Alte cereri. Decizia 65/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.65/CA
Ședința publică din 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Eufrosina Chirica
GREFIER - - -
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de către recurentul contestator - - domiciliat în C,-, -,.B,.47, jud.C, împotriva deciziei civile nr.15/CA/22.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIULUI C - PRIN PRIMAR, PRIMARUL MUNICIPIULUI - toți cu sediul în C,-, jud. C, având ca obiect Contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul contestator personal și asistat de domnul avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.39836/26.02.2009 depusă la dosar și pentru intimații pârâți răspunde avocat în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.FN/26.02.2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Contestația este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei conform chitanțelor seria - nr.-/02.02.2009, seria - nr.-/02.02.2009 și seria - nr.-/02.02.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebate fiind părțile, arată că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând concluziile părților, potrivit cu care nu mai au cereri prealabile, în condițiile art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul recurentul contestator, prin apărătorul său solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, în sensul anulării deciziei civile nr.15/CA/22.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr- și pe cale de consecință a deciziei civile nr.593/CA/13.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, precum și a sentinței civile nr.1065/CA/26.08.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanța pentru ca acesta să dispună obligarea pârâtului să depună la dosar situația juridică a terenului în litigiu.
Învederează apărătorul recurentului contestator că motivul pentru care a înțeles să formuleze contestație în anulare, îl reprezintă faptul că decizia civilă nr.15/CA/22.01.2009 a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, în speță incompatibilitatea, întrucât aceeași judecători au respins recursul aceleași cauze, fără ca el să fi fost judecat în fond.
Precizează apărătorul contestatorului că, președintele care a judecat contestația în anulare, a judecat și recursul, iar astfel cum prevede decizia nr. II/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătorii sunt compatibili să soluționeze contestația în anulare dacă au soluționat anterior fondul cauzei, însă în cazul de față aceștia au respins soluționarea în fond a recursului și deci, au fost incompatibili în pronunțarea deciziei atacate.
De asemenea arată că, decizia nr.593/CA/13.11.2008 estre nelegală datorită faptului că instanța de recurs prin greșeli materiale a aplicat disp. Art. 1169 cod civil deși în mod legal trebuiau aplicate disp. Art. 13 din Legea nr.554/2004 precum și datorită faptului că aceasta a apreciat în mod eronat că dovada proprietății particulare fizice se face prin adrese emise de autoritatea pârâtă, deși dovada proprietății particulare se face cu documente legale emise de organele competente.
Având cuvântul apărătorul intimaților pârâți pune concluzii de respingere a contestației în anulare ca nefondată. Contestatorul invocă competența raportat la incompatibilitate. Nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.317 pct. 2 Cod procedură civilă.
Competența este una iar incompatibilitatea se referă la cu totul altceva. Contestatorul la timpul respectiv, în cazul incompatibilității, avea posibilitatea să formuleze cerere de recuzare. Nu sunt îndeplinite condițiile art. 321 Cod procedură civilă, potrivit cu care nu se poate face o nouă contestație pentru motive ce au existat la data cele dintâi. De asemenea solicită obligarea recurentului contestator la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin decizia nr. 15/22.01.2009 a Curții de Apel Constanțaa fost respinsă contestația în anulare formulată de către contestatorul împotriva deciziei nr. 593/13.11.2008 a Curții de Apel Constanța prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de acesta împotriva sentinței civile nr. 1065/26.06.2008 a Tribunalului Constanța.
Soluția avut la bază următoarele argumente.
Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța și înregistrată sub nr.1149/118/18.02.2008, reclamantul a solicitat obligarea Consiliului Local C, Municipiului C, Primăriei C, Primarului Municipiului C să efectueze operațiunile pregătitoare și să întocmească documentația necesară pentru a-i vinde terenul în suprafață de 130,02. situat în intravilanul Municipiului C, la intersecția străzilor cpt. cu -, iar în subsidiar, obligarea pârâților să-i ofere spre vânzare un teren disponibil, în aceeași suprafață și cu aceleași caracteristici în intravilanul Municipiului C în condițiile 37/2002.
Reclamantul - contestator a învederat în esență că, prin cererea nr. 69012/18.05.2007 a solicitat pârâților cumpărarea terenului în suprafață de 130,02. din Municipiul
În baza cererii sale, a răspuns la 26.06.2007 în sensul că terenul solicitat nu poate fi înstrăinat deoarece constituie proprietate particulară.
Prin sentința civilă nr.11065/CA din 26.06.2008 Tribunalul Constanța a respins acțiunea, reținând în esență, că:
Reclamantul a solicitat cumpărarea unui teren în Municipiul C invocând 37/2002, care în art. 1 prevedea că bunurile imobile aparținând domeniului privat al Municipiului vor putea face obiectul vânzării în situația în care se consideră oportună această intenție, aprobându-se la art.2 și metodologia de vânzare a bunurilor.
Prin aceeași hotărâre s-a acordat mandat special regiilor autonome aflate în subordinea Consiliului Local C și societăților comerciale la care Consiliul Local C este acționar unic, să vândă bunurile imobile proprietate privată a Municipiului
Din răspunsurile comunicate reclamantului de Direcția se reține că terenul solicitat nu este proprietate privată a Municipiului C, nu a făcut obiectului unui contract de vânzare-cumpărare încheiat de Municipiul C și terți, fiind proprietatea unei persoane particulare.
S-a apreciat că nu suntem în situația unui refuz nejustificat de rezolvare a cererii în înțelesul Legii nr. 554/2004. Instanța a avut în vedere și că reclamantul a renunțat la cererea subsidiară.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul invocând ca motive de nelegalitate:
1) este nelegală admiterea de către instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei și Primarului Municipiului C pentru că aceștia au calitate în condițiile art.2 lit.b din Legea nr.554/2004.
2) pe fondul cauzei se susține că sentința este nelegală pentru că pârâtul nu a făcut dovada că terenul în litigiu este proprietate particulară.
Examinând recursul dedus judecății, în raport cu motivele de nelegalitate sus-expuse, Curtea l-a respins ca nefondat prin Decizia civilă nr.593/CA/13 noiembrie 2008, pentru următoarele considerente:
În ce privește primul motiv de recurs:
Potrivit art.41 Cod procedură civilă orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată.
Capacitatea civilă reprezintă aptitudinea subiectului de drept de a avea obligații și drepturi.
Legea nr.215/2001 prevede în art.19 că sunt persoane juridice de drept public având un patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină comunele, orașele și județele.
Art.91 din lege prevede că primarul, viceprimarul împreună cu aparatul propriu de specialitate, constituie o structură funcțională de activitate permanentă denumită primărie care duce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local și Dispozițiile primarului soluționând problemele curente ale colectivității.
Sub acest aspect se constată că primăria nu are capacitate de exercițiu și în mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a primăriei.
Pe de altă parte potrivit art. 12 alin.5 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, instituțiile administrativ teritoriale sunt reprezentate în litigiile privind dreptul de proprietate de Consiliul Județean, Consiliul General al Primăriei B sau de Consiliile locale care dau mandat scris în fiecare caz președintelui consiliului județean sau primarului.
Din textul de lege sus citat rezultă că în astfel de litigii Consiliul local are calitate procesuală pasivă.
În fine, temeiul de drept pe care și-a întemeiat reclamantul acțiunea îl constituie nr.37/2002 - prin care solicită vânzarea unui teren în municipiul C - ca atare calitate procesuală pasivă are Consiliul Local C cum corect a reținut prima instanță.
Cu privire la cel de al doilea motive de recurs:
Potrivit art.1169 Cod civil cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Din textul de lege sus citat rezultă modul cum este repartizată sarcina probei între cele două părți. Astfel, datorită faptului că reclamantul este primul care face afirmații în fața instanței de judecată, sarcina probei îi revine lui în primul rând.
În cauză reclamantul a solicitat să fie obligat pârâtul să vândă în temeiul nr.37/2002 suprafața de teren de 130,02 mp teren situat în C - cu str.-.
Prin nr.5937/2007 s-a hotărât vânzarea bunurilor imobile aparținând domeniului privat al municipiului C în situația în care se consideră oportună intenția.
Din examinarea considerentelor hotărârii sus citate Curtea reține că, pentru a fi vândute imobilele aparținând domeniului privat al municipiului se cer îndeplinite două condiții cumulative:
1) bunul mobil să aparțină domeniului privat al municipiului C;
2) unitatea administrativă să considere oportună vânzarea.
Cum în cauză din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul nu a dovedit că suprafața de teren solicitată să-i fie vândută face parte din domeniul privat al municipiului C - așa după cum cer dispozițiile art.1169 Cod civil și art.1 din nr.37/2002, Curtea a apreciat în sensul respingerii acțiunii principale dedusă judecății ca nefondată, aceasta cu atât mai mult cu cât pârâtul a dovedit prin adresa nr.10045 din 26.07.2007 că terenul respectiv este proprietate particulară.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat contestație în anulare, reclamantul recurent invocând ca temei de drept aplicabil dispozițiile art.318 Cod pr.civilă, teza I și II.
Soluția de respingere a fost argumentată astfel:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Primul motiv prevăzut de art.318 Cod pr.civilă- dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Așadar, nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinică; neconcordanța dintre motivare - prin care recursul este declarat fondat - și dispozitiv; prin care recursul este respins ca neîntemeiat; omisiunea soluționării cererii privind cheltuielile de judecată; etc.
Greșeala materială se apreciază în raport cu situația existentă în dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă.
În speță, Curtea a reținut că dispozițiile textului de lege indicat - art.318 teza 1 Cod pr.civilă - nu sunt aplicabile, neputând fi reținute erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecății și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Al doileamotiv (teza a II-a) prevăzut de art.318 Cod pr.civilă -omisiunea cercetării unui motiv de casare - poate fi invocat pe calea contestației în anulare numai dacă recursul a fost respins sau admis numai în parte, textul având în vedere numai omisiunea examinării motivelor de casare invocate,nu argumentele de fapt sau de dreptindicate de parte, care oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care-l sprijină, deoarece instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, pentru a răspunde printr-un considerent comun.
În această situație, examinând susținerile contestatorului, Curtea apreciat că în speță nu se poate, pe calea contestației în anulare, a se reține că, "pentru stabilirea adevărului și soluționarea justă a cauzei în conformitate cu prevederile art.13 al.3 din Legea nr.554/2004, se impunea ca instanța să solicite autorității publice să-i comunice documentația care a stat la baza refuzului de soluționare a cererii".
În temeiul art.274 Cod pr.civilă, Curtea a dispus obligarea contestatorului la plata sumei de 357 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului pârât Primarul Municipiului C, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva deciziei nr. 15/22.01.2009 a Curții de Apel Constanța reclamantul a formulat contestație în anulare având catemei de drept art. 317 alin. 1 pct. 2.pr.civ. și art. 318.pr.civ.
În motivarea contestației se arată că judecătorii au pronunțat decizia cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, în speță incompatibilitatea, întrucât aceeași judecători au respins și recursul în aceeași cauză.
Contestatorul invocă decizia nr. II/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că prin aceasta a fost soluționat un recurs în interesul legii în sensul că"judecătorii sunt compatibili să soluționeze contestația în anulare dacă au soluționat anterior fondul cauzei, ori în speță aceștia au respins soluționarea în fond a recursului".
Intimații nu depun întâmpinare.
Contestația în anulare a fost respinsă pentru următoarele considerente:
Deși contestatorul invocă ca temei de drept prevederile art. 317 alin. 1 pct. 2.pr.civ și art. 318.pr.civ. se constată că singurul motiv al contestației este încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, respectiv incompatibilitatea judecătorilor care au pronunțat soluția în cadrul contestației în anulare, soluție atacată prin prezenta contestație în anulare, contestatorul apreciind că acest motiv se înscrie în sfera art. 317 alin. 1 pct. 2.pr.civ. Față de aceste împrejurări va fi analizată prezenta contestație în anulare în raport de prevederile art. 317 alin. 1 pct. 2.pr.civ.
Un prim aspect care trebuie subliniat este faptul că dispozițiile privitoare la competență nu au nici o legătură cu dispozițiile referitoare la incompatibilitate.
În cazul în care contestatorul ar fi constatat existența unor cazuri de incompatibilitate, în temeiul Titlului V din codul d e procedură civilă putea recuza judecătorii până la închiderea dezbaterilor (art. 29 alin.2 pr.civ.). Întrucât nu a invocat un astfel de aspect până la închiderea dezbaterilor, incompatibilitatea nu poate fi invocată pe calea unei contestații în anulare, art. 317 alin. 1 pct. 2 făcând referire expresă la dispozițiile privind competența.
Pe de altă parte, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. II/2007, amintită de către contestator, specifică tocmai faptul că judecătorul care a soluționat fondul cauzei nu devine incompatibil să soluționeze cererea de revizuire sau contestația în anulare.
Prin "fondul cauzei" se înțelege în text soluționarea unei cauze în primă instanță, apel sau recurs, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție făcând referire în considerente la textul art. 24 alin. 1.pr.civ. În concluzie, judecătorii care au soluționat o cerere de recurs nu sunt incompatibili să soluționeze contestația în anulare.
În temeiul art. 274 alin. 1.pr.civ. contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de către recurentul contestator - - domiciliat în C,-, -,.B,.47, jud.C, împotriva deciziei civile nr.15/CA/22.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIULUI C - PRIN PRIMAR, PRIMARUL MUNICIPIULUI - toți cu sediul în C,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 Februarie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.jud.dec.
06.03.2009
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea, Eufrosina Chirica
