Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 665/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--03.03.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 665
Ședința Publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 2: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 3: Pătru
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamații, a, G, G, G, și, împotriva sentinței civile nr.50/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, pentru reclamanții recurenți lipsă avocat, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocatul depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a reclamanților recurenți și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiteri acțiunii reclamanților, fără cheltuieli de judecată și depune la dosar practică judiciară constând în decizia civilă 92/22.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- și decizia civilă nr. 1398/11.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata la ribunalul Timiș sub nr- la data de 22.09.2008,reclamanții, a, G, G, G, și au solicitat in contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C S, obligarea acestora la plata primelor de concediu egale cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu ce li se cuvin pe anii 2002- 2003 in calitate de polițiști - funcționari publici din cadrul MIRA, sume actualizate cu coeficientul de inflație; fără cheltuieli de judecata.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au calitatea de polițiști funcționari publici cu statut special ce le-a fost conferit prin art. 1 din L 360/2002 iar acest statut atrage beneficiul primei de vacanta prev. de L 188/99 drept care nu a fost acordat insa întrucât aplicarea acestor prevederi a fost suspendata consecutiv pe anii 2002-2006.
Deși Ordonanța de Guvern nr. 38/2003, care stabilește dreptul polițiștilor la plata primei de concediu, a intrat in vigoare la 1.01.2004 reclamanții au apreciat ca de la data intrării in vigoare a L3 60/2002 si pana la 1.01.2004 sunt aplicabile prev. art. 78 al.1 din L 360/2002 coroborate cu art. 35 al.2 din L 188/99.
S-a mai arătat ca dreptul la prima de vacanta exista in prezent întrucât nu a fost înlăturat de legiuitor si nu s-a prescris iar garantarea realizării lui este conforma cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor acordate, sens in care s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație si Justiție.
In drept s-au invocat disp.art.41 al.2, 51 al.1 si art. 53 din Constituția României si L 360/2002 cu modificările ulterioare.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiata invocând disp.art.78 al.2 L 360/2002 care arata ca pana la intrarea in vigoare a legii privind salarizarea polițiștilor acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publica si siguranța naționala iar actul normativ care face referire textul citat îl reprezintă L 188/99 care nu prevede acordarea primei anuale de concediu. S-a mai arătat faptul ca OG 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor a intrat in vigoare la data de 1.01.2004 iar anterior acestei date salarizarea polițiștilor se făcea in baza L 138/99 si nu in baza L 188/99.
Prin sentința civilă nr.50/14.01.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins acțiunea formulat de reclamații, a, G, G, G, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-
Instanța de fond a reținut reclamanții au calitatea de polițiști de frontiera aflându-se in raporturi de serviciu cu Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S iar potrivit art. 1 din L 360/2002 polițistul este funcționar public cu statut special,statut ce i-a fost conferit începând cu intrarea in vigoare a L3 60/2002.
Actul normativ care reglementează salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor îl reprezintă OG 38/2003 act normativ care la art. 37 instituit dreptul polițiștilor la prima de concediu dar, acest act normativ a intrat in vigoare la data de 1.01.2004. Reclamanții au invocat faptul ca anterior datei de 1.01.2004 erau îndreptățiți la plata primei de vacanta in condițiile in care L 360/2002 le conferea statutul de funcționar public cu statut special astfel incit le sunt aplicabile prev. art. 35 al.2 din L 188/99 invocând in acest sens si disp.art. 78 al.1 din L 360/2002 potrivit cărora dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile L 188/99 privind statutul funcționarilor publici si ale altor acte normative in vigoare aplicabile funcționarului public in situația in care domeniile respective nu sunt reglementate in legislația specifica polițistului.
Instanța de fond nu a reținut această interpretare juridica in condițiile in care L 360/2002 prevede la același art. 78 dar la alin 2 faptul ca pana la intrarea in vigoare a legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare naționala,ordine publica si siguranța naționala, aceleași dispoziții legale fiind aplicabile si in cazul pensionarii polițiștilor.(alin 3 ).
Astfel in prezenta alin 2 al art.78 din L 360/2002, instanța de fond nu a reținut incidenta L 188/1999, câta vreme acestui domeniu,respectiv cel al salarizării polițiștilor, i se aplica in mod expres dispozițiile legale privind salarizarea personalului militar, respectiv aceștia erau retribuiți in baza L 138/99 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar, ținând cont si de faptul ca pana la data intrării in vigoare a L3 60/2002 polițiștii aveau calitatea de cadre militare, o categorie distincta de cea a funcționarilor publici.
Instanța de fond a mai reținut ca Legea 138/1999 privind salarizarea militarilor nu prevede dreptul la prima de concediu pentru categoriile profesionale ce cad in incidenta sa, polițiștii nefiind remunerați cu salarii ci cu solde ori, in ipoteza invocata de reclamanți plata primei de concediu se face prin raportare la salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu, situație de nerealizat in speța in condițiile in care in perioada 2002-2003 reclamanții nu a fost retribuiți cu salariu ci cu solda, astfel încât nu exista o măsura etalon intre solda si salariu.
Prin Ordonanța de Urgență nr. 146/2007 care a reglementat plata primelor de concediu, respectiv in preambulul acesteia se indica in mod clar actele normative in baza cărora s-a stabilit dreptul la prima de concediu pentru diferitele categorii profesionale, fiind invocat cuprinsul art. 37 al.2 din OG 38/2003 ceea ce confirma inca odată faptul ca dreptul polițiștilor la plata primei de concediu s-a născut odată cu intrarea in vigoare a OG 38/2003, aspect confirmat si de ICCJ care a decis in soluționarea unui recurs in interesul legii ca aceștia au dreptul la plata primei de concediu începând cu anul 2004.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamații, a, G, G, G, și, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, iar pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, întrucât hotărârea pronunțată este lipsită de temeiul legai și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului, reclamații recurenți arată că potrivit art. 28 alin. 1 lit. b din Legea nr. 360/2002 polițistul are dreptul la ajutoare și alte drepturi bănești ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege.
Articolul 78 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 prevede că dispozițiile acestei legi se completează, după caz, cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului.
2 al art. 78 din Legea nr. 360/2002 statuează că până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională.
Recurenții arată că după intrarea în vigoare la 24.08.2002 a Legii 360/2002 polițistul nu mai are calitatea de militar, ci aceea de funcționar public - civil, iar în această calitate îi sunt aplicabile și prevederile Legii nr. 188/1999, conform art. 5 din Statutul funcționarilor publici și art. 78 din Statutul polițistului.
Conform art. 5 alin. 2 din Legea 188/1999 prin statute speciale se reglementează drepturi, îndatoriri și incompatibilități specifice altele decât cele prevăzute de Legea funcționarului public.
Reclamanții recurenți arată că polițiștii - funcționari publici cu statut special - beneficiază și de drepturile prevăzute de Legea nr. 188/1999 în măsura în care nu contravin legislației specifice sau nu sunt reglementate de aceasta, iar legea 138/1999 referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională aplicabilă polițiștilor până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor nu reglementează dreptul la prima de concediu.
Prin urmare se aplică dispozițiile din Legea 188/1999 (respectiv art. 34 alin. 2) cu care se completează dispozițiile Legii nr. 360/2002, iar polițiștii au dreptul la prima de concediu și anterior intrării în vigoare a nr.OG 38/2003, începând cu data numirii ca funcționari publici cu statut special.
De altfel cu dispozițiile art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, în vigoare începând cu data de 01 ianuarie 2004, s-a prevăzut dreptul polițiștilor de a beneficia de prima pentru concediul de odihnă, iar prin legi speciale dreptul la prima de concediu a fost suspendat succesiv, dreptul fiind actual, nefiind prescris.
Pârâtul intimat Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră CSa formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, întrucât instanța de fond a pronunțat o sentința temeinica si legală.
În motivarea întâmpinării, pârâtul intimat Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră CSa rată că prevederile art.78, alin 2 din Legea 360/2002 privind Statutul polițistului, care dispune că până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publica și siguranța naționala; fiind vorba de Legea 138/1999 act normativ care nu prevede beneficiul acestui drept, respectiv prima de concediu, prima de concediu solicitata de reclamanți neavând un suport legislativ pentru perioada 2002-2003.
Pârâtul intimat arată că prin Legea nr. 172/10.10.2008 privind aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea plații primelor de concediu suspendate in perioada 2001-2006, se dispune că: "Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1): funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din justiție, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, începând cu anul intrării acestora în vigoare."
Actul normativ care prevede salarizarea polițiștilor ca funcționari publici cu statut special este Ordonanța Guvernului nr.38 care a intrat in vigoare la data de 01.01.2004, astfel că instanța de fond a pronunțat o sentința legala când a statuat ca legea aplicabila polițiștilor pentru perioada 2002-2003 este Legea 138/1999 si nu Legea 188/1999.
Analizând actele dosarului, criticile recurenților prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamanții au calitatea de polițiști, iar în această calitate, domniile lor au solicitat obligarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative la plata primei de concediu aferentă anilor 2002-2003, iar instanța de fond a respins cererea de obligare a instituțiilor pârâte la plata primei de concediu aferentă acestei perioade.
Reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
În rezolvarea acestei chestiuni, instanța observă că prin Decizia nr. XII din 5 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 733 din 30 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unor dispoziții legale referitoare la dreptul la prima de concediu pentru polițiști, stabilind, în dispozitiv, că "în aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, -prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004 - 2006, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată."
În privința acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța observă că aceasta a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție"pentru a se asigura"- potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă -"interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României". Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
De asemenea, instanța reține și că printr-o altă decizie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, respectiv prin decizia nr. 77/5.11.2007, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit:
"Dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că:
Prima de concediu, reprezentînd o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea acestei categorii de personal."
Din deciziile menționate anterior rezultă că polițiștii beneficiază de acordarea primei de concediu pentru perioada anilor 2004 - 2006 în baza dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Reclamanții solicită însă acordarea primei de concediu pentru perioada anterioară celei menționate în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv pentru anii 2002 și 2003, invocând dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Reclamanții susțin că dispozițiile din Statutul funcționarilor publici le sunt aplicabile, întrucât polițiștii sunt funcționari publici cu statut special.
Așadar, problema în discuție este dacă până la intrarea în vigoare a Ordonanței de Guvern nr. 38/2003, sunt aplicabile polițiștilor dispozițiile din Legea nr. 188/1999 privind salarizarea funcționarilor publici.
În soluționarea acestei chestiuni, Curtea observă că statutul reclamanților este reglementat prin Legea nr. 360 din 6 iunie 2002, privind Statutul polițistului, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, fiind ulterior modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr. 281/2003; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 89/2003, (aprobată cu modificări prin Legea nr. 101/2004); prin Legea nr. 101/2004; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2004, (aprobată cu modificări prin Legea nr. 24/2005); prin Legea nr. 562/2004; și prin Legea nr. 24/2005.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, " polițistul estefuncționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului".
De asemenea, potrivit art. 78 alin. 1 din aceeași lege, "dispozițiile prezentei legi se completează, după caz, cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare".
Art. 78 alin.2 din Legea nr. 360/2002, prevede însă că "până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare lasalarizarea și alte drepturi ale personalului militardin instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională".
În raport cu dispozițiile 78 alin.2 din Legea nr. 360/2002, instanța constată că reclamanților le sunt aplicabile - până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor, respectiv a Ordonanței de Guvern nr. 38/2003 - dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, respectiv dispozițiile Legii nr. 138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Așadar, instanța reține că pentru perioada 2002-2003 nu sunt aplicabile în cazul reclamanților dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, ci dispozițiile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Întrucât dispozițiile din Legea nr. 188/1999 privind acordarea primei de concediu nu sunt aplicabile reclamanților pentru perioada 2002-2003, iar dispozițiile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar nu prevăd acordarea primei de concediu, instanța constată caracterul nefondat al cererii formulate de reclamanți.
În consecință, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Timiș este temeinică și legală, urmând a fi respins ca nefondat - în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă - recursul formulat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 50/CA/14.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamații, a, G, G, G, și, împotriva sentinței civile nr.50/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Prima instanță: Tribunalul C - S
Judecător:
Red./22.05.2009.
Tehnored. I/29.05.2009/ 2 ex.
Președinte:Belicariu MariaJudecători:Belicariu Maria, Dascălu Maria Cornelia, Pătru
