Alte cereri. Decizia 725/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-.
DECIZIA CIVILĂ NR. 725
Ședința publică din 12 iunie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Pătrru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 89/30.01.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat Direcția Finanțelor Publice C-
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea contestatoarei și consilier juridic în reprezentarea intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus prin Serviciul Registratură de către intimată, întâmpinare care se comunică reprezentantului contestatoarei.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea contestației.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea contestației conform întâmpinării depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare,
Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr-, contestatoarea a solicitat anularea deciziei civile nr. 89/30.01.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
Astfel, contestatoarea a solicitat admiterea contestației și desființarea sentinței pronunțată, rejudecând solicită respingerea recursului declarat de pârâtă.
În motivarea contestației se precizează că recursul a fost admis pentru alte motive decât cele menționate în recursul declarat, care nu au fost puse în discuție și nu sunt de ordine publică.
Un alt temei îl reprezintă faptul că motivația reținută ca temei al admiterii recursului este faptul că nu a solicitat emiterea unui act administrativ este absolut superflua deoarece salarizarea sa s-a făcut de drept în baza actelor normative succesive, în mod automat trebuind să se modifice încadrările și salarizarea, respectiv în baza nr.OUG 192/2000, nr.OUG 123/2003, nr.OUG 92/2004, nr.OG 2/2006, Legea nr. 188/1999 art. 82, metodologiei privind încadrarea și salarizarea funcționarilor publici prevăzută în Instrucțiunile din 27.05.2003, ale, publicate în nr. 386/06.2003, operabile obligatoriu și de drept în întreg sistemul de salarizare a funcționarilor publici.
Contestatoarea a mai solicitat doar obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale la care avea dreptul conform legii pentru funcțiile deținute, respectiv munca prestată pe aceste funcții.
Se mai arată în motivare că postul și funcțiile le-a obținut urmare a concursurilor stabilite însă salarizarea ulterioară și drepturile bănești nu au fost calculate corect raportate la aceste funcții.
Conținutul deciziei civile nr. 89/30.01.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-:
Curtea reține că prin decizia civilă nr. 89/30.01.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- s-a admis recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C S în contradictoriu cu reclamanta și a modificat sentința recurată în sensul că a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut următoarele:
În motivarea recursului pârâta a arătat, în esență, următoarele:
Conform art. 6 al.4 din OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici: " Funcționarii publici care ocupă în anul 2006, în condițiile legii, funcția publică de director general sau o altă funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția publică de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere. În situația în care salariul de bază prevăzut pentru funcția publică de execuție deținută anterior este mai mic decât salariul de bază al funcției publice de execuție aferente funcției publice de conducere vacante, prevăzută în statul de funcții, funcționarul public va beneficia de acesta. De această prevedere beneficiază și directorii generali și funcționarii publici numiți în funcții publice de conducere anterior anului 2006, drepturile salariale urmând a fi acordate de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe".
Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 697/03.05.2006 prevede la art. 1: "Funcționari publici care ocupă funcția publică de director general sau o altă funcție publică în funcție de conducere în cadrul Ministerului Finanțelor Publice - aparat propriu și unități subordonate, numiți în funcțiile publice respective după intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, beneficiază de salariile de bază ale funcțiilor publice de execuție aferente funcțiilor publice de conducere vacante, astfel cum erau prevăzute în statul de funcții la data numirii, potrivit prevederilor art. 6 al.4 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi al funcționarilor publici pe anul 2006".
Având în vedere faptul că reclamanta a fost numită director adjunct, inspector de specialitate, categoria A, cl. II, gr. I, la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița prin Ordinul nr. 1768/30.08.2001, începând cu 31.08.2001, deci a prevederilor Legii nr.161/2003 nu beneficiază de prevederile OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor public pentru anul 2006.
Recursul este fondat și fost admis pentru următoarele motive:
Reclamanta a fost numită în funcția publică de conducere - director adjunct - în cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Reșița, începând cu data de 31 august 2001, prin act administrativ de autoritate prin care i-au fost stabilite și drepturile salariale pentru funcția respectivă. Ordinul nr. 1768/30.08.2001 nu a fost contestată de reclamantă în condițiile stabilite prin Legea nr. 188/1999.
Admițând acțiunea instanța de fond a făcut o interpretarea greșită a legii, ceea ce reprezintă motiv de modificare a unei hotărâri judecătorești (art. 304 pct.9 Cod procedură civilă).
În primul rând, Curtea a constatat că drepturile salariale ale reclamantei au fost stabilite printr-un act administrativ de numire în funcția publică de conducere (Ordinul nr. 1768/30.08.2001) ce continuă să-și producă efecte și în prezent.
Apoi, s-a observat că reclamanta nu a promovat nici o acțiune prin care să solicite ca pârâta să fie obligată a emite un alt act administrativ, cu motivarea că acte normative ulterioare numirii în funcție i-ar conferi dreptul la un salariu mai mare.
În continuare, este de observat din conținutul art. 6 al.4 din OG nr. 2/2006 aceste prevederi legale nu îi sunt aplicabile și, prin urmare, nu se poate discuta de drepturi câștigate, pe de o parte, iar, pe de altă parte, în interpretarea instanței de fond ar urma ca nr.OG2/2006 să retroactiveze din 2003 și până la intrarea în vigoare a acestui act normativ, ceea ce este inadmisibil.
Așa fiind, văzând prevederile art. 312 (1) raportat la cele ale art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtei și va modifica sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Analizând actele dosarului, criticile contestatoarei prin prisma dispozițiilor art. 318 din Codul d e procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
Contestația în anulare a fost motivată pe dispozițiile art. 318 Cod de Procedură Civilă, dispoziții conform cărora contestația este admisibilă "când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare", contestatoarea arătând că prin decizia civilă nr. nr. 89/30.01.2008 instanța de recurs a admis recursul pentru alte motive decât cele menționate în cererea de recurs, motive care nu au fost puse în discuția părților.
De asemenea, doamna a arătat că motivația Curții de APEL TIMIȘOARA de admitere a recursului, conform căreia nu a solicitat emiterea unui act administrativ este "absolut superfluă", deoarece salarizarea contestatoarei s-a făcutope legis, în baza actelor normative succesive care reglementau salarizarea funcționarilor publici.
Curtea remarcă faptul că doamna invocă o pretinsă lipsă de contradictorialitate în judecarea recursului pe baza unor motive care nu au fost puse în discuția părților.
Or, textul art. 318 Cod de Procedură Civilă reglementează admisibilitatea contestației în anulare "când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare", situația pe care contestatoarea nu a invocat-
Doamna nu a susținut că nu au fost analizate toate motivele de recurs, susținere care, de altfel, ar fi de interes, de vreme ce recursul nu a fost formulat de contestatoare, ci de adversarul procesual - Direcția Generală a Finanțelor Publice C
Pe de altă parte, art. 318 Cod de Procedură Civilă se referă la cazul când instanța de recurs a respins recursul sau l-a admis numai în parte, or prin decizia civilă nr. nr. 89/30.01.2008, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul și a respins acțiunea reclamantei, nefiind întrunită nici această condiție prevăzută de art. 318 Cod de Procedură Civilă.
Curtea subliniază că admiterea contestației în anulare depinde de întrunirea motivelor prevăzute de lege în acest sens, și că fiind în discuție o cale de atac extraordinară, prin care se aduce atingere efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile, interpretarea motivelor care atrag admiterea contestației în anulare și rejudecarea cauzei trebuie făcută în mod restrictiv.
Curtea subliniază, totodată, că rejudecarea unei cauze în privința căreia s-a pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă aduce atingere unui alt principiu reglementat de Convenția europeană a drepturilor omului, respectiv principiului securității juridice, astfel cum a fost consacrat prin hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 octombrie 1999, dată în cauza Brumărescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 414 din 31 august 2000, s-a arătat, la paragraful 61, că "dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 alin. 1 din convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului convenției, care enunța preeminența dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată".
În hotărârea respectivă, Curtea europeană a drepturilor omului a reținut, în paragraful nr. 62, că"admițând recursul în anulare introdus în virtutea autorității mai sus menționate, Curtea Supremă de Justiție a înlăturat efectele unei proceduri judiciare care dusese, în termenii Curții Supreme de Justiție, la o hotărâre judecătorească "irevocabilă", dobândind deci autoritatea lucrului judecat și fiind, în plus, executată.
Aplicând în acest mod dispozițiile art. 330(din Codul d e Procedură Civilă) mai sus citat, Curtea Supremă de Justiție a încălcat principiul securității raporturilor juridice. În speță și în virtutea acestui fapt, dreptul reclamantului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. 1 din convenție a fost ignorat."
Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat această jurisprudență și în hotărârea pronunțată în cauza Todorescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 770 din 24 august 2005, în paragrafele 37-38, Curtea arătând că " în cauza Brumărescu împotriva României, anterior citată (paragrafele 61 - 62), a decis că a existat o încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenție, cu motivarea că anularea unei hotărâri judecătorești definitive este contrară principiului securității raporturilor juridice. Ea a mai arătat că refuzul de a recunoaște instanțelor competența de a soluționa litigii privind, ca în cazul de față, o acțiune în revendicare imobiliară, a încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție."
De asemenea, în hotărârea pronunțată în cauza Androne împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 875 din 29 septembrie 2005, Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat (în paragraful 50) jurisprudența sa anterioară, citând cauza Sovtransavto, în care "a hotărât că un sistem juridic marcat de procedura de protest - adică posibilitatea anulării repetate a unei hotărâri definitive - ceea ce s-a întâmplat în cazul în speță, este, ca atare, incompatibil cu principiul securității raporturilor juridice, care constituie unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului în sensul art. 6 alin. 1".
În paragraful nr. 52 din hotărârea pronunțată în cauza Androne împotriva României, Curtea europeană a drepturilor omului a reținut că "redeschiderea unei proceduri încheiate cu o hotărâre definitivă, în urma unei cereri de revizuire formulate tardiv, și anularea Hotărârii definitive din 22 noiembrie 2001, favorabilă reclamanților, au ignorat principiul securității raporturilor juridice și, în consecință, dreptul reclamanților la un proces echitabil, în sensul art. 6 alin. 1."
Totodată, în hotărârea pronunțată în cauza Iacob împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 389 din 5 mai 2006, Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat (în paragrafele 25-26) aceleași considerații.
În definirea principiului securității juridice de către instanța europeană, Curtea reamintește și o altă hotărâre pronunțată de Curtea europeană a drepturilor omului împotriva Statului Român, respectiv hotărârea pronunțată în cauza Societatea Comercială " Industrial " -, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 682 din 9 august 2006. în această hotărâre, Curtea europeană a drepturilor omului a precizat (în paragraful 32) că "dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care enunță preeminența dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, printre altele, că soluția dată într-un mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe nu trebuie repusă în discuție (Cauza Brumărescu, precitată, paragraful 61). În virtutea acestui principiu, nici una dintre părți nu este îndreptățită să solicite supervizarea unei hotărâri definitive și executorii cu singurul scop de a obține rejudecarea procesului și o nouă hotărâre în privința sa.Instanțele de control nu trebuie să utilizeze puterea lor de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare, și nu pentru a proceda la o nouă judecată. nu trebuie să devină un apel deghizat, și simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra subiectului nu constituie un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză.Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când motive substanțiale și imperioase impun aceasta (Cauza Riabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, paragraful 52, CEDO 2003-IX)."
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 Cod de Procedură Civilă pentru admiterea contestației în anulare și, ținând seama de imperativul respectării principiului securității juridice, astfel cum a fost stabilit prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - jurisprudență obligatorie pentru autoritățile române - Curtea urmează a respinge, ca fiind nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 89/30.01.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 89/30.01.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - -
GREFIER,
- -
Red./30.06.2008
Tehnodact. /2 ex./3.07.2008
Prima instanță: Tribunalul C-S -,.
Instanța de recurs - Curtea de APEL TIMIȘOARA - Judecători,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Pătrru Răzvan, Mircea Ionel Chiu
