Alte cereri. Decizia 775/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 775/ Dosar nr-
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - - judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea SC DE, ȘI SRL împotriva sentinței civile nr. 29/C din 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 10 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin civile nr. 29/C din 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov și în consecință, s-a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de creditorul Electronic de, și în contradictoriu cu debitoarea în favoarea Judecătoriei Carei, jud. S
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că potrivit prevederilor art. 373 indice 1 alin.2 Cod procedură civilă "asupra cererii de încuviințare, președintele instanței de executare se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților". Dispozițiile art. 373 alin.2 Cod procedură civilă stipulează că, "instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel". Pe cale de consecință, neexistând în legea specială prevederi derogatorii de la regulă, competența materială de soluționare a executării silite revine Judecătoriei Carei.
Față de aceste considerente, în baza prevederilor art. 158 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov și a trimis cauza spre competență soluționare Judecătoriei Carei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea SC Electronic de, și criticând-o pentru nelegalitate. Solicită casarea încheierii și trimiterea dosarului pentru încuviințarea executării silita înapoi la Tribunalul Brașov.
În motivarea recursului se arată că a obținut o hotărâre judecătorească în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului 119/2007 pronunțată de Tribunalul Brașov, instanța competentă să soluționeze cererea în anulare este tribunalul secția de contencios administrativ conform art. 13 din actul normativ menționat, deci și instanța de executare trebuie să fie tribunalul. Consideră că Judecătoria Carei în favoarea căreia s-a dispus declinarea de competență, nu are competența materială de a stabili dacă o hotărâre pronunțată de instanța specializată de contencios administrativ și fiscal poate fi pusă în executare silită, văzând că o instanță de drept comun nu poate cenzura actele unei instanțe specializate superioare, în temeiul art. 158 alin. 3, art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă, art. 2 alin. 1 lit. ț din cadrul Legii nr. 554/2004, coroborate cu prevederile art. 334 alin. 1 Cod procedură civilă, raportate la prevederile art. 304 alin. 8 și alin. 9 Cod procedură civilă. Astfel a solicitat instanței de control judiciar să caseze încheierea recurată și să înainteze cererea de încuviințare a executării silite instanței de contencios administrativ competente, anume Tribunalul Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.
În alte dosare s-a încuviințat executarea silită de tribunalul care a pronunțat hotărârea.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea constată că recursul este nefondat.
Creditoarea SC Electronic de, și s-a adresat unui executor judecătoresc pentru executarea silită a debitorului său Unitatea Administrativ Teritorială Comuna. Această cerere de executare este actul de procedură care declanșează executarea silită. La dosar a depus sentința civilă nr. 190/CA/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ. Prin aceasta a fost somat debitorul ca în termen de 20 de zile de la comunicarea hotărârii să plătească creditoarei suma de 5489,32 lei cu titlu de contravaloare servicii prestate, suma de 8.616,4 lei cu titlu de penalități calculate până la data de 30.10.2008 și, în continuare, penalități de 1% pe zi de întârziere calculate la debitul principal până la data achitării debitului. Această hotărâre este legalizată cu mențiunea irevocabilă.
Art. 373 Cod procedură civilă prevede că "Hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile se află în circumscripțiile mai multor judecătorii, este competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă acestea.
Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
Conform art. 14 din Ordonanța de Urgență a Guvernului 119/2007
"(1) Ordonanța de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu.
(2) Împotriva executării silite a ordonanței de plată debitorul poate face contestație la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestației nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare."
Dreptul comun este reprezentat de normele din Codul d e procedură civilă.
Potrivit art. 373 indice 1 alin. 1 Cod procedură civilă "Cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, de îndată, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv.
Asupra cererii de încuviințare, președintele instanței de executare se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților. Încheierea de încuviințare a cererii de executare silită nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.
După încuviințarea cererii potrivit alin. 2, la instanța de executare se va alcătui un dosar privind executarea, la care executorul judecătoresc este obligat să depună câte un exemplar al fiecărui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia.
În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoane interesate.
Dacă socotește că este în interesul executării, executorul judecătoresc îl va putea invita pe debitor pentru a-i cere, în scris, în condițiile legii, lămuriri în legătură cu veniturile și bunurile sale asupra cărora se poate efectua executarea, cu arătarea locului unde se află acestea, precum și pentru a-l determina să execute de bunăvoie obligația sa, arătându-i consecințele la care s-ar expune în cazul executării silite.
Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lămuririle necesare, precum și darea de informații incomplete ori eronate atrag răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum și aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 108^2 alin. 2, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legea penală."
Coroborând textele de lege citate anterior rezultă că judecătoriei îi revine competența de soluționare în primă instanță a cererii de încuviințare a executării silite chiar dacă titlu executoriu este o hotărâre judecătorească pronunțată de tribunal. Judecătoriei îi revine și competența de a soluționa eventuale contestații la executarea propriu zisă. ( se va vedea în acest sens și Decizia nr. XV din 5 februarie 2007 ICCJ pronunțată într-un recurs în interesul legii).
Pe calea soluționării cererii de încuviințare a executării silite și a contestației la executarea silită propriu zisă nu se cenzurează dispozițiile hotărârii judecătorești irevocabile pronunțate de o instanță superioară așa cum susține recurenta. În cadrul contestației nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare.
Ordonanța de Urgență a Guvernului 119/2007 nu prevede dispoziții derogatorii de la dreptul comun cu privire la executare.
Prima instanță nu a interpretat greșit cererea formulată de creditoarea recurentă, nu a schimbat înțelesul lămurit al acesteia și a pronunțat o hotărâre cu aplicarea corectă a legii. Faptul că jurisprudența în materie nu este unitară nu reprezintă un motiv pentru admiterea recursului.
Pentru toate considerentele arătate Curtea în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat și să mențină sentința civilă recurată cu completarea motivării din prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea DE, ȘI SRL împotriva sentinței civile nr. 29/CC din 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - -
Grefier,
Red. MC 13.11.2009/dact.VP 16.11.2009
JUDECĂTOR 3: Mirena
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
