Alte cereri. Sentința 79/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 79/CA
Ședința publică de la 11 mai 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea acțiunii de contencios administrativ promovată de reclamantul în contradictor cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție Județean I și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 4 mai 2009, susținerile părților fiind cuprinse în încheierea din acea zi, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 11 mai 2009.
În termenul de pronunțare, prin serviciul registratură al instanței, reclamantul a depus cerere de revizuire a sentinței nr. 15/CA din data de 28.01.2008 pronunțată în dosarul nr- și concluzii scrise, iar Ministerul Administrației și Internelor a depus "punct de vedere cu privire la acțiunea formulată de reclamantul ".
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față;
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr. 139/45/19.02.2009, reclamantul, a solicitat în contradictoriu cu pârâții, și I, constatarea existenței formelor de discriminare, anularea situației creată prin faptele de discriminare, obligarea pârâților a-l promova în corpul ofițerilor de poliție, obligarea și. a face propunerea legală către ministrul administrației și internelor, de a fi promovat în corpul ofițerilor de poliție și de a emite un ordin în acest sens.
Motivează reclamantul în esență faptul că se consideră discriminat față de agenții de poliție declarați admiși la concursul organizat de Direcția Poliției Transporturi la 20-22.02.2006, deși obținuseră note mai mici decât cea cu care a fost notat reclamantul (7,50), precum și față de agentul de poliție declarat respins și căruia i s-a aprobat ulterior ocuparea funcției de ofițer rămasă neocupată la concurs pe raza Secției. De Poliție Transporturi
De asemenea, se consideră discriminat față de agenții de poliție ce au participat la concursul organizat la 14.09.2006 la. I, pentru ocuparea funcției de ofițer, și care, deși nu promovaseră toate probele de concurs, li s-a aprobat valorificarea rezultatului concursului, precum și față de cei cărora li s-a aprobat ulterior deblocarea unor funcții de ofițer deși au obținut aceeași notă cu reclamantul.
Un al treilea motiv de discriminare îl constituie faptul că unii subofițeri absolvenți ai Academiei de poliție "Al. " forma fără frecvență au fost avantajați la avansarea în grade militare de ofițeri, întrucât nu s-a mai avut în vedere faptul că aveau peste 35 ani, și nu fuseseră supuși unui examen, ca o condiție prev. în Legea nr. 80/1995 cap. III art. 36 lit. e), pe rând în cazul său cererea e trecere în cadrul corpului ofițerilor de poliție i-a fost respinsă, nefiindu-i acordată dispensa de vârstă și impunându-i-se promovarea unui eventual concurs.
Consideră așadar că în cauză sunt întrunite condițiile art. 5 alin. 1,2,3 Codul muncii, precum și cele ale art. 2 alin. 1 și art. 1 alin. (2), (3), (4), art. 5 și 6 din OUG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, ce prevăd posibilitatea aplicării de sancțiuni contravenționale în cazul existenței unei discriminări în privința respectării dreptului la muncă, disp. ce se completează cu prev. art. 16, 11, 20, 31, 41, 52, 53 din Constituție, precum și cu reglementările europene în materie, ce trebuie respectate cu precădere de la data aderării țării noastre la Comunitatea Europeană.
Pârâtul prin întâmpinare invocă următoarele excepții dirimante: cea privind autoritatea lucrului judecat, întrucât cu aceleași pretenții reclamantul a mai sesizat Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-, soluționat irevocabil de prin decizia nr. 3875/04.11.2008, în contradictoriu cu aceleași pârâte, instanțele analizând cererea și în contradictoriu cu, cu analiza aspectelor de discriminare evocate și în prezenta cauză.
Consideră pârâta că în speță operează și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului privind presupusele situații discriminatorii de la punctele 3 și 4 din acțiune - ce au avut loc în anii 2001-2003 -, întrucât a fost depășit termenul de 3 ani pentru introducerea acțiunii, prev. de art. 27 alin. (1) și (2) din OUG137/2000, acțiunea fiind înregistrată la 19.02.2009.
Se invocă de asemenea excepția lipsei calității procesuale pasive a, competența de aprobare a competențelor de gestiune a resurselor umane revenind ministrului administrației și internelor.
Cât privește fondul cauzei, consideră pârâta că în cauză nu se poate pune problema vreunei discriminări a reclamantului, având în vedere că procedura de selecționare a ofițerilor de poliție din rândul absolvenților cu diplomă de licență, a fost doar pe bază de concurs, cu luarea în considerare a mediilor obținute, care în toate cazurile au fost superioare celei obținute de reclamant, în condițiile în care acesta nu a beneficiat de o hotărâre judecătorească de promovare fără concurs.
Pârâtul prin întâmpinare invocă de asemenea excepția autorității lucrului judecat, pentru rațiunea invocată și de, iar pe fond respingerea acțiunii, toate promovările în sistem având loc doar prin concurs, contrar celor susținute de reclamant.
La termenul de judecată din 30.03.2009, Curtea a pus în vedere reclamantului să depună la dosar dovada îndeplinirii prev. art. 7 din Legea contenciosului administrativ, constând în formularea procedurii prealabile anterioare promovării acțiunii de față, prin concluziile depuse la dosar reclamantul apreciind că, raportat temeiului de drept al acțiunii - nr.OUG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare -, nu era necesară parcurgerea procedurii prealabile.
Verificând prioritar excepțiile dirimante invocate în cauză Curtea constată că este întemeiată, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, deși primele două capete de cerere le constituie "constatarea" unor fapte de discriminare, respectiv "anularea situației create prin faptele de discriminare", următoarele trei capete au ca obiect realizarea dezideratului reclamantului de a fi promovat în corpul ofițerilor de poliție, cu obligarea pârâților, și a-l pune în practică, prin emiterea ordinului de numire, în considerarea rezultatelor concursului la care a participat în anul 2006.
Art. 27 din nr.OUG 137/2000 prevede la alin. (1) că "Persoana care se consideră dirimantă poate formula, în fața instanței de fond, o cerere pentru acordarea de despăgubiri șirestabilirea situației anterior discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun",dispoziție ce trebuie privită în sensul aplicării dreptului comun funcție de natura litigiului dedus judecății, context în care în speță reclamantul a investit corect instanțele de contencios administrativ competente a soluționa cererea sa de numire în corpul ofițerilor de poliție, inclusiv sub aspectul cazurilor de discriminare invocate, iar nu judecătoria.
Așa fiind, Curtea constată că în realitate "constatarea discriminării" se constituie doar ca un argument în dovedirea capetelor din acțiune având ca obiect obligarea pârâților la numirea reclamantului în corpul ofițerilor de poliție, acest capăt principal identificându-se în realitate cu "anularea situației de discriminare" (în sensul OUG nr. 137/2000), pretins săvârșită de pârâți, prin eronata aplicare a disp. din Legea nr. 360/2002 prin Statutul Polițistului și respectiv Legea nr. 80/1995 privind Statutul Cadrelor militare, raportat concursului la care a participat în anul 2006.
În acest context, raportat dreptului comun în materia contenciosului administrativ, ca instanță competentă a cenzura raporturile de serviciu ale polițiștilor, Curtea constată că în speță reclamantul avea obligația parcurgerii și a procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, vizând dezideratul urmărit, de numire a sa în corpul ofițerilor de poliție.
De altfel, prin precizările sale depuse pentru termenul din 04.05.2009, reclamantul arată că "începând cu raportul din 04.09.2003 înaintat conducerii I și terminând cu raportul din 27.02.2006 m-am adresat în mod repetat forurilor superioare, iar la data de 11.02.2007 m-am adresat instanței de judecată și cererea ce a fost respinsă de către Curtea de APEL IAȘI prin sentința civilă nr. 15/28.01.2008", pentru ca în concluziile depuse în termenul de pronunțare să menționeze faptul că la 09.03.2009 s-a adresat V și I cu privire la comunicarea de date privind concursul organizat în anul 2006, numai că aceste demersuri sunt ulterioare promovării acțiunii de față (înregistrată la 19.02.2009) și nici nu au fost adresate pârâților din cauză.
Dar chiar trecând peste această excepție de inadmisibilitate a acțiunii reclamantului, Curtea constată că însuși reclamantul evocă împrejurarea că a sesizat anterior Curtea de APEL IAȘI cu obligarea trecerii sale în categoria ofițerilor de poliție, acțiunea fiind respinsă însă irevocabil de prin decizia nr. 3875/04.11.2008.
Verificând considerentele sentinței civile nr. 15/CA/28.01.2008 aflată la dosar, Curtea constată că instanța fusese sesizată de reclamant, în contradictoriu cu pârâții, și Secția Regională de Poliție Transporturi I, și și cu citarea B, pentru a se dispune trecerea sa din categoria agenților de poliție în categoria ofițerilor de poliție, motivat de eronata aplicare a prev. Legii nr. 360/2002, raportat concursului la care a participat în februarie 2006, și cu invocarea situației de discriminare ivită în raport cu polițiștii din corpul ofițerilor de poliție din transporturi, cu cei din cadrul, care, aflați într-o situație similară cu a sa, au beneficiat totuși de-a lungul timpului de trecerea în corpul ofițerilor de poliție, fără susținerea altui concurs.
Rezultă așadar că, în ipoteza în care reclamantul ar considera situația de fapt din prezenta cauză ca fiind diferită de cea din dosarul Curții de APEL IAȘI nr-, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 15/CA/28.01.2008, atunci avea obligația parcurgerii procedurii prealabile, prev. de legea contenciosului administrativ, iar în eventualitatea în care consideră ca fiind îndeplinită această procedură cu adresele emise către, și "într-o altă acțiune de fond și recurs, care nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere cu privire la discriminare (declarația reclamantului consemnată în încheierea de ședință din 30.03.2009, fila 119 dosar), Curtea constată că în acest caz apare ca întemeiată excepția privind autoritatea de lucru judecat invocată de pârâte.
Ori, în realitate, astfel cum s-a arătat anterior, Curtea a mai verificat în cadrul dosarului său cu nr- pretinsele cauze de discriminare ale reclamantului, în raport cu valorificarea de pârâți a rezultatelor concursului la care acesta a participat în februarie 2006, precum și pretențiile pe fond ale acestuia, vizând nelegalitatea refuzului de trecere a sa în corpul ofițerilor de poliție, în contradictoriu cu aceleași părți.
Demersul său în cauza de față, constând în obținerea aceluiași deziderat, (al trecerii în corpul ofițerilor de poliție), prin invocarea doar a disp. din nr.OUG 137/2000,cu scopul "anulării situației create prin discriminare", se constituie în realitate doar ca o cale ocolită de investire a instanței asupra unui raport juridic, a cărui legalitate a fost deja verificată în mod irevocabil, sub pretextul adâncirii argumentelor privind existența unor cauze de discriminare, și care argumente trebuiau evocate în integralitatea lor,în cadrul dosarului nr- al Curții de APEL IAȘI, unde au fost de asemenea cenzurate de instanță.
Concluzionând, Curtea constată ca fiind dovedită excepția de inadmisibilitate a acțiunii reclamantului, decurgând pe de o parte de existența unei soluții irevocabile, prin care pretențiile reclamantului din prezenta cauză au fost deja lămurite de instanța de judecată, inclusiv sub aspectul inexistenței unui caz de discriminare a reclamantului, iar pe de altă parte, în ipoteza în care s-ar trece peste aspect, pentru lipsa procedurii prealabile prin care organele administrative pârâte să fi fost sesizate privind pretinsele cauze de discriminare pretins intervenite ulterior soluționării irevocabile a dosarului Curții de APEL IAȘI nr- cu consecința respingerii acțiunii reclamantului pe acest considerent, ce face inutilă abordarea celorlalte chestiuni prealabile și de fond invocate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge acțiunea reclamantului, în contradictor cu pârâtele Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție Județean
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.05.2009.-
PREȘEDINTE,
G -
Grefier,
---
Red.
Tehnored.
19.05.2009
2 ex.-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe
