Alte cereri. Decizia 760/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA nr. 760
Ședința publică din data de 14 mai 2009
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 2: Valentin Niță
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantulG,domiciliat în B, B-dul - - nr. 50. 6 D. 3. 67 județul B, împotriva sentinței nr. 417 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtaCasa Județeană de Pensii, cu sediul în B,- județul
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2.00 lei, potrivit chitanței nr. 94724 și timbru judiciar de 0,15 lei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-reclamant G personal și intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii B, reprezentată de consilier juridic .
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recurentul-reclamant a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, notă de ședință intitulată scurtă recapitulare și un centralizator cu sumele reținute de Casa Județeană de Pensii
Curtea pune în discuția părților cererea de acordare a ajutorului public judiciar, constând în plata onorariului pentru asistență judiciară printr-un avocat desemnat de Baroul Prahova, cerere ce rezultă din cuprinsul notei de ședință depusă la dosar de recurent.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, învederează instanței că nu dorește apărător din oficiu, deoarece este de profesie jurist. Nu are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata-pârâtă, menționează că nu are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea, luând act că părțile nu au cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, critică sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând că în mod greșit instanța de fond i-a respins
acțiunea.
Solicită admiterea recursului,modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, avându-se în vedere textele de lege invocate prin motivele de recurs.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea recursului ca nefondat și mentinerea sentinței recurate ca temeinică și legală, susținerile recurentului reprezentând simple supoziții care se îndepărtează de obiectul cauzei.
CURTEA
Prin sentința nr. 417 din 11 martie 2009, Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a respins excepția tardivității acțiunii, invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii B și a respins acțiunea promovată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B.
Pentru a pronunța această sentință, instanța fondului a reținut că, prin sentința civilă nr. 1102 din 03.12.2007, pronunțată de Secția Civilă a Tribunalului Buzău -Complet Specializat -Conflicte de muncă și Asigurări sociale, în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea reclamantului, pârâta Casa Județeană de Pensii B fiind obligată să-i plătească acestuia despăgubiri reprezentând contravaloarea a 12 tichete de călătorie gratuite pentru anul 2007 pe CFR, clasa I, după ruta optională B - T, conform art. 6 alin.2 lit C din Decretul Lege nr. 118/1990, celelalte cereri formulate de reclamant, respectiv cererea privind indemnizația pentru neexercitarea profesiei, cererea pentru acordarea daunelor morale și contestația împotriva deciziei de recuperare nr. 4323/05.10.2007, au fost respinse. La pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în fapt, că reclamantul se încadrează în dispozițiile art. 1 alin.1 lit. b din Decretul nr. 118/1990, pentru că a fost privat de libertate în locuri de detenție, în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune și că, în baza art.3 din Decretul Lege nr.118/1990, este în drept să primească o indemnizație lunară de 100 lei pentru fiecare an de detenție.
S-a mai reținut că, prin două sentințe judecătorești, nr.1991/1992 și nr. 7627/1992, s-a constatat că reclamantul nu și-a putut exercita profesia de jurist în două perioade de la 01.06.1977 la 01.02.1986 și de la 24.02.1971 la iunie 1977, iar, în conformitate cu art. 9 din Decretul Lege nr.118/1990, beneficiază, pentru aceste perioade, numai de vechime în muncă nu și de indemnizație cum în mod greșit susține reclamantul.Numai dintr-o eroare, pârâta Casa Județeană de Pensii B i-a plătit reclamantului indemnizația pentru perioada în care nu și-a putut exercita profesia de jurist și că, deci, decizia de recuperare nr. 4323/2007 emisă de unitatea pârâtă este legală și, pe cale de consecință, s-a respins cererea conexă prin care reclamantul a solicitat anularea deciziei de recuperare.
Cu privire la cererea reclamantului de a i se plăti 12 călătorii gratuite la care are dreptul în baza Decretului Lege nr. 118/1990, prima instanță a reținut că reclamantul are dreptul la 12 călătorii gratuite anual pe calea ferată în temeiul art.6 alin.2 lit.c din
Decretul Lege nr. 118/1990 și, pe cale de consecință, a obligat pârâta să-i plătească despăgubiri reprezentând contravaloarea a 12 tichete de călătorie gratuite pentru anul 2007 pe CFR clasa I, după ruta opțională B -
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul G, cât și pârâta Casa Județeană de Pensii B, iar, prin decizia civilă nr. 285/07.03.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești -Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale în dosarul nr-, s-au admis ambele recursuri, s-a casat sentința primei instanțe și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță constatând că cererea conexă prin care reclamantul a solicitat anularea deciziei de recuperare nr. 4323/05.10.2007 nu a fost pusă în discuția părtilor, iar instanța nu și-a verificat competența, în raport cu dispozițiile art.13 alin.3 din Legea nr.118/1990. conform căruia decizia poate fi atacată conform legii contenciosului - administrativ.
Instanța de casare a impus ca, la rejudecare, să se lămurească înțelesul sintagmei " la alegere" înscrisă în art.6 alin.2 lit.c din Decretul Lege nr.118/1990.
Cauza trimisă spre rejudecare a fost înregistrată la ribunalul Buzău la 17.04.2008 sub nr-, iar, în urma rejudecării cauzei, Tribunalul Buzău - Secția civilă a pronunțat sentința civilă nr.510 din 16.05.2008 prin care a admis în parte cererea formulată de reclamantul G, s-a dispus disjungerea capetelor de cerere referitoare la indemnizația pentru detenția politică și contestarea deciziei de recuperare nr. 4323 din 5.10.2007 emisă de pârâtă și s-au înaintat spre competentă soluționare Secției Comerciale și de Contencios Administrativ din cadrul Tribunalului Buzău.
În urma rejudecării cauzei, Tribunalul Buzău - Secția civilă a pronunțat sentința civilă nr.510 din 16.05.2008 prin care a admis în parte cererea formulată de reclamantul G, s-a dispus disjungerea capetelor de cerere referitoare la indemnizația pentru detenția politică și contestarea deciziei de recuperare nr.4323 din 5.10.2007 emisă de pârâtă și s-au înaintat spre competentă soluționare Secției Comerciale și de Contencios Administrativ din cadrul Tribunalului Buzău.
De asemenea, s-a dispus acordarea de despăgubiri reprezentând contravaloarea a 12 tichete de călătorie gratuite, pe anul 2007 pe CFR clasa I-a pe ruta opținonală B-T conform art.6 alin.2 lit.c din Decretul Lege 118/1990.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul G, în calitate de deținut politic, cu o perioadă de detenție de 4 ani, 2 luni si 10 zile si cu o perioadă constatată prin hotărâri judecătorești, de 14 ani, 11 luni și 7 zile, a solicitat prin cererea introductivă, plata indemnizației pentru perioada de detenție la care are dreptul în baza art.1 alin.1 lit.b din Legea nr.118/1990 sistată de unitatea pârâtă de la 16.06.2006 până în luna septembrie 2007.
Decizia de recuperare nr. 4323/05.10.2007 sistând plata unui drept prevăzut în Decretul Lege nr. 118/1990, competența de soluționare a contestației împotriva acestui act, emis de unitatea pârâtă, revine Secției de Contencios Administrativ a Tribunalului Buzău.
Tot Secției de contencios administrativ a Tribunalului Buzău îi revine, in baza art.13 alin.3 din Decretul Lege nr. 118/1990, competența de a soluționa cererea
prin care reclamantul pretinde că unitatea pârâtă nu i-a plătit indemnizația pentru calitatea de detenție de 4 ani,2 luni, si 10 zile, majorată prin Decretul nr. 232/2006, pentru perioada de la 16.06.2006 până în septembrie 2007.
Instanța de fond a disjuns aceste capete de cerere, iar, cu privire la capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat cele 12 tichete CFR pentru anul 2007, instanța constatat, că potrivit art.6 alin.2 lit c din Decretul Lege nr.118/1990, acesta beneficiază de " douăsprezece călătorii gratuite, anual, pe calea ferată română, cu clasa I, pe toate categoriile de trenuri de persoane cu mijloace auto sau cu mijloace de transport fluviale, după caz, la alegere, folosirea acestora fiind posibilă si de către însoțitori, membri de familie, in cadrul numărului de călătorii stabilite pentru titular".Din acest text de lege rezultă că singtagma " la alegere" se referă exclusiv la mijlocul de transport ales de titularul dreptului;faptul că reclamantul este si pensionar și are posibilitatea să beneficieze potrivit Legii nr. 147/2000, de reduceri pentru transportul intern dar și veteran de război care beneficiază, conform Legii nr. 44/1994, de 6 călătorii gratuite dus întors sau 12 călătorii simple nu poate conduce la concluzia că nu mai poate beneficia de dreptul prevăzut în art.6 alin.2 lit.c din Decretul Lege nr. 118/1990, întrucât Decretul Lege nr. 118/1990 nu impune o asemenea restricție, in schimb Legea nr. 147/2000 în art.1 alin.4 precizează că de facilitățile acestor legi nu beneficiază pensionarii care au dreptul la călătorii gratuite stabilite in baza altor prevederi legale.
Ca urmare a disjungerii la ribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ s-a format dosarul cu nr-.
La termenul din 9.12.2008 reclamantul G și-a precizat obiectul cererii ca fiind anularea deciziei de recuperare nr. 4323 din 5.10.2007, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și a daunelor morale.
A precizat că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind obligarea pârâtei de a elibera taloanele de călătorie.
Prin cererea adresată instanței la fila 80 reclamantul G și-a reprecizat obiectul acțiunii, ca fiind anularea deciziei de recuperare nr.4323/2007 și restituirea tuturor sumelor reținute începând de la 16.06.2006 data majorării indemnizației prin Legea nr.232/2006, eliberarea taloanelor de călătorie acordate de Decretul lege nr.118/1990 pe anul 2009, precum și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată și daune morale de 20.000 ron.
Pentru a pronunța sentința atacată cu prezentul recurs, instanța fondului a reținut că excepția de tardivitate invocată de către pârâta Casa de Pensii Județeană B nu este întemeiată, deoarece prin cererea din data de 14.10.2007 reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziei de recuperare în termenul legal de contestare de 45 de zile.
Pe fond, instanța a reținut că, pentru perioada cât nu a putut să-și exercite
profesia, reclamantul beneficiază numai de vechime în muncă nu și de indemnizație cum consideră greșit reclamantul.
text de lege din Decretul Lege 118/1990 nu prevede expres că pentru neexercitarea profesiei i s-ar cuveni 100 lei pentru fiecare an.
Dintr-o eroare, reclamantul a beneficiat de indemnizație și pentru perioada când nu a putut exercita profesia, dar, prin decizia de revizuire nr.6/1999 a Direcției
Generale de Muncă și Protecție Socială a județului B, s-a sistat indemnizația.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație și Curtea de Apel Ploiești, prin sentința nr.180/10.09.1999 a respins contestația. Împotriva acestei sentințe reclamantul a formulat recurs, iar Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr.1059/23.03.2000, a respins recursul ca nefondat, reținând că reclamantul nu beneficiază și de indemnizație pentru neexercitarea profesiei, ci doar de vechime în muncă, conform art.9 din Decretul Lege 118/1990.
Ca atare, în mod corect acest drept nu a mai fost acordat, iar pentru recuperarea sumelor acordate nelegal s-a emis decizia de recuperare nr.4323/2007.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere așa cum a fost formulat inițial de către reclamantul G,instanța a reținut că acesta a fost soluționat de către Tribunalul Buzău - Secția civilă, prin sentința nr.510/16.05.2008 desființată prin decizia nr.1824 din 26.09.-2008 Curții de Apel Ploiești.
Referitor la cererea reformulată de către reclamant de eliberare a taloanelor de călătorie acordate de Decretul -Lege nr.118/1990 pe anul 2009 așa cum rezultă din cererea existentă la fila 80 dosar nr- instanța de fond a reținut că Secția Comercială și de Contencios Administrativ nu este competentă din punct de vedere material, competența revenindu-i Tribunalului Buzău - Secția civilă unde trebuie să se adreseze reclamantul.
Împotriva sentinței nr. 417 din 11 martie 2009, declarat recurs reclamantul G care înconcluziile scrise,solicită anularea deciziei de recuperare nr. 4323/2007, restituirea sumelor reținute începând de la 16 iunie 2006 și eliberarea taloanelor de călătorie acordate, conform Decretului Lege 118/1990, pe anul 2009.
În recurs, reclamantul a depus la dosar mai multe memorii și note scrise.
Analizând motivele de recurs, în raport cu sentința pronunțată, precum și legislația incidentă în cauză, cât și probele administrate, se constată că recursul nu este întemeiat pentru următoarele aspecte:
Reclamantului Gis -a stabilit calitatea de beneficiar al Decretului - Lege nr.118/1990, fiind încadrat la art.1 alin.1 lit.b, pentru o perioadă de 4 ani, 2 luni și 10 zile ( "a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune").
Potrivit art. 3 din Decretul - Lege nr.118/1990, persoanele care s-au aflat în una din situațiile prevăzute de art.1.1 lit.a, b și e și alin.2 au dreptul la o indemnizație lunară de 100 lei (RON) pentru fiecare an de detenție, strămutare în alte localități, deportare în străinătate sau prizonierat, indiferent dacă sunt sau nu pensionate.
Reclamantul este beneficiarul indemnizației ce i se cuvine pentru 4 ani, 2 luni și 10 zile, primind 421 lei.
Totodată, prin sentința nr.1991/17.03.1992 și respectiv 7627/8.10.1993, Judecătoria Buzăua constatat că în perioadele 1 iunie 1977 - 1 februarie 1986 și 24.02.1971- iunie 1977 petentul nu și-a putut exercita profesia de jurist din motive politice.
Potrivit art.9 din Decretul Lege 118/1990, persoanele care fac dovada, prin hotărâre judecătorească de constatare că nu au putut să-și exercite profesia sau, după
caz, ocupația pe perioada în care au fost persecutate sau urmărite din motive politice, beneficiază de vechime în muncă pe perioada în care s-au aflat în atare situație.
Ca atare, în raport cu art. 312 alin. 1 Proc. Civ, Curtea va respinge ca
nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul G, domiciliat în B, B-dul - - nr. 50. 6 D. 3. 67 județul B, împotriva sentinței nr. 417 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtaCasa Județeană de Pensii, cu sediul în B,- județul B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red NV
dact. MC
2 ex/10. 06.2009
f-Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu
