Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 78/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--11.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.78
Ședința Publică din 22 Ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Dascălu Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în reprezentarea Autorității Națională a Vămilor B împotriva sentinței civile nr. 634/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL T și pârâți intimați Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta intimată avocat, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocatul reclamantei intimate arată că dosarul de fond nr- al Tribunalului Timiș are termen de judecată la 2.02.2009 și că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 20.05.2008 reclamanta Tas olicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor B suspendarea executării Deciziei nr. 4354/29.04.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile vamale, până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației pe care a formulat-o împotriva acestei decizii.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că a fost obligată la plata sumei de 80616 lei (taxe vamale - 15191 lei, accize - 13824 lei, TVA -15134 lei, majorări de întârziere - 36467 lei) și că a atacat la organul emitent aceasta decizie, contestând în primul rând plata drepturile vamale pe care în nu le datora întrucât s-a arătat prin actele depuse la dosar ca exista talonul, respectiv dovada înmatriculării mașinii, care dovedește plata acestor sume, iar în al doilea rând s-a contestat modul de calcul al majorărilor. Până la soluționarea contestației formulate, contestație care nu suspendă executarea, reclamanta a solicitat și suspendarea executării deciziei, întrucât sunt incidente în cauza dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a arătat că a dovedit sesizarea în condițiile art.7 din Legea nr. 554/2004 la autoritatea publică ce a emis actul a cărui suspendare s-a solicitat, în al doilea rând, este îndeplinită și condiția cazului bine justificat, în sensul ca împrejurările legate de starea de fapt și de drept în cazul reclamantei, în speța faptul ca a dovedit ca tranzitul a fost încheiat, întrucât numai în aceasta situație se putea obține talonul mașinii, în consecința reclamanta nemaidatorând sumele de bani din decizie, deci toate aceste aspecte sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității deciziei de regularizare contestate. În al treilea rând reclamanta a subliniat că este îndeplinită și condiția pagubei iminente întrucât pe de-o parte plata acestei sume de 80616 lei, ar crea un prejudiciu având în vedere că reclamanta are mai multe decizii de regularizare, iar această sumă foarte mare este doar o parte dintr-o suma mult mai mare, pe care reclamanta trebuie să o plătească. Pe de alta parte atâta timp cât executarea acestor decizii este valabilă pârâtele ar putea suspenda activitatea de comisionar vamal pe care o desfășoară reclamanta.
Reclamanta a învederat că pentru toate aceste considerente și având în vedere că sunt îndeplinite cumulativ cele 3 condiții impuse de dispozițiile art.14 din Legea nr. 554/2004, s-a solicitat admiterea cererii așa cum a fost ea formulată, iar prin hotărârea pronunțată să fie dispusă suspendarea executării Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare nr. 4354/29.04.2008, până la pronunțarea instanței de fond.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.14 Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 634/23.07.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL T în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor B, având ca obiect suspendare executare; a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 4354/29.04.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, emisă de pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T, până la pronunțarea instanței de fond; fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 4354/29.04.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, emisă de pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații vamale suplimentare în sumă de 80616 lei (taxe vamale - 15191 lei, accize - 13824 lei, TVA -15134 lei, majorări de întârziere - 36467 lei).
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație în procedura specială prev. de Codul d e procedură fiscală la pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T, contestație aflată în curs de soluționare.
Temeiul de drept invocat de reclamantă este art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care reglementează,suspendarea executării actului și care prevede că,în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate.
Reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale enunțate mai sus, respectiv a faptului că a formulat contestație în procedura specială prev. de Codul d e procedură fiscală la pârâtă, solicitând anularea actelor de impunere, precum și dovada achitării cauțiunii prev. de art. 185 alin. 2 din nr.OG 92/2003, modificată.
Instanța de fond a apreciat că în speță este vorba de un caz care justifică aplicarea unei astfel de masuri, suspendarea executării actului fiind necesara pentru prevenirea prejudiciului care s-ar produce reclamantei, ca urmare a punerii în executare silită a deciziilor emise pe seama sa, decizii ce constituie titluri de creanță, care devin executorii în condițiile nr.OG 92/2003 republicată, pe parcursul soluționării contestației.
Instanța de fond nu a putut primi apărarea pârâtelor, conform cărora reclamanta nu a făcut dovada în fața instanței de judecată a faptului ca pe rolul unei instanțe de judecată exista în derulare o acțiune având ca obiect actele a căror suspendare a executării se solicita, existând astfel posibilitatea ca aceasta acțiune să nici nu mai fie introdusă, situație în care suspendarea acordata ar dăinui la nesfârșit, depinzând exclusiv de bunul plac al societății reclamante, întrucât dispozițiile imperative ale art. 14 alin. 1 teza finală din Legea nr. 554/2004, prevăd imperativ că, În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în reprezentarea Autorității Națională a Vămilor B considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta poate cere suspendarea executării unui act administrativ până la soluționarea acțiunii pe fondul cauzei în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unor pagube iminente.
În cuprinsul cereri de suspendare, pentru a demonstra îndeplinirea acestor condiții, contestatoarea a făcut trimitere la motive care privesc netemeinicia actului de impunere emis de către autoritatea vamală, precum și la faptul că în situația în care s-ar începe executarea silită, plata acestor sume ar prejudicia societatea în mod ireversibil, prin intrare în incapacitate de plată, din lipsă acută de lichidități.
Acest argument, precum, și cuantumul ridicat al creanței nu sunt de natură să justifice suspendarea de către instanță a executării titlurilor executorii, întrucât în speță, contestatoarea a omis să demonstreze tocmai faptul că executarea a sumei stabilite prin actul de impunere ar avea consecințe grave pentru societate, în sensul producerii unei pagube greu de reparat ulterior.
Simpla începere a executări silite care în speță nici nu a început, nu poate constitui un motiv întemeiat pentru admiterea unei astfel de cereri, întrucât dacă ar fi considerat acest lucru drept suficient, legiuitorul nu ar mai fi condiționat suspendarea, de îndeplinirea unor astfel de criterii, care privesc în principal gravitatea consecințelor executării actului.
Recurenta arată faptul că în susținerea cereri petenta nu a prezentat nici un document care să privească situația financiară a societății, respectiv contul de profit și de pierderi, balanțele de verificare, bilanțul societăți, etc., documente care ar putea demonstra cu siguranță, dacă în speță se impune admiterea sau respingerea cererii formulate.
Recursul este neîntemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea reține că într-adevăr în raport de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune măsura suspendării actului administrativ nu este suficientă simpla afirmație a persoanei vătămate, în sensul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 al.1 din Legea nr. 554/2004, în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte temeinicia susținerilor referitoare la existența unui caz bine justificat și la prevenirea producerii unei pagube iminente.
În speța dedusă judecății se regăsesc condițiile pretinse de lege, dat fiind că reclamanta a făcut dovada insuficienței disponibilităților financiare, prin extrasul de cont emis de la data de 17 noiembrie 2008, ceea ce ar conduce, în situația executări actelor de impunere, la diminuarea semnificativă a capacității de plată.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă recursul de față ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 312 al.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva sentinței civile nr. 634/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red./25.02.2009
Tehnored./02.03.2009/ 2 ex.
Președinte:Chiu Mircea IonelJudecători:Chiu Mircea Ionel, Claudia, Dascălu Maria
