Alte cereri. Decizia 80/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 80/CA
Ședința publică din 16 martie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 3: Revi Moga
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenții-reclamanți,, în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ T, INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.2578/26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-reclamant - președinte de sindicat, în calitate de reprezentant, în baza împuternicirii depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile,obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, pentru motivele precizate și dezvoltate în cererea de recurs. Depune concluzii scrise, cu înscrisuri atașate, respectiv borderou catalizator de repartizare luna decembrie 2008, ordinul nr.144/2009 emis de președintele Institutului Național de statistică, tabelul nominal cu funcționarii publici care și-au dat acordul pentru prezentarea în instanță a fluturașilor care atestă drepturile salariale ridicate de aceștia în luna decembrie 2008 și practică judiciară în situații similare.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Cu privire la recursul contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr.2600/88/21.10.2008, reclamanții, prin Sindicatul Salariaților din Direcția Județeană de Statistică T, au chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, Institutul Național de Statistică și Direcția Județeană de Statistică T, pentru a se dispune obligarea la plata sumelor de bani reprezentând sporuri privind suplimentul postului în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare și respectiv privind suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, în baza art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, începând cu 15.11.2001 în funcție și de data angajării fiecăruia și până la pronunțarea hotărârii, precum și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu sau abrogarea legii, actualizate cu indicele la data efectuării plății.
In motivare, reclamanții arată că, la solicitarea de acordare a sporurilor arătate, pârâtul Institutul Național de Statistică a comunicat că nu se pot plăti aceste sume pentru că nu au fost prevăzute în bugetul instituției, capitole cu această destinație, cu toate că aceste drepturi trebuiau acordate începând cu 15.11.2001, după care prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, s-a suspendat aplicarea respectivelor dispoziții pentru perioada 2004 - 2006.
Se mai învederează că nici executivul, și nici legiuitorul nu putea suspenda sau abroga acest drept întrucât un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă odată câștigat nu mai poate fi anulat, iar cenzurarea legalității suspendării succesive a actului normativ revine instanței, sub sancțiunea denegării de dreptate, și nu Curții Constituționale.
Reclamanții precizează, în continuare, că normele legale de suspendare contravin art. 41 și art. 53 din Constituție pentru că un drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică dar contravin și art. 16 alin. 1 din Constituție pentru că se crează o situație de discriminare față de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă și art. 15 alin. 2 deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendând un drept câștigat sub imperiul Legii nr. 188/1999 în mod retroactiv, încălcându-se și art. 1 din Protocolul adițional la. în condițiile în care sporurile solicitate reprezintă un drept de creanță, respectiv un bun în înțelesul protocolului.
Se subliniază, de asemenea, că s-a îndeplinit procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și că suspendările succesive au întrerupt cursul prescripției extinctive ce și-a reluat cursul după încetarea suspendării, invocându-se și dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. i) din nr.OUG 137/2000 întrucât se crează discriminare față de categoriile de funcționari publici ce au câștigat aceste drepturi.
In drept, se invocă dispozițiile Constituției, Codului Muncii, Legii nr. 188/1999, Decretului nr. 167/1958, Legii nr. 554/2004, nr.OUG 137/2000.
In dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar, în copie, dovezi ale calității de funcționari publici, adresa nr.1952/6.10.2008 a Institutului Național de Statistică.
In apărare, Institutul Național de Statistică a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile aferente perioadei 15.11.2001/21.10.2005.
Pârâta Direcția Județeană de Statistică Tad epus întâmpinare prin care a invocat, la rândul său, excepția prescripției dreptului la acțiune, precum și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP
Prin sentința civilă nr.2578/26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Institutului Național de Statistică, ca nefondată; s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune; s-a constatat prescris dreptul la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente intervalului 15.11.2001 - 20.10.2005; a fost respinsă cererea formulată de către reclamanți privind plata drepturilor bănești solicitate începând cu 21.10.2005, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Direcției Județene de Statistică
Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999, republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
In perioada 2004 - 2006, dispozițiile cuprinse la literele c) și d) din textul legal menționat au fost suspendate prin acte normative succesive: nr.OUG 92/2004, Legea nr. 76/2005, nr.OUG 2/2006 și Legea nr. 417/2006.
Deși este prevăzut în mod expres că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime, intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit și cuantumul sporurilor în discuție sau un minim de criterii în baza cărora să poată fi determinate, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la lit. d) din art. 31 se stabilește în raport cu treapta de salarizare.
In aceste condiții, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legiuitor în competența Administrației a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii.
In consecință, este atributul exclusiv al Administrației să execute în concret prevederile cuprinse în art. 31 din Legea nr. 188/1999 și care beneficiază de o largă marjă de apreciere din moment ce singurul criteriu impus de legiuitor fiind cel relativ la treapta de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
A stabili la acest moment legalitatea sau nelegalitatea dispozițiilor de suspendare nu este relevant în speță pe de o parte pentru că perioada de suspendare a expirat, iar pe de altă parte, pentru că suspendarea nu a vizat decât plata acestor drepturi salariale și nu existența acestora, ce nu a fost înlăturată, prevederile legale ce reglementau dreptul la cele două tipuri de sporuri producându-și efectele și în continuare.
Insă, în lipsa unui act infralegislativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul sau procentul celor două suplimente solicitate de reclamantă, instanța nu are competența de a determina ea însăși întinderea drepturilor salariale deoarece s-ar substitui Administrației, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituția României.
Prin urmare, funcționarii publici, înainte de a solicita plata respectivelor suplimente, ar trebui să acționeze în sensul determinării Administrației să-și îndeplinească atribuțiile de stabilire a cuantumului sau procentului sporurilor, după ce a rămas în pasivitate o atât de îndelungată perioadă de timp, profitând de faptul că s-a dispus suspendarea temporară a plăților acestora.
Este lipsit de eficiență că, la acest moment, să se dispună plata celor două sporuri salariale, în mod generic, întrucât, ulterior, în condițiile în care Administrația persistă într-o atare atitudine de pasivitate, o hotărâre pronunțată în sensul arătat ar fi imposibil de executat, în lipsa unor minime criterii de determinare, după cum s-a arătat.
De asemenea, chiar dacă se verifică o situație discriminatorie în raport cu alți funcționari publici ce au obținut hotărâri judecătorești prin care s-au admis acțiunile, o atare discriminare este doar aparentă întrucât, așa cum s-a învederat, acele hotărâri nu pot fi puse în executare pentru că nu se poate determina modul de plată.
In măsura în care intervine Administrația și în îndeplinirea atribuțiilor sale, precizează modul de calcul al sporurilor respective, iar instituția pârâtă persistă în refuzul de plată al sumelor la care reclamanții și ceilalți funcționari publici au dreptul, nimic nu îi împiedică pe reclamanți să promoveze o altă acțiune, fără a intra în discuție o autoritate de lucru judecat.
Relativ la excepția prescripției, este de relevat că, potrivit art.166 alin.1 din Codul Muncii, coroborat cu art.282 alin.1 lit.a din același act normativ, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data când acestea erau datorate.
Cum reclamanții au solicitat și drepturile bănești aferente perioadei 15.11.2001/20.10.2005, făcând aplicarea prevederilor legale menționate, instanța a constatat intervenită prescripția dreptului la acțiune cu privire la aceasta întrucât nu s-a probat că a intervenit vreo cauză de încetare sau suspendare a termenului de prescripție.
De asemenea, calitatea de ordonator de credite a Institutului Național de Statistică justifică calitatea sa procesuală pasivă în cauză, așa încât excepția invocată în acest sens a fost respinsă ca nefondată.
Pentru argumentele prezentate, cererea privind plata drepturilor salariale solicitate începând cu 21.10.2005, a fost respinsă ca nefondată.
Impotriva acestei hotărâri, reclamanții au declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea și acordarea celor două sporuri.
Se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece:
În conf.cu disp.art.31 din Legea nr.188/1999, republicată, se prevede că funcționarii publici au dreptul la salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
In perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OG92/2004 și OUG2/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Insă, potrivit art.XIII din Legea nr.251/2006, prevederile art.29 al.1 din Legea nr.188/1999, prin art.44 din OUG92/204 și art.48 din Legea nr.417/2006, sunt neconstituționale și nelegale.
Nu se impune, însă, sesizarea Curții Constituționale, deoarece, potrivit art.29 al.1 din Legea nr.47/1992, cenzurarea legislației acestei suspendări revine instanței de judecată.
Din interpretarea sistematică și logică a textelor, rezultă că plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare li se cuvine, deoarece nu se putea suspenda sau abroga acest drept, astfel cum este reglementat prin Legea nr.188/1999.
Dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, constituie un drept de remunerare ce nu poate fi restrâns în mod abuziv.
Pe de altă parte, conform art.31 din Legea nr.188/1999, republicată, elementele specifice structurii salariale sunt sporul de vechime, suplimentul postului și cel al gradului la care se pot adăuga prime și alte drepturi salariale, cu condiția ca acestea să fie prevăzute de lege.
Se mai invocă deciziile -Secțiile Unite nr.XXIII/12.11.2005, III/16.01.2006, XII/5.02.2007 și LXXVII/5.11.2007, chiar dacă temeiul juridic invocat în prezenta cerere nu este identic.
De asemenea, în perioada 2004-2006, fiind suspendat exercițiul dreptului, cursul prescripției a fost suspendat conform art.12 și 15 din Decretul nr.167/1960, iar pretențiile reclamanților pot fi justificate cel puțin pentru 2004-2005.
In susținerea motivelor de recurs a fost depusă la dosar practică judiciară.
Prin obiectul cererii de chemare în judecată, reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Institutul Național de Statistică și Direcția Județeană de Statistică T, obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând sporuri privind suplimentul postului în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, conform art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, începând cu 15.11.2001, în funcție și de data angajării fiecăruia și până la pronunțarea hotărârii, precum și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu sau abrogarea legii, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, art.31 alin. 1 lit. c) și d) din legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, prevede că "uncționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
3 al aceluiași articol prevede că "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
În forma sa inițială, legea nr. 188/1999 prevedea la art. 29 că "pentru activitatea depusă funcționarii publici au dreptul la salariu, care se compune din salariul de bază, sporuri și indemnizații". Prin legea nr. 161/2003 s-a adus o modificare art. 29, acesta prevăzând că "Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului".
Conform art. 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004, aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, a fost suspendată.
Prin art. 48 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006, începând cu data de 23 ianuarie 2006, fost suspendată aplicarea dispozițiilor lit. c) și d) ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, până la 31 decembrie 2006.
Art. 29 alin. 1 lit d) a fost modificat prin legea nr. 251/2006, funcționarii publici având dreptul la un salariu care să includă "suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Art. 13 din legea nr. 251/2006 prevede următoarele:" Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilorart. 29,56,57,58^1și aleart. 60^1alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007".Întrucât textul nu face referire la dispoziția cu care a fost modificat textul art. 29 ci face referire la art. 29 în integralitatea sa, cu specificația expresă că acest text este cel din legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare și completările aduse prin legea nr. 251/2006, concluzia este aceea că legiuitorul a dorit ca acest text integral să intre în vigoare la 01.01.2007.S-a stabilit astfel că un text inițial inaplicabil datorită suspendărilor succesive, să fie desființat în totalitate pentru perioada anterioară datei de 01.01.2007. Ca urmare a republicării legii nr. 188/1999, art. 29 din lege a devenit art. 31.
Prin decizia nr. 185/12.02.2009 a Curții Constituționale, publicată în monitorul Oficial nr. 187/25.03.2009, s-a constatat neconstituționalitatea art. XIII din legea nr. 251/2006 care prevedea intrarea în vigoare la 01.01.2007 a prevederilor art. 29 din legea 188/1999 republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin legea nr. 251/2006.
În consecință, suspendarea succesivă intervenită a încetat la 01.01.2007, dreptul la acțiune născându-se la această dată, fără să fie afectată existența dreptului pentru perioada supusă suspendării.
Pentru perioada anterioară suspendării întervenite, în mod corect s-a apreciat că a intervenit prescripția extinctivă.
Cu privire la aplicabilitatea dreptului pentru perioada cuprinsă între data suspendării și data pronunțării hotărârii, precum și pentru viitor, instanța constată următoarele:
Din analiza textului art. 31 din legea nr. 188/1999 rezultă că, dacă în ceea ce privește sporul de vechime în muncă există norme care stabilesc procentul său raportat la vechimea efectivă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu sunt identificate nici în lege și nici într-un alt act normativ. Este de remarcat că legiuitorul nu a dorit ca acestea să reprezinte sporuri la salariul de bază (vezi litera baa rt. 31 care folosește expres termenul "spor") reglementându-le ca " suplimente", ceea ce duce la concluzia că reprezintă o sumă fixă (și nu un procent din salariul de bază) care se poate acorda în funcție de postul ocupat și treapta de salarizare. Atâta timp cât nu s-a stabilit care sunt posturile pentru care se acordă acest supliment și cuantumul lui precum și cuantumul suplimentului pentru fiecare treaptă de salarizare, dreptul este doar unul virtual, fără aplicabilitate practică, nefiind doar o problemă de executare.Nimic nu împiedică însă pe recurenți să solicite suplimentele prevăzute de lege de îndată ce vor fi cunoscute, funcționarii publici neputând fi lipsiți de un drept prevăzut de lege, așa cum se susține și prin motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurenții-reclamanți,, în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ T, INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.2578/26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-
Tehnored.-gref.
4ex./29.05.2009
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Nicolae Stanciu, Revi Moga
