Alte cereri. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--19.06.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 69
Ședința Publică din 22 Ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Dascălu Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea, împotriva decizie civile nr. 20/17.01.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- în contradictoriu cu Direcția Poliției de Frontieră T și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru contestatoarea lipsă avocat, pentru intimata Direcția Poliției de Frontieră T se prezintă consilier juridic, pentru intimatul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată atașat la prezentul dosar, dosarul nr-, în care s-a pronunțat decizia contestată.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare.
Avocatul contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare, pe motiv că instanța de recurs nu a înțeles starea de fapt.
Reprezentantul intimatei Direcția Poliției de Frontieră T solicită respingerea contestației în anulare.
Reprezentantul intimatului Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T solicită respingerea contestației în anulare.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:
Prin contestația în anulare, înregistrată la această instanță sub nr-, contestatorul, a solicitat în contradictoriu cu intimați Direcția Poliției de Frontieră T și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, anularea deciziei civile nr. 20/12.06.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, întemeiat pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, apreciind că soluția dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Se arată că prin motivarea adusă atât acțiunii de fond cât și prin motivele de recurs invocate împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond contestatorul a solicitat plata compensației de chiri cuvenite polițistului mutat în interesul serviciul într-o altă localitate decât cea în care își avea domiciliul. Arată că a indicat că domiciliul îl avea în județul O, iar mutarea în interesul serviciului s-a făcut în T în anul 2002, când a fost repartizat la T, dată de la care de altfel beneficia de compensări succesive de chirie.
Faptul că în această perioadă a lucrat atât la Punctul de trecere frontieră, Punctul de trecere frontieră sau Aeroportul T nu înseamnă că ar fi beneficiat de mutări în interesul serviciului succesive. Așa cum s-a reținut în Hotărârea nr. 11/4.05.2004 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerul Administrația și Internelor din dosar nr. 40754/2004 pct. e, petentul nu a fost mutat dintr-o altă unitate, ci în cadrul aceleași unități ( și fiind unități în cadrul T conform punctului de vedere formulat de ).
Sub un alt aspect apreciază că instanța de recurs nu a acordat eficiența juridică și nu a aprofundat motivul său de recurs referitor la nelegalitatea și netemeinicia sentinței instanței de fond în ceea ce privește raportul contestatorului cu unitatea angajatoare.
Mai mult instanța de judecată trebuia să aibă în vedere și faptul că nu s-a efectuat nicio proba pentru se constat dacă contestatorul sau instituția cu care a înțeles să se judece a făcut vreun demers pentru a constat dacă a avut posibilitatea de a găsi vreo locuință în comuna sau dacă instituția i-a oferit vreo locuință în acea localitate sau nu după cum nici dacă ar fi avut vreo locuință în sau nu.
Contestatorul arată că nici un moment nu a solicitat decontarea chiriei pentru că în T unitatea angajatoare și-ar avea sediul, ci pentru că în anul 2000, contestatorul cu domiciliul în O prin act administrativ a fost repartizat să lucreze în cadrul T cu sediul în
Contestația în anulare este inadmisibilă pentru considerentele mai jos reținute:
Astfel, contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, fiind incidentă exclusiv pentru situațiile vizate de dispozițiile art. 317 Cod procedură civilă, respectiv pentru necompetență sau vicii privind procedura citării și art. 318 Cod procedură civilă, referitor la greșeala materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs, iar nu pentru greșita aplicare a legii sau pentru greșeli de judecată, care constituie motiv de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu contestație în anulare.
Or, motivele invocate de către contestatoare, în susținerea contestației sale, impun reexaminarea fondului cauzei, ceea ce este inadmisibil, așa cum s-a arătat.
Drept urmare, în raport de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă contestația în anulare de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea, împotriva decizie civile nr. 20/17.01.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
Prima instanță Tribunalul Timiș
Judecători:,
Instanță de recurs: Curtea de Apel Timișoara
Judecători: Liber,
Red./25.02.2009
Tehnored./02.03.2009/ 2 ex.
Președinte:Chiu Mircea IonelJudecători:Chiu Mircea Ionel, Claudia, Dascălu Maria
