Alte cereri. Decizia 663/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--25.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 663
Ședința Publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 2: Duma Diana
JUDECĂTOR 3: Pokker Adina
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea CSî mpotriva deciziei civile nr. 1265/20.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC C S SA Reșița.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru contestatoare consilier juridic, pentru intimată se prezintă avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Cererea scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar conform disp. Art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 alin. 2 din nr.OG 32/1995.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocatul intimatei depune la dosar extrase din doctrină privind contestația în anulare.
Reprezentantul intimatei depune la dosar extras de pe site-ul Ministerului Justiție privind soluția dată în dosarul nr- și întâmpinarea pe care a formula-o în acest dosar.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea, pune în discuția părților, excepția tardivității formulării contestației în anulare și a inadmisibilității contestației în anulare, invocate de intimată prin întâmpinare și acordă cuvântul pe excepții și pe fondul contestației în anulare.
Avocatul intimatei solicită admiterea excepțiilor, iar pe fond respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial.
Reprezentantul contestatoarei solicită respingerea excepției tardivității formulări contestației în anulare, deoarece aceasta a fost depusă în prima zi lucrătoare ce a urmat zilei de, când ar fi expirat termenul de depunere a contestației, respingerea excepției inadmisibilității contestației în anulare, iar pe fond, admiterea contestației în anulare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr- la 25.02.2009 contestatoarea CSa formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1265/20.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC C S SA Reșița.
În motivarea contestației în anulare contestatoarea CSa rată că decizia atacată a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competența, respectiv a dispozițiile art.2 al.1 lit. d și art. 3 al.4 Cod procedură civilă și art.10 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ. Contestatoarea arată că reclamanta prin acțiunea sa de primă instanță a investit Tribunalul C-S cu judecarea unei acțiuni în care competența materială de soluționare o avea Curtea de APEL TIMIȘOARA întrucât din punct de vedere al obiectului cauzei reclamanta solicita anularea unor obligații fiscale în cuantum de 724.423 lei și se impunea ca Curtea de APEL TIMIȘOARA să judece în primă instanță cererea reclamantei și nu Tribunalul C-S, întrucât suma contestată a fost de 724.423 lei și depășește cuantumul sumei de 500.000 lei fixat de lege.
Contestatoarea invocă pe cale de excepție inadmisibilitatea cererii reclamantei privind anularea Raportului de Inspecție Fiscală nr. 2460/1.07.2007.
Direcția Generală a Finanțelor Publice CSa rată că dispozițiile art.41, art.85 alin. L, art.86 alin. l, art.87, art. 109 alin. l și 2, art.205 alin. l, art.206 alin.2 din nr.OG92/2003, republicată privind Codul d e procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare și cu prevederile pct.5.1. din Ordinul nr.519/2005 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea Titlului IX din nr.OG92/2003 republicată cu modificările ulterioare stabilesc faptul că impozitele, taxele și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc prin decizie de impunere, reprezentată fie de o declarație fiscală a contribuabilului, asimilată unei decizii de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, fie de o decizie de impune emisă în baza Raportului de inspecție fiscală. Mai arată că din punct de vedere legal, constituind un act premergător deciziei de impunere, care stă la baza întocmii acesteia, Raportul de inspecție fiscală nu are natura juridică de act administrativ fiscal și nu este susceptibil de a fi contestat, nici în procedură prealabilă administrativă, dar nici în fața instanței de contencios administrativ, în conformitate cu dispozițiile art.216 alin.l, 218 al.2 din nr.OG92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 1 al.1 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Contestatoarea arată că reclamanta trebuia să formuleze acțiune în contencios administrativ potrivit legii solicitând anularea Deciziei nr.321/13.11.2007 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, dată în soluționarea contestației formulată împotriva Deciziei de impunere nr.81/12.07.2007, emisă de C-S, care este act administrativ fiscal și care are la bază constatările din Raportul de inspecție fiscală nr.2460/11.07.2007.
Contestatoarea solicită, în cazul în care instanța va reține spre judecată contestația formulată împotriva Raportului de inspecție fiscală nr.2460/1 1.07.2007, respingerea ca neîntemeiată a contestației.
Arată că prin decizia de impunere nr.81/12.07.2007 emisă de C-S s-a stabilit, ca urmare a raportului de inspecție fiscală nr. 2460/11.07.2007,că societatea verificată are de plată suma totală de 724.423 lei reprezentând diferență impozit pe profit, majorări de întârziere și penalități de întârziere aferente acestei diferențe. Prin dispoziția nr. 2640/11.07.2007, s-a dispus înregistrarea acestei sume în evidența contabilă a societății, s-a avut în vedere faptul că în perioada verificată 01.01.2000 - 31.03.2004, intimata a achiziționat mărfuri și servicii de la trei societăți comerciale fără a achita contravaloarea acestora, că cele trei societăți nu au întreprins nici o măsură pentru recuperarea sumelor datorate, astfel că dreptul la acțiune pentru recuperarea lor s-a prescris, astfel că organele de control au reținut că aceste sume reprezintă venituri pentru intimată și trebuiau înregistrate.
Contestatoarea arată că în conformitate cu contabile simplificate amortizate cu Directivele Europene, aprobate prin Ordinul 306/2002 emis de Ministerul Finanțelor Publice, cu ajutorul contului 758 alte venituri din exploatare se ține evidența veniturilor realizate din alte surse decât cele nominalizate în conturile distincte de venituri ale activității de exploatare. In creditul acestui cont se înregistrează și datoriile prescrise și anulate, în corespondență cu debitul contului 401 furnizorii, care ține evidența datoriilor în relațiile cu furnizorii, astfel că în mod corect organele de control au stabilit în sarcina intimatei obligația de plată a impozitului pe profit pentru datoriile prescrise.
Contestatoarea solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei formulată împotriva Deciziei nr. 2/13.09.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii în soluționarea contestației formulată de către reclamantă împotriva Dispoziției nr.2460/11.07.2007, având în vedere dispozițiile art. 2 din Ordinul nr. 1939/2004, pentru aprobarea formularului Dispoziții privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, a anexei nr.2 din Ordinul nr. 1939/2004, pentru aprobarea formularului Dispoziții privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală și art. 105, alin.9 din OG92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În drept, contestatoarea a invocat disp. Art. 317 alin. 1 pct.2 pr. Civilă.
Intimata SC C S SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației pe cale de excepție, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării intimata SC C S SA arată că motivele contestației în anulare invocate de către contestatoare prin raportare la prev. art. 317 alin. l, pct.2 Cod procedură civilă nu sunt de natură să evoce îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale acesteia.
Contestația în anulare nu poate fi admisă, atât datorită nerespectării termenului de introducere a acestuia, cât și neîndeplinirii condițiilor ei de admisibilitate statuate de textul enunțat.
Intimata arată că disp. art. 319 alin.2 teza a - Il-a Cod procedură civilă stabilește că "împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă ". Hotărârea contestată prin care s-a decis anularea actelor administrative emise de contestatoare: decizia nr. 2/13.02.2007; raportul de inspecție fiscală nr. 2460/11.07.2007 și dispoziția nr. 2460/11.07.2007 cu consecința exonerării intimatei de obligațiile fiscale stabilite prin acestea nu este susceptibilă de a fi adusă la îndeplinire pe cale de executare silită, ea având doar caracter constatator cu privire la valabilitatea actelor contestate. Astfel decizia contestată fiind pronunțată la 20.11.2008, termenul de contestare al acesteia pe calea căii extraordinare de atac a contestației în anulare era 05.12.2008, în timp ce contestatoarea a formulat-o la 25.02.2009, cu depășirea termenului de 15 zile stabilit de lege.
Intimata invocă excepția tardivității formulării contestației în anulare datorită depășirii termenului legal de exercitare a acesteia.
Intimata arată că contestația în anulare nu poate fi admisă, atât datorită nerespectării termenului de introducere a acestuia, cât și neîndeplinirii condițiilor ei de admisibilitate statuate de textul enunțat.
Hotărârea contestată prin care s-a decis anularea actelor administrative emise de contestatoare: decizia nr. 2/13.02.2007; raportul de inspecție fiscală nr. 2460/11.07.2007 și dispoziția nr. 2460/11.07.2007 cu consecința exonerării intimatei de obligațiile fiscale stabilite, nu este susceptibilă de a fi adusă la îndeplinire pe cale de executare silită, ea având doar caracter constatator cu privire la valabilitatea actelor contestate. Decizia contestată fiind pronunțată la 20.11.2008, termenul de contestare al acesteia pe calea căii extraordinare de atac a contestației în anulare era 05.12.2008, în timp ce contestatoarea a formulat-o la 25.02.2009, cu depășirea termenului de 15 zile stabilit de textul enunțat.
Intimata arată că este inadmisibilă invocarea excepției de necompetență a instanței pe calea contestației în anulare, contestatoarea neavând legitimarea procesuală activă pentru a exercita această cale extraordinară de atac, în condițiile în care nu a uzat de calea de atac a recursului pentru a invoca excepția necompetenței materiale a primei instanțe, după criteriul valoric, astfel că invocă și excepția lipsei legitimării procesuale active a contestatoarei de a formula contestația în anulare.
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
În ceea ce privește excepția tardivității introducerii contestației în anulare, excepție invocată de intimata SC C S SA în raport de disp. art. 319 alin.2 teza a - Il-a Cod procedură civilă care prevăd că "împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă ", instanța o va respinge ca nefondată, considerând că termenul legal de exercitare a acesteia nu a fost depășit, întrucât în speță se aplică teza finală de la art. 319 alin. 2, respectiv termenul imperativ de 1 an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Analizând contestația în anulare în funcție de motivele indicate și temeiul de drept arătat, respectiv art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civilă, instanța o va respinge ca nefondată si va menține ca temeinica si legală decizia contestată, pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin intermediul căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești în cazurile limitativ prevăzute de lege în art. 318 Cod procedură Civilă și art. 317 din același cod.
Contestatoarea CSa rată că decizia atacată a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competența, respectiv a dispozițiile art.2 al.1 lit. d și art. 3 al.4 Cod procedură civilă și art.10 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv reclamanta prin acțiunea sa de primă instanță a investit Tribunalul C-S cu judecarea unei acțiuni în care competența materială de soluționare o avea Curtea de APEL TIMIȘOARA întrucât din punct de vedere al obiectului cauzei reclamanta solicita anularea unor obligații fiscale în cuantum de 724.423 lei și se impunea ca Curtea de APEL TIMIȘOARA să judece în primă instanță cererea reclamantei și nu Tribunalul C-S, întrucât suma contestată a fost de 724.423 lei și depășește cuantumul sumei de 500.000 lei fixat de lege.
Motivul invocat de către contestatoare vizează situația când,hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, motiv prevăzut de disp. ART. 317 alin. 1 pct. 1. pr. Civilă, însă același alineat prevede imperativ că,Hotărârile irevocabilepot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
În speță, a existat calea de atac recursului, iar contestatoarea nu a apelat la aceasta pentru a invoca necompetența materială a tribunalului C -S, iar practica judiciară a făcut o aplicare constantă a principiului conform căruia,ori de câte ori partea are acces la apel sau recurs ea nu poate uza de exercițiul contestației în anulare.
Partea nu are drept de opțiune între căile ordinare de atac și contestația în anulare, întrucât nu se poate folosi o cale extraordinară de atac, atunci când s-ar putea folosi calea de atac ordinară.
În speță nu sunt incidente nici disp. Art. 317 alin. 2. pr. Civilă, care prevăd că,Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond, întrucât motivul invocat de către contestatoare nu a fost invocat în calea de atac a recursului, iar pe calea recursului cauza fost rejudecată pe fond, urmare admiterii recursului și modificării hotărârii recurate.
Motivele contestației în anulare invocate de către contestatoare prin raportare la prev. art. 317 alin. l, pct.2 Cod procedură civilă nu sunt de natură să evoce îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale acesteia, astfel că instanța va respinge contestația în anulare ca fiind inadmisibilă.
Contestatoarea aflându-se în culpă procesuală, în baza disp. Art. 274. pr. Civilă va fi obligată la plata către intimată a sumei de 4000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, compuse din onorariu avocat, conform extrasului de cont nr. 15 din 29.04.2009, aflat la fila 59 din dosar.
Cheltuielile de judecată compuse din onorariu avocat, solicitate de către intimată se ridică la suma de 8.011 lei conform aceluiași extras de cont, însă având în vedere valoarea și complexitatea pricinii, instanța va face aplicațiunea disp. art. 274 alin. 3. pr. civilă, confirm cărora,Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat și va reduce onorariul de avocat la suma de 4000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea CSî mpotriva deciziei civile nr. 1265/20.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC C S SA Reșița.
Obligă contestatoarea la plata către intimată a sumei de 4.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Primă instanță. Tribunalul C - S
Judecători:,
Instanță de recurs: Curtea de APEL TIMIȘOARA
Judecători:, Liber,.
Red./21.05.2009
Tehnored. - / 22.05.2009/ 2 ex.
Președinte:Belicariu MariaJudecători:Belicariu Maria, Duma Diana, Pokker Adina
