Alte cereri. Decizia 86/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - alte cereri -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 86
Ședința publică din 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ududec Elena
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea apelului declarat de reclamantul, cu domiciliul ales la Postul de Poliție al orașului, jud. S, împotrivasentinței nr. 65 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava -Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate România SA cu sediul în S,-, -.1,. parter, Județ S și România SA cu sediul în B, sector 2, Șoseaua nr. 171.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul asistat de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, se constată că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul corespondență precizări formulate de reclamant, copie după răspunsul primit de acesta de la pârâta intimată și o copie după noul grafic de rambursare.
Instanța, constatând apelul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul reclamantului apelant, avocat, învederează instanței că prin adresa primită, pârâta intimată, și-a recunoscut greșeala făcută în privința contractului de credit încheiat și a încetat să încaseze comisionul de rezervă minimă obligatorie. În consecință, urmare a celor arătate, apărătorul reclamantului a cerut să se constate că acțiunea de față a rămas fără obiect.
Reclamantul, arată că este de acord cu cele expuse mai sus.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea comercială introdusă și înregistrată la Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr- la data de 27.10.2008, reclamantul chemat în judecată pe pârâtele Romania SA și Romania SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea comisionului de rezervă minimă obligatorie impus pentru anul 2009 și menținerea planului vechi de rambursare a creditului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii comerciale a arătat că la data de 21.11.2007 împreună cu soția sa a împrumutat de la pârâte suma de 46.700 Euro, sens în care a fost încheiată convenția de credit nr. - din 21.11.2007, convenție ce a fost semnată de ei precum și de reprezentanții legali ai pârâtelor, respectiv director și account manager. A mai arătat că a fost stabilit un plan de rambursare, prin care s-a stabilit suma ce urma a fi achitată lunar, data limită la care trebuie plătită aceasta, precum și valoarea dobânzii și a comisioanelor de plată, plan care de altfel a fost semnat de el împreună cu soția sa și reprezentanții legali ai pârâtelor.
Totodată potrivit convenției, în perioada 18.12.2007 - 18.12.2008 a avut obligația de a achita comisioane de rezervă și risc, urmând ca după această dată să nu le mai achite, dar că la data de 24.10.2008 a primit o înștiințare prin care i s-a adus la cunoștință că pe parcursul anului 2009 trebuie să achite un comision de rezervă minimă obligatorie, cifrat la suma de aproximativ 900 Euro, lucru despre care nu a fost consultat în prealabil de bancă și pentru care nu și-a dat acordul verbal sau în scris, așa cum a fost la momentul încheierii convenției, considerând că introducerea acestui comision s-a făcut în mod abuziv și nelegal, cu nerespectarea condițiilor legale.
În fine, a mai precizat că motivarea băncii a fost aceea că, costurile de refinanțare în monedă europeană a băncilor din România a crescut, determinând o majorare a costurilor bancare directe și obligația băncilor de constitui și menține rezerve minime obligatorii - lucru care nu îl privește, obligația sa fiind aceea de a achita la termen ratele împrumutului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtele au solicitat în principal respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar respingerea acesteia ca nefondată, arătând că reclamantul nu a precizat temeiul de drept, încălcând dispozițiile art. 112 pct. 4 Cod procedură civilă.
Prin precizările la acțiune formulate de reclamant și depuse la filele 82 - 85 dosar, acesta a solicitat și anularea din convenția de credit nr. - din 21.11.2007 a clauzelor existente la punctul 3 lit. d și punctul 5 lit. e deoarece sunt abuzive.
Față de cererea privind completarea acțiunii, instanța de fond prin încheierea de ședință din 20 ianuarie 2009, a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea clauzelor existente la punctul 3
Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal prinsentința nr. 65 din 20.01.2009a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art.4 și următoarele din Legea nr. 193/2000.
Raportând criticile aduse textului evocat la dispozițiile Legii nr. 193/2000, Tribunalul Suceavaa reținut următoarele:
Faptul că pentru obținerea fondurilor necesare acordării împrumutului de împrumuturi către clienții săi, banca suportă anumite costuri (costuri de refinanțare) ce sunt direct influențate de variațiile indicilor monetari de referință și indirect influențate de costurile cu rezervă minimă obligatorie.
Faptul că apariția unei modificări semnificative a indicilor monetari de referință și a costurilor de rezervă minimă obligatorie poate face ca valoarea acestor costuri să depășească un anumit nivel maxim acceptabil, din rațiuni economice și de bună funcționare, pentru bancă.
Astfel încât majorările înregistrate de costurile de refinanțare începând din anul 2006 și care s-au accentuat pe tot parcursul anilor 2007 și 2008, nu pot fi altfel percepute decât ca reprezentând o modificare importantă a pieței monetare, creșterile indicilor monetari și ale costurilor de rezervă minimă obligatorie neîncadrându-se în limitele unei fluctuații obișnuite, normale și previzibile. Toate aceste aspecte conducând la concluzia că prevederile contractuale invocate de reclamant nu se circumscriu noțiunii de clauză abuzivă, întrucât pârâta a acționat cu bună - credință, în mod întemeiat, în conformitate cu legea.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, criticând sentința ca nelegală și netemeinică, arătând că contravaloarea comisionului de rezervă minimă obligatorie a fost prelungit ilegal și abuziv.
La termenul de judecată din 10 iunie 2009, apelantul a arătat că prin adresa primită (fila 32 dosar apel), pârâta intimată, și-a recunoscut greșeala făcută în privința contractului de credit încheiat și a încetat să încaseze comisionul de rezervă minimă obligatorie. În consecință, urmare a celor arătate, apărătorul reclamantului a cerut să se constate că acțiunea de față a rămas fără obiect.
Examinând actele dosarului Curtea constată că într-adevăr pârâta intimată a întocmit un nou grafic de rambursare și a încetat să încaseze comisionul de rezervă minimă obligatorie.
Față de această situație, având în vedere înscrisurile noi depuse în apel, cum motivele invocate sunt pertinente, instanța în baza art. 296 Cod procedură civilă, urmează a admite apelul, a schimba sentința tribunalului și în rejudecare va respinge acțiunea ca fiind rămasă fără obiect.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Admite apelul declarat dereclamantul,cu domiciliul ales la Postul de Poliție al orașului, jud. S, împotrivasentinței nr. 65 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava -Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate România și România
Schimbă sentința tribunalului în sensul că:
Respinge acțiunea ca fiind rămasă fără obiect.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 5/12.06.2009
Președinte:Ududec ElenaJudecători:Ududec Elena, Nechifor Veta
