Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 771/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 771/ Dosar nr-
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - - judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 687/CA din 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 noiembrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 10 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 687/CA din 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice a Jud.șiDirecția Controlului Fiscal și în consecință, s-a anulat Decizia nr.214/10.09.2007 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru soluționarea contestației înregistrate sub nr. 29832/20.08.2007 la pârâtă, împotriva deciziei de impunere nr.12795/06.07.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, contestatoarea se află în procedură de insolvență, prin sentința civilă 601/SIND/2005 a Tribunalului Brașov dată în dosar nr. 194/F/2005 s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare a contestatoarei fiind numit administrator judiciar - SRL, în prezent ulterior fiind continuată procedura insolvenței, dar suspendată cauza în temeiul art. 244 al. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Cu toate acestea, la data de 06.07.2007 a fost emisă de către intimata Administrația Finanțelor Publice B Decizia nr.12795 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale pentru suma de 69354 lei.
Împotriva acestei decizii contestatoarea - - Baf ormulat contestație, solicitând revenirea asupra cuantumului obligațiilor la plată.
Prin decizia 214/10.09.2007 intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice B a respins contestația, motivând că potrivit art. 86 lit. c și art. 116 din Ordonanța de Guvern nr. 92/2003 în mod corect au fost stabilite aceste obligații nefiind aplicabile în speță prevederile art. 41 alin.1 și 4 ci cele ale art. 41 alin. 2 și 3 din legea 85/2006.
Împotriva a cestei decizii s-a formulat prezenta contestație, la analiza căreia se vor avea în vedere următoarele dispoziții legale:
Art. 41 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței arată că:
"(1) Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii.
(2) Prin excepție de la alin. (1), creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv și/sau în tabelul definitiv consolidat, după caz, la valoarea garanțiilor, evaluată în conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. A, dar nu mai mult decât valoarea totală a creanței garantate de acea garanție. La distribuția prețului garanției, creditorul garantat va fi îndreptățit să calculeze accesoriile la creanța garantată până cel mult la data vânzării bunului, cu condiția ca prețul bunului să fie corespunzător mai mare decât valoarea inițial evaluată. În cazul în care prețul va fi inferior valorii evaluate, la distribuție se va ajusta corespunzător raportul dintre partea garantată și cea negarantată a creanței.
(3) În cazul în care se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, majorările ori penalitățile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligațiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă și cu prevederile programului de plăți. În cazul în care planul eșuează, prevederile alin. (1) și (2) se aplică corespunzător pentru calculul accesoriilor cuprinse în programul de plăți, la data intrării în faliment.
(4) Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute ulterior datei deschiderii atât a procedurii simplificate, cât și a celei generale, în cazul în care nici un plan de reorganizare nu este confirmat."
Prin art. I pct. 21 din OG47/2007 a fost introdus un nou articol în Ordonanța de Guvern nr. 92/2003, respectiv 122^1, care prevede că:
"Pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței nu se datorează și nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii procedurii insolvenței."
pentru ca în art. II al. 6 să se prevadă:
"În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, organele fiscale vor calcula obligațiile fiscale accesorii datorate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de către contribuabilii aflați în stare de insolvență, potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările ulterioare, și vor depune diligențe pentru înscrierea creanțelor în tabelul creditorilor."
În speță, din susținerea contestatoarei și din actele care au fost depuse la dosar, necombătute de intimate, rezultă că contestatoarea - - se află în procedura insolvenței -sent.nr.601/SIND/2005 a Tribunalului Brașov, dar nu s-a confirmat nici un plan de reorganizare de către judecătorul sindic. Prin urmare, s-au aplicat acesteia dispozițiile art. 41 alin.1 și 4 din Legea nr. 85/2006, descrise mai sus, astfel că nu trebuia să se calculeze penalități și majorări la creanțele intimatei Administrația Finanțelor Publice
Tribunalul nu a putut primi apărarea intimatelor în sensul că pentru creanțele născute anterior deschiderii procedurii insolvenței Administrația Finanțelor Publice B a înscris creanțele la arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare prin avizele de garanție nr. 94/10.03.2004 și nr.800/13.06.2005 și că astfel ar fi garantat întreaga creanță și s-ar aplica alin.2 și 3 din art.41. Aceasta deoarece art.39 alin.1 lit.A din Legea nr.85/2006 (articol invocat în alin.2 din art.41 al legii, descris mai sus) face vorbire despre "valoarea obiectului garanției, determinată de un evaluator conform standardelor internaționale de evaluare, este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanțelor și a părților de creanțe garantate cu acel obiect", iar intimatele nu au făcut dovada evaluării vreunui bun care să constituie obiectul garanției.
Intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Bam ai invocat dispozițiile art.98 din Legea nr. 99/1999, dispoziții care întăresc principiul unicității sistemului de publicitate mobiliară instituit de Legea garanțiilor. Acest text de lege vizează numai ordinea privilegiului în cadrul șirului ordonat de ranguri, ordine ce nu a fost contestată de contestatoare, și nu are ca efect calculul de accesorii la debitele principale înscrise în masa credală, temeiul juridic pentru penalități și majorări pentru un debitor în insolvență constituindu-l Legea nr. 85/2006, ale cărei dispoziții sunt descrise mai sus.
În cauză, nu se pune în discuție nici o retroactivitate a legii având în vedere că OG nr.47/2007 prin art.I pct.21 prin care s-a introdus art.122^1 din OG nr.92/2003 vorbește despre "creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței", în acest mod legiuitorul intenționând să aplice un tratament egal pentru toate societățile aflate în insolvență, indiferent de data deschiderii acestei proceduri.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul a apreciat contestația formulată de - Sa ca fiind fondată și a admis-o, cu consecința anulării Deciziei nr.214/10.09.2007 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B și a Deciziei de impunere nr.12795/06.07.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, solicitând modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii societății reclamante - -, cu consecința menținerii deciziei nr.214/10.10.2007 emisă de DGFP B și a deciziei nr.12795/06.07.2007 emisă de
În motivarea recursurilor declarate în cauză, în esență recurentele pârâte au arătat următoarele: considerentele instanței de fond sunt criticabile pentru că aceasta s-a raportat exclusiv la prevederile Legii nr. 85/2006, înlăturând prevederile cu caracter special incidente pentru obligațiile fiscale, anume cele din Ordonanța de Guvern nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală. În consecință, chiar dacă reclamanta se afla în procedura insolvenței prevăzută de Legea nr.85/2006, nu este înlăturată aplicabilitatea textelor de lege care reglementează calculul majorărilor de întârziere și al penalităților aferente debitului principal cu care Direcția Generală a Finanțelor Publice B s-a înscris la masa credală. Prin Sentința civilă nr. 601/sind/2005 pronunțată de Tribunalul Brașovs -a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei - -, cauza fiind suspendată conform art.244 alin. 1 pct. 2 cod procedură civilă. Recurentele mai arată că art. 86 și art. 116 din Codul d e procedură fiscală stabilesc faptul că deciziile referitoare la obligațiile accesorii sunt asimilate deciziilor de impunere, respectiv că dobânzile se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Recurenta Baî nscris în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare titlurile executorii prin avizele de garanție nr. 94/10.03.2004 și nr. 800/13.06.2005, garantându-se întreaga creanță conform art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Prin urmare, prin înscrierea titlurilor executorii în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, atât cele născute anterior deschiderii procedurii, cât și cele născute ulterior procedurii insolvenței, în mod corect și legal au fost calculate majorări de întârziere evidențiate în decizia nr. 12795/06.07.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice Recurentele susțin că este greșită susținerea instanței de fond în sensul că prin constituirea sau perfectarea unei garanții reale se înțelege încheierea actului juridic privitor la acesta cu respectarea tuturor condițiilor de valabilitate. Instanța de fond ar fi reținut în mod greșit faptul că DGFP B nu a făcut dovada evaluării vreunui bun care să constituie obiectul garanției, întrucât dispozițiile legale din art. 98 din Legea nr. 99/1999 modificată prin Legea nr. 161/2003. Recurentele susțin că în cauză sunt incidente și prevederile OG nr. 47/2007, potrivit cărora în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței de guvern, organele fiscale calculează obligațiile fiscale accesorii datorate până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de către contribuabilii aflați în stare de insolvență, potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2006. Recurenta Administrația Finanțelor Publice B a arătat că a solicitat instanței de fond să constate că decizia nr. 12975/2007 este legală, întreaga creanță fiind garantată prin înscrierea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, iar această decizie a recurentei pârâte a fost emisă anterior intrării în vigoare a OG nr.47/2007, astfel că reclamanta nu se poate prevala de acest din urmă act normativ. În speță nu sunt aplicabile prevederile art.41 alin.1 și 4 din Legea nr. 85/2006, instanța de fond neavând în vedere legea specială în materie de taxe și impozite, Ordonanța de Guvern nr. 92/2003. Pentru societățile comerciale la care procedura insolvenței a fost deschisă în baza Legii nr. 64/1995 și continuată pe legea nr. 85/2006, cum este cazul reclamantei, calculul accesoriilor se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare la acea dată, iar pentru perioada ulterioară intrării în vigoare Legii nr.85/2006, calculul accesoriilor se face potrivit acestei legi. Creanțele negarantate înregistrate anterior deschiderii procedurii atrag accesorii până la intrarea în faliment dacă aceasta a avut loc înainte de Legea nr. 85/2006, iar după intrarea în vigoare a acestei legi, până la acel moment. Pentru creanțele garantate anterior deschiderii procedurii anterior Legii nr. 85/2006 accesoriile se calculează până la apariția acestei legi, iar ulterior sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Recurenta Administrația Finanțelor Publice B a făcut o delimitare a calculării creanțelor și în funcție de data deschiderii procedurii insolvenței, pentru a susține cu argumente suplimentare că deciziile emise de recurentele pârâte sunt legale și trebuie menținute de instanța de recurs. Recurenta Bad epus înscrisuri în probațiune, reprezentând copii ale actelor fiscale ce privesc situația debitelor intimatei reclamante către bugetul de stat.
În întâmpinarea depusă la dosar, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursurilor declarate de pârâte și menținerea sentinței atacate, arătând că soluția instanței de fond este temeinică și legală, întrucât recurentele pârâte nu au respectat prevederile art. 41 alin. 1, 2 și 4 din Legea nr. 85/2006. Intimata reclamantă a mai arătat că art. II alin. 6 din Ordonanța de Guvern nr. 47/2007 este aplicabilă în cauză, aceasta prevăzând că art. 41 din Legea nr. 85/2006 este aplicabil pentru modul de calcul al obligațiilor fiscale accesorii.
Examinând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată prin prisma art. 3041Cod procedură civilă, precum și prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul declarat este fondat si urmează a fi admis în sensul casării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta - - Bas olicitat instanței de judecată anularea mai multor acte administrative fiscale, menționând că la data de 29.09.2005 s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență împotriva societății reclamante, debitul reclamantei către Direcția Generală a Finanțelor Publice B fiind în sumă de 69.654 lei. Astfel, reclamanta a solicitat instanței de fond anularea deciziei nr.214/10.09.2007 emisă de DGFP B și a deciziei nr.12.795/06.07.2007 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice
Potrivit dispozițiilor art. 41, coroborate cu art. 73 și art. 74 din Legea nr.85/2006 a insolvenței, nicio dobândă nu poate fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii insolvenței. De asemenea, cadrul normativ anterior acestei legi, anume Legea nr. 64/1995, respectiv Ordonanța de Guvern nr. 92/2003, în vigoare la data de 20.09.2005, data deschiderii procedurii insolvenței prin Sentința civilă nr. 601/sind/2005 a Tribunalului Brașov - secția comercială, conține prevederi asemănătoare cu cele din art. 41 menționat mai sus, anume art. 42 din Legea nr. 64/1995 și art. 119 din Ordonanța de Guvern nr. 92/2003, dispoziții potrivit cărora, pe de o parte, de la data procedurii se suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor, iar pe de altă parte că nu se datorează majorări de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de obligații fiscale accesorii.
Prin urmare, potrivit principiului constituțional al activității legii (art.15 alin.2 coroborat cu art.78 din Constituția României revizuită), reflectat și de adagiul "tempus regit actum", un act normativ își produce efectele pe întreaga perioadă în care este în vigoare, potrivit voinței emitentului acelui act normativ publicate în Monitorul Oficial, situație aplicabilă și în cazul actelor normative din materia falimentului/insolvenței, enumerate mai sus și incidente în cauză fiecare pentru perioadele în care au fost în vigoare.
Instanța de fond a reținut corect împrejurarea că apărarea recurentelor pârâte privind garantarea întregii creanțe nu se susține, pârâtele nefăcând dovada evaluării vreunui bun care să constituie obiectul garanției mobiliare. De asemenea, tribunalul a reținut corect faptul că ordinea rangului creditorilor nu poate împiedica aplicarea prevederilor legale din art. 41 Legea nr. 85/2006, respectiv reglementarea similară anterioară (art.42 din Legea nr.64/1995 și art. 119 din Ordonanța de Guvern nr. 92/2003) prin care este prohibită calcularea dobânzilor, penalităților, majorărilor născute anterior deschiderii procedurii insolvenței. De asemenea, instanța de recurs constată că tribunalul a interpretat și aplicat corect prevederile Ordonanța de Guvern nr. 47/2007, observând în mod judicios că acest act normativ ulterior face referire la Legea nr. 85/2006, cu care se completează explicit.
Pentru aceste considerente, instanța de recurs urmează să respingă recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 687/CA din 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - -
Grefier,
Red. 09.12.2009/dact.VP 16.12.2009/5 ex.
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
