Contestație act administrativ fiscal. Decizia 664/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--29.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 664
Ședința Publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Duma Diana
JUDECĂTOR 3: Belicariu
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - Agent Asigurări SRL împotriva sentinței civile nr. 1027/CA/2008 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele T și T, având ca obiect contestația act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta recurentă directorul acesteia, pentru pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice T se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar chitanță privind achitarea taxei judiciare de timbru de 2 lei și timbre judiciare de 0,3 lei, pentru timbrarea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente și reprezentantul pârâtei intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice T arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 5940/30/30.07.2008 reclamanta -" AGENT ASIGURARI "SRL a chemat in judecata Administrația Finanțelor Publice si Direcția Generală a Finanțelor T solicitând anularea actului administrativ fiscal seria - 2B nr.-/15.06.2007, prin care s-a stabilit taxa de prima înmatriculare de 5728 lei, pentru autovehiculul marca Volkswagen Passat 1,9, an de fabricație 2003, având nr. de identificare -, achiziționat din Italia și obligarea paratei de 1 T la restituirea sumei de 5728 lei.
Totodată solicita si dobânda legala aferenta pana la data restituirii efective, fără cheltuieli de judecata.
Prin sentința civila nr.1027/CA/03.12.2008 Tribunalul Timișa respins acțiunea reclamantei.
In motivarea sentinței s-a arătat ca referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a paratei DGFP T aceasta este întemeiata in condițiile in care încasarea taxei de prima înmatriculare s-a realizat de către T si tot aceasta este si emitenta răspunsului cuprins in adresa 92469/29.04.2008 prin care s-a refuzat cererea reclamantei de restituire a taxei de prima înmatriculare iar in condițiile in care parata DGFP T nu are calitate de instituție emitenta a răspunsului atacat nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1 si 8 554/2004 astfel incit acțiunea reclamantei va fi respinsa fata de DGFP T pentru lipsa calității procesual pasive a acestei instituții.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii in contencios administrativ pentru neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prev. de art. 205 OG 92/2003 coroborat cu art. 7 din L 554/2004 instanța a reținut ca o asemenea excepție este neîntemeiata in condițiile in care taxa de prima înmatriculare a fost achitata de reclamanta cu chitanța seria - nr -/15.06.2007 emisa de T pentru suma de 5728 lei iar la data de 24.06.2008 reclamanta a înregistrat o cerere de restituire a acestei taxe.
Tot referitor la procedura prealabila obligatorie, parata Tai nvocat prematuritatea acțiunii in contencios administrativ data de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzuta de Titlul IX din OG 92/2003 apreciind ca procedura prealabila nu a fost finalizata prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației formulate.
Raportat la aceste susțineri instanța a constatat ca parata Tar ăspuns cererii reclamantei de restituire a taxei de prima înmatriculare prin adresa nr 92469/29.04.2008( 19 dosar) prin care a respins cererea de restituire arătând ca taxa speciala a fost stabilita in mod legal si nu poate fi restituita. Ori, in condițiile in care aprecia ca cererea privind restituirea taxei de prima înmatriculare echivalează cu o contestație in sensul art 205 OG 92/2003 avea obligația sa înainteze aceasta cerere organelor abilitate pentru soluționarea contestației si nu sa procedeze la emiterea răspunsului materializat in adresa menționata. Deci, parata T s-a comportat nu numai ca un veritabil organ împuternicit cu încasarea si calcularea taxei in litigiu dar a emis si adresa de răspuns prin care a refuzat restituirea taxei respective fara a invoca lipsa competentei legale in emiterea acestui act si fara a indica un alt organ administrativ care ar avea aceasta competenta. Prin urmare instanța a apreciat ca procedura prealabila la care face referire art. 205 al.1 din OG 92/2003 cu raportare la art 7 al.1 din L 554/2004 a fost îndeplinita de reclamanta prin depunerea cererii de restituire a taxei de prima înmatriculare si a fost finalizata de către parata T prin emiterea adresei de răspuns nr. 92469/29.04.2008.
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că reclamanta a achitat taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule in baza prev. art. 214 ind. 1-214 ind. 3 Codul fiscal la data de 15.06.2008 dar la momentul soluționării prezentei cauzei au intrat in vigoare prev. OUG 50/2008, (in vigoare din 1.07.2008) potrivit cărora taxa rezultata ca diferența intre suma achitata de contribuabil in perioada 1.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituite pe baza procedurii stabilite in normele metodologice de aplicare a OUG 50/2008.Potrivit art. 6 din HG 686/2008 in condițiile in care taxa speciala pentru autoturisme plătita potrivit art. 214 ind. 1-214 ind. 3 Cod fiscal este mai mare decât taxa pe poluare rezultata din aplicarea OUG 50/2008, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxa plătita. Sumele se restituite la cererea contribuabilului in conformitate cu prev. art. 117 OG 92/2003 prin depunerea unei cereri la organul fiscal competent la care se vor atașa documentele prevăzute de art. 6 al.4 HG 686/2008.
Instanța a reținut in motivarea acțiunii ca începând cu 1.07.2008 s-a născut in patrimoniul reclamantului un drept la restituirea diferenței dintre taxa de prima înmatriculare achitata conform prev. art. 271 ind. 1 -271 ind. 3 Cod fiscal si taxa de poluare instituita de OUG 50/2008 iar in condițiile in care nu s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor cuprinse la art. 11 OUG 50/2008 si nici nu s-a contestat conformitatea cu normele dreptului comunitar a taxei de poluare instituita de OUG 50/2008 reclamanta nu poate ignora prev. art. 11 OUG 50/2008 având dreptul doar la restituirea diferenței stabilita prin norma legala anterior citata. Sub acest aspect se observa ca paratele au fost de acord cu admiterea in parte a acțiunii apreciind ca reclamanta este indreptatita la restituirea diferenței de taxa dar instanța retine ca prin cererea înregistrata sub nr -/24.06.2008 reclamanta a solicitat restituirea in întregime a taxei de prima înmatriculare, acesta fiind si obiectul plângerii prealabile formulate prin raportare la art 7 al.1 L 554/2004 astfel incot instanța este competenta sa analizeze legalitatea si temeinicia răspunsului cuprins in adresa 92469/29.04.2008 prin raportare la cererea inițiala a reclamantei. De altfel aceasta nu a formulat in cursul soluționării cauzei nici o precizare de acțiune cu privire la eventuala restituire a diferenței de taxa astfel incot instanța apreciază ca nu se poate proceda la admiterea in parte prin obligarea paratelor la calcularea diferenței de taxa câta vreme nu a fost investita in acest sens conform art. 129 al.6 proc.civ.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței in sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulata.
In motivarea recursului se arata ca a invocat dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunități Europene, raporta la prevederile art. 148 al.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, iar la art. 4 al aceluiași articol se prevede că între instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaților rezultate din al.2
Arată că a solicitat ca instanța să se pronunțe asupra nelegalității taxei speciale de primă înmatriculare, deoarece prevederile din Tratatul Comunității Europene limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile tratatului, iar pe cale de consecință instanța d fond era datoare să constate că prevederile art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 din Codul Fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față.
Mai arată că instanța de fond a înfrânt prin hotărârea pronunțată principiul neretroactivității legi civile prevăzut în art. 15 al.2 din Constituția României și preluat la art. 1 din Codul Civil.
În drept reclamanta își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, art. 90 (1) din Tratatul Comunității Europene, art. 1487 al.2 din Constituția României, art.1 Cod Civil, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Legal citata, intimata Taf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului si menținerea ca legala si temeinica a sentinței primei instanțe.
In considerentele întâmpinării se arata că pentru finalizarea procedurii de înmatriculare a unei autoturism marca VOLKSWAGEN model Passat 1.9, reclamanta a achitat la bugetul de stat prin Trezoreria T suma de 5.728 lei, cu chitanța seria - nr. -/15.06.2007, reprezentând taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, in conformitate cu prevederile art. 214 ind. 1 si următoarele din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal.
La data de 01.07.2008 a intrat in vigoare nr.OUG 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata in Of. nr. 327 din 25 aprilie 2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 214 ind.1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor si autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art. 14 din aceasta ordonanța, iar potrivit art. 11 din nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pe autovehicule: "Taxa rezultata ca diferența între suma achitata de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgentă".
Astfel procedura de calcul a diferenței de restituit este prevăzuta in Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008, aprobate prin nr.HG 686/2008, publicate in Of. nr. 480/30.06.2008.
In baza prevederilor art. 117 alin. 1 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedura fiscala republicata, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu prevederile nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pe autovehicule reclamanta avea posibilitatea sa solicite restituirea diferenței intre suma achitata anterior, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule, pe baza unei cereri depusa la organul fiscal competent, la care se anexează documentele prevăzute la art. 6 alin. 4 din nr.HG 686/2008.
Pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice T arată că instanța de fond a reținut in mod corect ca începând cu data de 01.07.2008, data intrării in vigoare a nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pe autovehicule, s-a născut in patrimoniul reclamantei un drept la restituirea diferenței dintre taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, achitata conform art. 214 ind. 1 si următoarele din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal si taxa de poluare instituita de nr.OUG 50/2008,
Reclamanta nu a formulat in cursul soluționării cauzei nici o precizare de acțiune cu privire la eventuala restituire a diferenței de taxa astfel încât instanța de fond a apreciat in mod corect ca nu se poate proceda la admiterea in parte a acțiunii respingând petitul referitor la restituirea taxei de prima înmatriculare si implicit cererea cu privire la plata dobânzilor legale.
Pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivarea întâmpinării pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice T arată că invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului T, având în vedere că obiectul prezentului dosar îl constituie acțiunea îndreptată împotriva taxei de primă înmatriculare, al cărei cuantum a fost stabilit și achitat la. T, operațiune în urma căreia a fost emisă chitanța a cărei anulare o solicită reclamantul prin prezenta acțiune.
Pe fondul cauzei pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice T apreciază că este în deplin acord cu instanța de fond apreciind, de asemenea, că atâta vreme cât reclamantul nu a invocat și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea OUG 50/2008, acest act produce efecte juridice și se bucură de legalitate. Pârâta intimată arată că instanța este ținută de cadrul procesual stabilit de reclamant, conform principiului disponibilității, aceasta neputând să se pronunțe cu privire la alte aspecte în afara celor solicitate de reclamant. Or, în condițiile în care reclamantul recurent a solicitat admiterea în totalitate a acțiunii, instanța de judecată a fost învestită cu judecarea cauzei sub acest aspect.
Ca atare, cu toate că pârâtele au solicitat admiterea în parte a acțiunii, câtă vreme reclamantul nu a achiesat la acesta soluție, prima instanță s-a găsit nevoită să soluționeze cererea sub toate aspectele stabilite de către reclamant prin cererea introductivă de instanță, astfel consideră soluția primei instanțe ca fiind temeinică și legală și, având în vedere principiul ultractivității legii, se impune ca OUG 50/2008 să-și găsească aplicabilitate în cauza de față, cu consecința respingerii recursului declarat de recurent ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 304 si urm Cod proc civ, Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP T Curtea retine ca soluția primei instanțe de admitere a acestei excepții este corecta fata de împrejurarea ca încasarea taxei de prima înmatriculare s-a realizat de către T si tot aceasta este si emitenta răspunsului cuprins in adresa 92469/29.04.2008 prin care s-a refuzat cererea reclamantei de restituire a taxei de prima înmatriculare.
Totodată Curtea constata ca in mod corect au fost respinse si excepțiile inadmisibilității acțiunii, precum si excepția prematurității introducerii acțiunii.
In motivarea acestei soluții reținem ca refuzul paratei de restituire a taxei de prima înmatriculare reprezintă o manifestare de voința care imbrica forma unui act administrativ, supus controlului in fata instanței de contencios administrativ.
Parata Tar ăspuns cererii reclamantei de restituire a taxei de prima înmatriculare prin adresa nr 92469/29.04.2008( 19 dosar) prin care a respins cererea de restituire arătând ca taxa speciala a fost stabilita in mod legal si nu poate fi restituita. Ori, in condițiile in care aprecia ca cererea privind restituirea taxei de prima înmatriculare echivalează cu o contestație in sensul art 205 OG 92/2003 avea obligația sa înainteze aceasta cerere organelor abilitate pentru soluționarea contestației si nu sa procedeze la emiterea răspunsului materializat in adresa menționata. Deci, parata T s-a comportat nu numai ca un veritabil organ împuternicit cu încasarea si calcularea taxei in litigiu dar a emis si adresa de răspuns prin care a refuzat restituirea taxei respective fara a invoca lipsa competentei legale in emiterea acestui act si fara a indica un alt organ administrativ care ar avea aceasta competenta. Prin urmare in mod corect prima instanța a apreciat ca procedura prealabila la care face referire art. 205 al.1 din OG 92/2003 cu raportare la art 7 al.1 din L 554/2004 a fost îndeplinita de reclamanta.
In ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constata ca reclamanta - Z & AGENT ASIGURĂRI SRL a achitat prin chitanța seria - 2B nr. -/15.06.2007 suma de 5728 lei reprezentând taxa prima înmatriculare pentru autoturismul Volskwagen Passat an de fabricație 2003, iar prin cererile înregistrate la sub nr -/24.06.2008 si 16123/22.04.2008 la DGFP, a solicitat restituirea sumei achitata cu titlu de taxa de prima înmatriculare. Prin adresa nr. 92469/29.04.2008 Tac omunicat reclamantei faptul ca taxa speciala de prima înmatriculare a cărei restituire s-a solicitat a fost stabilita in mod legal si nu poate fi restituita.
In ceea ce privește incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 Curtea retine ca in acord cu dispozițiile art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143 fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte respingerea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite soluția îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nici o influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului-recurent.
Totodată Curtea constata ca soluția primei instanțe de acordare a dobânzilor legale aferente pana la data restituirii efective a întregii sume achitate de către acesta este legala prin raportare la dispozițiile art. 1084 cod civil raportat la art. 1082 Cod civil, numai in acest fel putând fi reparat integral prejudiciul suferit de către reclamantul -intimat.
Reținând cele expuse, fata de dispozițiile legale menționate, Curtea va admite recursul declarat de către recurenta recursul declarat de reclamanta - Agent Asigurări SRL în contradictoriu cu intimatele T și T împotriva sentinței civile nr. 1027/CA/2008, și în consecință va modifica sentința civilă nr. 1027/CA/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
Curtea va admite acțiunea formulată și va dispune anularea actului administrativ seria - 2 B nr. 0999/93/15.06.2007, precum și va obliga pârâta T la restituirea către reclamant a sumei de 5728 lei, actualizată cu dobânda legală până la data plății efective.
Curtea va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - Agent Asigurări SRL în contradictoriu cu intimatele T și T împotriva sentinței civile nr. 1027/CA/2008.
Modifică sentința civilă nr. 1027/CA/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în sensul că admite acțiunea formulată și dispune anularea actului administrativ seria - 2 B nr. 0999/93/15.06.2007, precum și obligă pârâta T la restituirea către reclamant a sumei de 5728 lei, actualizată cu dobânda legală până la data plății efective.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Primă instanță. Tribunalul Timiș
Judecător:
Red./20.05.2009
Tehnored. - / 26.05.2009/2 ex.
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Duma Diana, Belicariu
