurarea că prin nr.OUG92/2004 și nr.OG2/2006, s-a dispus suspendarea aplicării acestor dispoziții legale pentru anii 2004 - 2006, nu înseamnă că s-a dispus și înlăturarea acestui drept, așa încât în mod corect prima instanță a apreciat că suspendarea în două rânduri succesive a aplicării dispozițiilor art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestei dispoziții legale.
În spiritul celor reținute de prima instanță și, așa cum rezultă fără echivoc din interpretarea dispozițiilor art.31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, trebuie observat că cele două suplimente fac parte integrantă din salariul cuvenit pentru activitatea desfășurată, norma juridică menționată folosind sintagma "salariu compus dinsuplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare." A nega dreptul la aceste suplimente ar echivala cu o atingere adusă salariului din care acestea fac parte, în condițiile în care nici un act normativ nu le-a abrogat.
În plus, în confirmarea hotărârii pronunțate de Tribunalul Timiș și a interpretării date textului legal mai sus menționat, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor public decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, având în vedere această argumentație juridică, inclusă într-o decizie pronunțată în recursul în interesul legi, precum și împrejurarea că art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 nu prevede aceste drepturi în mod condiționat, Curtea apreciază că drepturile solicitate de către reclamantă nu pot avea un caracter formal, fiind necesar a fi recunoscute de vreme ce au fost prevăzute de lege. Această concluzie se impune chiar și în lipsa reglementării procentului în care trebuie acordate, neindicarea de către legiuitor a acestor procente nefiind de natură a suprima dreptul legiferat.
Mai mult decât atât, ele au fost reconfirmate și prin actul normativ special care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, respectiv OG nr.6/2007 care, la art. 48 stipulează că dispozițiile ordonanței se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, iar la Anexa 2 lit.D prevede că personalul menționat în cadrul acestei anexe beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare. Așadar, apar ca neîntemeiate susținerile recurentei potrivit cărora actul aplicabil nu ar fi Legea nr.188/1999, ci actul normativ ce reglementează drepturile salariale.
Rezultă din cele expuse, că motivele de recurs invocate de pârâtă sunt neîntemeiate, astfel că, în temeiul prevederilor art.312 pct.1, din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge recursul acesteia ca nefondat, menținând Sentința Civilă nr.1393/26.09.2008, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, ca temeinică și legală, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva decizie civile nr. 48/21.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata Autoritatea de Sănătate Publică C -
Anulează decizia menționată și, rejudecând recursul formulat de pârâta Autoritatea de Sănătate Publică CSî mpotriva sentinței civile nr. 1393/26.09.2008, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, îl respinge ca neîntemeiat.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Prima instanță: Tribunalul C -
Judecător:
Instanță de recurs: Curtea de APEL TIMIȘOARA
Judecători: ,
Red.C/29.05.2009.
Tehnored. I/01.06.2009/ 2 ex.
Președinte:Belicariu MariaJudecători:Belicariu Maria, Dascălu Maria Cornelia, Pokker
