Alte cereri. Decizia 860/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.860
Ședința publică din data de 29 mai 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTOR 2: Adrian Remus Ghiculescu
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI R,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Râmnicu S,-, județul B șiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul B împotriva sentinței nr.420/11.03.2009 pronun țată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în Râmnicu S, str. -, -.5,.18, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile se află la primul termen de judecată, sunt motivate, prin intermediul serviciul,ui registratură al instanței intimatul reclamant a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, purtând viza nr.10545/22.05.2009, după care:
Față de împrejurarea că recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare:
CURTEA:
Princererea înregistrată la Tribunalul Buzău la nr-din data de 23.01.2009, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Comunale Rm. S si Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea actului administrativ fiscal seria - nr.-, prin care s-a stabilit taxa de primă înmatriculare de 6287 lei privind autoturismul Volkswagen cu nr. de înmatriculare -, restituirea sumei de 3.982 lei reprezentând diferența dintre taxa de primă înmatriculare achitată inițial ( 6.287 lei ) si suma deja restituită de 2.305 lei cu dobânda legala aferentă, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, in luna august 2007, cumpărat un autoturism Volkswagen din Germania, fabricat in anul 2005, pentru înmatricularea acestuia plătind suma de 6287cu titlu de taxă de primă înmatriculare in România, taxă achitată cu talonul pentru încasarea de impozite, taxe si contribuții seria - nr.-. A formulat contestație împotriva actului administrativ prin
care s- stabilit taxa de primă înmatriculare, solicitând anularea actului și restituirea sumei încasate, contestație ce a fost înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Rm. sub nr.415/16.01.2009, iar prin adresa nr.415/16.01.2009 i s-a comunicat că încasarea taxei s-a făcut în mod legal, considerând nelegală această decizie față de prevederile art. 90 paragraful I din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene.
Cele doua acte emise de Administrația Finanțelor Publice Rm. constituie acte administrative fiscale in sensul art.41 din OG 92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, fiind emise de organele fiscale competente, privesc drepturi si obligații fiscale si constituie acte administrative in înțelesul art.2 alin.1 lit. c din Legea 554/2004.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la art.1082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art.3 alin.3 din OG nr.9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale si efective.
În dovedirea cererii, au fost depuse la dosar: copie de pe chitanța plata taxă, adresa nr.415/2009 emisa de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Rm. S, certificat de înmatriculare.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice depusîntâmpinareprin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP B, arătând că în proces calitatea de parte trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului si respectiv al obligației ce formează conținutul raportului de drept material dedus judecății. Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul juridic dedus judecății. De asemenea, pârâta DGFP a precizat ca reclamantul a formulat plângere, solicitând autorității publice emitente anularea actului administrativ fiscal - nr.- si restituirea taxei de prima înmatriculare, plângere înregistrată la autoritatea publica emitentă -Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Rm. la nr.415/15.01.2009.
Având in vedere faptul că actul contestat a fost emis de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Rm. S in vederea executării in concret a legii, dând naștere astfel la raporturi juridice, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a solicitat admiterea excepției astfel cum a fost formulată, scoaterea sa din cauza, acțiunea urmând a fi soluționată numai in contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Rm.
Totodată, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a invocat excepția inadmisibilității cererii, arătând ca actul a cărei anulare se solicită, respectiv talonul pentru încasarea de impozite, taxe si contribuții seria - nr.- emis in baza art.241/1-241/3 Cod Fiscal, nu poate fi asimilată unui act administrativ fiscal, întrucât acesta nu îndeplinește condițiile de fond si formă cerute de Codul d e procedura fiscală.
Pe fondul cauzei, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că prin talonul pentru încasarea de impozite, taxe si contribuții seria - nr.- reclamantul a achitat sume de 6.287 lei cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, taxă încasată in temeiul dispozițiilor art.214/1-213/1 Cod fiscal, pe care reclamantul o consideră nelegală si nedatorată. În urma apariției OUG
nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, reclamantului i s-a restituit suma de 2305 lei din cuantumul taxei totale de 6287 lei.
A considerat pârâta că suma achitată de reclamant nu mai are caracterul taxei speciale pentru autovehicule si autoturisme, considerată discriminatorie, ci reprezintă taxa datorată în temeiul OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare, act normativ adoptat in conformitate cu dispozițiile regulamentelor comunitare, astfel încât acțiunea reclamantului este neîntemeiată.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Râmnicu Sad epus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, arătând că actul a cărei anulare se solicită, respectiv talonul pentru încasarea de impozite, taxe si contribuții seria - nr.- emis in baza art.214/1-241/3 Cod fiscal, nu poate fi asimilat unui act administrativ fiscal. Chitanțele pentru încasarea de impozite, taxe si contribuții a căror anulare de solicită nu sunt acte administrativ-fiscale, întrucât acestea nu îndeplinesc condițiile de formă cerute de Codul d e procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii, arătând că taxa specială a fost încasată în temeiul art. 214/1-214/3 din Codul fiscal, taxa pe care reclamantul o considera nelegala si nedatorată întrucât aplicarea acesteia este o măsură discriminatorie, care nu mai poate fi insa percepută după aderarea României la Uniunea Europeană. În urma apariției OUG nr.50/20008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, reclamantului i s-a restituit suma de 2.305 lei din cuantumul taxei totale de 6.287 lei.
A considerat pârâta că taxa ce a rămas de restituit este datorată în temeiul unui act normativ nou ce reglementează taxa de poluare, astfel că acțiunea reclamantului este neîntemeiată. Astfel, suma achitata de reclamant nu mai are caracterul taxei speciale pentru autovehicule si autoturisme, considerată discriminatorie, ci reprezintă taxa datorata in temeiul OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare, act normativ adoptat in conformitate cu dispozițiile reglementărilor comunitare. Prin noul act legiuitorul a dispus numai restituirea in parte a taxei achitată în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008 si nu restituirea integrala a taxei.
Prinsentința nr.420/11.03.2009Tribunalul Buzăua respins excepțiile invocate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B si Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Râmnicu S, a admis acțiunea, a dispus anularea actului administrativ fiscal seria - nr.- din 03.08.2007 și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Rm. să restituie reclamantului suma de 3982 lei reprezentând diferența dintre taxa de primă înmatriculare achitată inițial ( 6287 lei ) si suma deja restituită de 2.305 lei, cu dobânda legală aferentă, potrivit OG nr.9/2000, de la data încasării sumei, 03.08.2007, până la restituirea efectivă. Au fost obligate pârâtele, in solidar, la 4,5 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către Direcția Generală a Finanțelor Publice B, tribunalul a considerat că este neîntemeiată, in condițiile în care taxa a fost plătită in contul Trezoreriei, unitate aflată în cadrul DGFP B, iar refuzul restituirii taxei, prin adresa nr.415/16.01.2009 a fost formulat de DGFP B și Administrația Finanțelor Publice Rm.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B precum și de către Rm. S, motivată de faptul că actul a cărui anulare se solicită, respectiv talonul pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr. -, nu poate fi asimilat unui act fiscal, tribunalul a reținut că este neîntemeiată deoarece acesta reprezintă un act administrativ fiscal în sensul art.41 din OG nr.93/2003 privind Codul d e procedură fiscală întrucât sunt acte emise de organele fiscale competente și privesc drepturi și obligații fiscale, astfel încât sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ, constituind totodată acte administrative în înțelesul art.2 alin.1 lit. c din Legea nr.544/2004.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat ca acțiunea este întemeiată, reținând că în luna august 2007, reclamantul a cumpărat un autoturism Volkswagen fabricat in Germania, iar pentru a-l putea înmatricula i s-a impus plata sumei de 6287 lei cu titlu de taxa de prima înmatriculare in România, taxa fiind achitată cu talonul pentru încasarea de impozite, taxe si contribuții seria - nr.-. Reclamantul, apreciind că aceasta taxă prevăzută de art. 214/1 alin.1 Cod fiscal contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituit de Comunitatea Europeană - tratat obligatoriu pentru statul R după aderarea acestuia la Uniunea Europeana, a formulat contestație împotriva actului administrativ prin care s-a stabilit taxa de primă înmatriculare respectivă, solicitând anularea actului si restituirea sumei încasate ca nelegală. Contestația a fost înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Rm. S sub nr.415 din 16.01.2009, iar prin adresa nr. nr.415 din 16.01.2009 a aceleiași instituții i-au răspuns ca încasarea taxei s-a făcut in mod legal.
Potrivit art. 214/1 -214/3, din Codul Fiscal si pct. 31/1-31/2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in Romania de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi, cat si pentru cele rulate aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare.
Conform hotărârii CJCE in cauza Weigel ( 2004) obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor intre statele comunitare in condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală intre produsele importate si cele similare autohtone, or, în România nu se percepe niciun fel de taxă pentru autoturismele produse in țară și înmatriculate aici.
Organele fiscale din Romania au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului Fiscal, iar reclamantul a invocat nelegalitatea acestuia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. De la 1.01.2007 Romania este un stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale
Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar parlamentul, președintele României si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul R și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale comunității dinainte de aderare.
Față de cele reținute mai sus, tribunalul a constatat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național. Întrucât in Romania, stat comunitar, nu se percepe niciun fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate sau reînmatriculate in țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja in celelalte state comunitare si reînmatriculate in România, după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal si contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, astfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantajându-se direct, sau indirect, mașinile din celelalte țări ale Uniunii Europene în competiția cu produsele similare autohtone.
Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită, iar faptul ca reclamantul a achitat voluntar aceasta taxa este irelevant, întrucât nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in Romania.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Râmnicu S și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea recursului, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Râmnicu S susține că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că ulterior, prin decizia nr.8219/28.07.2008 recurenta-pârâtă a restituit reclamantului suma de 2305 lei reprezentând diferența dintre taxa specială achitată pentru autoturisme și taxa de poluare pentru autovehicule, prin aceeași decizie reținându-se că suma stabilită ca datorată prin decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule este de 3982 lei.
Susține recurenta că OUG nr.50/21.04.2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule intrată în vigoare la data de 01.07.2008 a abrogat art.214/1-214/3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, instituind totodată prin art.11 din OUG nr.50/2008 temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule și, în atare condiții, este evident că reclamantul intimat a uzat de această dispoziție legală beneficiind de restituirea sumei de 2305 lei. Prin noul act normativ legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 și nu restituirea integrală a acesteia.
Arată recurenta că stabilirea unei taxe speciale reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, iar încadrarea taxei speciale pentru autoturisme și
autovehicule în Titlul VII "Accize și alte taxe speciale", iar ulterior reglementarea taxei de poluare pentru autovehicule prin OUG nr.50/2008 demonstrează preocuparea legiuitorului de a reglementa anumite fenomene economice, de a realiza disciplinarea anumitor activități economice sectoriale și, întrucât dispozițiile referitoare la taxa specială pentru autoturisme și autovehicule au fost abrogate prin OUG nr.50/2008, care instituie la rândul său obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, înseamnă că legiuitorul, având în vedere legislația Uniunii Europene, a apreciat că această taxă specială nu intră în conflict cu legislația internațională, prevederile acestei ordonanțe fiind conforme cu criteriile europene și anume cu dispozițiile Regulamentului CE nr.725/2007, Directivelor 98/69/CE și 2002/80/CE, Directivelor 94/12/CE și 96/69/CE, 91/441/CEE și 93/59/CEE, Directivelor 1999/96/CE și 2005/55/CE, Directivelor 91/542/CEE și 96/1/CE.
Precizează recurenta că în mod greșit a apreciat instanța de fond că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare și astfel trebuie restituită, iar faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România, deoarece, ca urmare a apariției OUG nr.50/2008 reclamantului i s-a restituit suma cuvenită și în acest context suma achitată de către acesta nu mai are caracterul taxei speciale pentru autovehicule și autoturisme considerată discriminatorie, ci reprezintă taxa datorată în temeiul OUG nr.50/2008, act normativ adoptat în conformitate cu dispozițiile regulamentelor comunitare.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În recursul său, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas usținut că în mod eronat a respins instanța de fond excepția lipsei calității sale procesuale pasive, apreciind că este neîntemeiată, motivat de faptul că taxa a fost plătită în contul trezoreriei, unitate aflată în cadrul DGFP B, iar refuzul restituirii taxei, prin adresa nr.415/16.01.2009 a fost formulat de DGFP B și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Râmnicu S, deoarece taxa a fost încasată de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Râmnicu S, în calitate de organ fiscal teritorial, în vederea executării în concret a legii și, mai mult decât atât, calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și, respectiv, al obligației ce formează conținutul raportului de drept material dedus judecății.
Precizează recurenta că instanța de fond în mod eronat a respins excepția inadmisibilității cererii, apreciind că este neîntemeiată, deoarece aceasta reprezintă un act administrativ fiscal în sensul art.41 din OG nr.93/2003, privind Codul d e procedură fiscală, întrucât sunt acte emise de organele fiscale competente și privesc drepturi și obligații fiscale, astfel încât sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ, constituind totodată acte administrative în înțelesul art.2 alin.1 lit. c din Legea nr.544/2004, apreciind că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile legale aplicabile în cauză referitoare la actul administrativ fiscal.
Instanța de fond în mod eronat a admis acțiunea, reținând că potrivit legislației comunitare, taxa nu se datorează și ca atare trebuie restituită cu dobânda legală aferentă, conform art.3 alin.3 din OG nr.92/2003 de la data încasării sumei
până la restituirea efectivă, deoarece OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală prevede în mod expres, în cuprinsul alin.4 al art.21 condițiile în care se poate restitui suma plătită de contribuabil și anume în măsura în care plata sumei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se constată că a fost fără temei legal însă în speță plata acestei taxe s-a făcut în baza unor dispoziții imperative ale legii.
Arată recurenta că în condițiile în care dispozițiile art.214^1 - 214^3 nu sunt abrogate sau nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie a Curții Constituționale, nu se poate ignora aplicarea lor, organul fiscal fiind obligat să aplice prevederile legislației fiscale pe teritoriul României, urmărind stabilirea corectă și în conformitate cu dispozițiile legale care le reglementează, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.
În concluzie, susține recurenta, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este legală, articolele de lege care o instituie sunt clare, stabilind sfera de aplicare, nivelul taxei speciale, exigibilitatea și scutiri de la plata acesteia, taxa a fost achitată de către reclamant și încasată de către Râmnicu S în temeiul unor dispoziții imperative ale legii, dispoziții în vigoare, a căror aplicare nu poate fi ignorată.
Mai mult decât atât, învederează recurenta că în urma apariției OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, reclamantului i s-a restituit suma de 2305 lei din cuantumul taxei totale de 6287 lei și având în vedere că taxa ce a rămas de restituit este datorată în temeiul unui act normativ nou ce reglementează taxa de poluare, în opinia sa, suma achitată de reclamant nu mai are caracterul taxei speciale pentru autovehicule și autoturisme, considerată discriminatorie, ci reprezintă taxa datorată în temeiul OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare, act normativ adoptat în conformitate cu dispozițiile regulamentelor comunitare.
Se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței nr.420/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în sensul admiterii excepțiilor invocate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin concluziile scrise formulate, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, susținând că taxa de primă înmatriculare achitată inițial a fost încasată în temeiul art.2141- 2143Cod fiscal, la data de 3.08.2007, dispoziții considerate discriminatorii pentru autoturismele aduse din statele membre ale UE, iar în urma apariției OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare i-a fost restituită suma de 2305 lei, rămânând nerestituită suma de 3982 lei, considerând că se impune restituirea integrală a sumei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare aferentă perioadei 01.01.2007 - 30.06.2008, întrucât în perioada respectivă nu a existat taxa de poluare, iar pentru stabilirea acesteia este necesară efectuarea unei expertize tehnice de către Registrul Auto Român.
Susține intimatul-reclamant că noua taxă instituită de OUG nr.50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație și, mai mult decât atât, taxa de poluare este datorată pentru înmatriculările efectuate după data apariției OUG nr.50/2008, însă autoturismul său era înmatriculat la data apariției acestui act normativ.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Volkswagen din Germania, iar pentru înmatricularea acestuia în România pârâta l-a obligat să achite o taxă de primă înmatriculare în sumă de 6287 lei, conform art.214/1-214/3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, sumă achitată cu chitanța seria - nr. - din data de 3.08.2007.
Prin decizia nr. 8219/28.07.2008, recurenta-pârâtă a restituit reclamantului suma de 2305 lei reprezentând diferența dintre taxa de primă înmatriculare achitată pentru autoturism și taxa de poluare pentru autovehicule, stabilită prin OUG nr. 50/2008, intrată în vigoare la data de 01.07.2008, care a abrogat art.214/1-214/3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, prin aceeași decizie reținându-se că suma stabilită ca datorată prin decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule este de 3982 lei.
Art.11 din OUG nr.50/2008 a instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Reclamantul a formulat ulterior contestație împotriva actului administrativ prin care s- stabilit taxa de primă înmatriculare, solicitând anularea actului și restituirea sumei încasate, contestație ce a fost înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Rm. S sub nr.415/16.01.2009, iar prin adresa nr.415/16.01.2009 i s-a comunicat că încasarea taxei s-a făcut în mod legal.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către Direcția Generală a Finanțelor Publice B, tribunalul a apreciat în mod corect că este neîntemeiată, in condițiile în care taxa a fost plătită in contul Trezoreriei, unitate aflată în cadrul DGFP B, iar refuzul restituirii taxei, prin adresa nr.415/16.01.2009 a fost formulat de DGFP B și Administrația Finanțelor Publice Rm.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii, motivată de faptul că talonul pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții nu poate fi asimilat unui act fiscal, tribunalul a respins-o în mod corect ca neîntemeiată. Cum organul administrativ-fiscal care a încasat taxa nu a emis un act administrativ-fiscal în vederea plății taxei de înmatriculare, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală, însoțită de calculația efectivă, constituie un act administrativ fiscal.
Pe fondul cererii, potrivit art. 2141- art. 2143Cod fiscal și pct. 311- pct. 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătea cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte stat.
De la 1.01.2007 România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu
respectarea prevederilor actului de aderare, iar parlamentul, președintele României și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale comunității dinainte de aderare.
Dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în cauza Weigel (2004) că obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, prin urmare, scopul acestei reglementari o constituie interzicerea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Or, potrivit legislației interne, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate în țară.
Prin urmare, Tribunalul a constatat în mod corect că in cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, întrucât in România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate sau reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja in celelalte state comunitare si reînmatriculate în România, după aducerea acestora aici, rezultând astfel o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal si contravine dispozițiilor menționate din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantajându-se direct sau indirect mașinile din celelalte țări ale Uniunii Europene, in competiția cu produsele similare autohtone.
Curtea constată faptul că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, în mod corect instanța de fond dispunând restituirea acesteia, cu dobânda legală calculată conform art.3 alin.2 din OG9/2000 de la data încasării sumei până la data restituirii efective a sumei.
În același sens este și jurisprudența Curții Europene de Justiție, care, prin Decizia în cauzaCosta/Enel(1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originară și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă, care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 pentru modificarea Codului Fiscal.
În cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă
acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
În ceea ce privește susținerile recurentelor privind nr.OG50/2008, prin care a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, în baza căreia a fost emisă HG686/2008, prin care s-a instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, curtea constată că noua reglementare privind introducerea unei noi taxe nu poate înlătura caracterul nelegal al taxei de primă înmatriculare.
Taxa specială de primă înmatriculare a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa perceputa prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă, reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE-, cazul nr. 68/79, I/S re danois des impts accises, precum si cauza conexata nr. C-290/05 si C-333/05 si,).
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridice de drept material fiscal, ceea ce contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Pentru aceste motive, curtea constată ca sentința recurată este legală și temeinică, nefiind incidente motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de recurente, considerente pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 304-312 Cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI R,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Râmnicu S,-, județul B șiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, str. -,
nr.209, județul B împotriva sentinței nr.420/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în Râmnicu S, str. -, -.5,.18, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
red./CC
2 ex/26.06.2009
nr- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Adrian Remus Ghiculescu
