Contestație act administrativ fiscal. Decizia 858/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.858
Ședința publică din data de 29 mai 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTOR 2: Adrian Remus Ghiculescu
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat pârâtaAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEcu sediul în B,-, județul B împotriva sentinței nr.427/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în orașul Nehoiu, str. - -, bloc 3..4, ap16, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant, personal, lipsind recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, recurenta-pârâtă a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, prin intermediul serviciului registratură al instanței, intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, purtând viza nr.10613/25.05.2009, după care:
Intimatul-reclamant, personal având cuvântul, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în combaterea recursului.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul-reclamant, personal având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Princerereaînregistrată la nr- la Tribunalul Buzău, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice B, anularea Deciziei nr.47 din 29.07.2008 emisă de către pârâtă și suspendarea executării acesteia până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
La termenul din 9.02.2009 reclamantul și-a completat cererea, în sensul că a solicitat și anularea Raportului de inspecție fiscală nr.22613 din 30.04.2008.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat instanței că în anul 1992 a înființat, în baza Decretului Lege nr. 54/1990, împreună cu soția sa, o asociație familială, autorizată conform legislației de la acea dată de către Consiliul Județean Această asociație familială a funcționat până la data de 18.06.1993, când a fost obligat să se retragă din asociație, întrucât a fost numit într-o funcție publică, iar ulterior această asociație a fost desființată de drept, ca urmare a modificării legislației.
Din motive care nu îi sunt imputabile, această modificare nu a fost operată în evidența B, iar asociația familială desființată în anul 1993 fost supusă în anul 2008 unui control fiscal, ajungându-se la concluzia că aceasta datorează sumele de 5119 și 5337 obligații fiscale accesorii, fără a se preciza ce reprezintă. Pe timpul efectuării controlului a informat inspectorii că autorizația nr. 5070 din 28.08.1992 a fost anulată prin Dispoziția primarului nr. 371/31.10.2003, dar nu s-au avut în vedere susținerile sale.
În dovedirea cererii, s-au depus la dosar Dispoziția Primarului orașului Nehoiu nr. 371/31.10.2003 și anexa la aceasta, Raportul de inspecție fiscală din 30.04.2008, Decizia nr. 47 din 29.07.2008 cu privire la soluționarea contestației formulată de reclamant.
Pârâta Baf ormulatîntâmpinareprin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, arătând că în perioada 24.04. - 30.04.2008 organul de inspecție fiscală a efectuat un control fiscal al AF și, din actele și documentele puse la dispoziția organului de control rezultând că aceasta a funcționat în baza autorizației nr.5070 din 28.08.1992.
Perioada supusă controlului a fost 1.01.2003 - 30.11.2003, organul fiscal stabilind obligații suplimentare de plată în cuantum de 5119 lei reprezentând impozit pe venit și TVA precum și penalități de întârziere și majorări în cuantum de 5337 lei. Suma stabilită ca impozit pe venit se datorează faptului că pentru perioada supusă inspecției fiscale cei doi asociați nu au depus declarația privind veniturile realizate și nu au prezentat documentele de evidență contabilă, cu toate că organul fiscal le-a pus în vedere să reconstituie evidența, în consecință, procedându-se la estimarea bazei de impunere, raportându-se la deconturile de TVA pe care contribuabilul le-a depus la organul fiscal.
Prinsentința nr.427/11.03.2009Tribunalul Buzăua luat act de renunțarea la judecata cererii privind suspendarea executării actului administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B și a dispus anularea Raportului de inspecție fiscală din 30.04.2008 precum și a Deciziei nr. 47 din 29.07.2008 emisă de către pârâtă.
A reținut tribunalul că Asociația Familială și a fost înființată și a funcționat în baza autorizației nr. 5070/28.08.1992 eliberată de către Consiliul Județean B conform Decretului Lege nr.54/1990, având ca activitate principală comercializare mărfuri nealimentare, alimentare și agroalimentare.
La data de 18.06.1993 reclamantul s-a retras din această asociația familială, astfel cum rezultă din mențiunile efectuate pe a doua pagină a autorizației nr. 5070 din 28.08.1992, depusă în copie la dosarul cauzei și prezentată instanței spre confruntare în original.
După anul 2002, această asociație familială și-a încetat activitatea, ultima mențiune privind achitarea taxei de viză pentru autorizație fiind din 21.09.2000, iar prin Dispoziția Primarului orașului Nehoiu nr. 371/31.10.2003 s-a anulat autorizația nr. 5070 din 28.08.1992 privind persoana fizică.
În perioada 24.04.2008 - 30.04.2008, organul de inspecție fiscală din cadrul DGFP Bae fectuat un control la această asociație familială pentru perioada 1.01.2003-30.11.2003.
Întrucât pentru perioada supusă inspecției fiscale cei doi asociați nu au depus declarația privind veniturile realizate, s-a procedat la estimarea bazei de impunere, conform art.67 alin.1 din nr.OG92/2003 din Codul d e procedură fiscală și art.65 pct.2 din HG nr. 1050/2004 privind normele metodologice de aplicare a Codului d e procedură fiscală, rezultând astfel obligații de plată către bugetul de stat în sumă de 5.119 lei obligație fiscală și 5.337 lei obligație fiscală accesorie.
Tribunalul a considerat că atât raportul de inspecție fiscală din 30.04.2008 cât și decizia nr. 47/29.07.2008 cu privire la soluționarea contestației sunt eronate și emise fără a se avea în vedere situația de fapt susținută și dovedită de către petent și cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.
A reținut tribunalul și faptul că este evident că din 18.06.1993, reclamantul s-a retras din asociația familială înființată în anul 1992, astfel încât nu se mai pot reține în sarcina acestuia încălcarea dispozițiilor Legii nr. 82/1991 cu modificările și completările ulterioare privind obligativitatea deținerii completării și utilizării documentelor de evidență contabilă.
Pe de altă parte asociația familială și-a încetat activitatea după anul 2000, fiind dizolvată de drept la data de 31.10.2003, prin anularea autorizației de funcționare prin dispoziția Primarului orașului Nehoiu, conform legislației comerciale în materie privind funcționarea societăților comerciale.
Pentru perioada verificată - 1.01.2003 - 30.11.2003, inspectorii fiscali au reținut că agentul economic nu are depusă declarație privind veniturile obținute în urma desfășurării activității de comerț conform autorizației nr. 5070/28.08.1992 și au procedat în consecință la estimarea bazei de impunere calculând un impozit pe venit de 1.616 lei și majorări în sumă de 1.815 lei, ajungându-se în final la sumele de 5.119 lei obligații fiscale reprezentând impozit pe venit meserii și TVA și la 5.337 lei obligații finale accesorii.
Tribunalul a considerat astfel că aceste sume au fost în mod greșit reținute întrucât din probele administrate în cauză rezultă că asociația familială nu a desfășurat nici un fel de activitate pe perioada supusă controlului, de altfel baza de impunere fiind estimată și nu stabilită conform unor date certe.
Împotriva acestei sentințe a formulatrecurspârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art.304 pct.9 și art.304 indice 1 Cod procedură civilă.
Susține recurenta că în mod greșit a considerat instanța fondului că atât raportul de inspecție fiscală cât și decizia nr.47/29.017.2008 sunt eronate și emise
fără a se avea în vedere situația de fapt, precizând că în perioada 20.04.-30.04.2008 organul de inspecție fiscală din cadrul DGFP Bae fectuat un control fiscal la AF și, cu domiciliul fiscal în localitatea Nehoiu, județul B, din actele și documentele puse la dispoziția organului de control rezultând că această asociație a funcționat în baza autorizației nr.5070/28.08.1992, eliberată de Consiliul Județean B în baza Decretului - lege nr.54/1990, având ca obiect de activitate comerțul cu mărfuri alimentare și nealimentare.
A precizat recurenta că perioada supusă controlului a fost 01.01.2003 - 30.11.2003, pe timpul controlului societatea fiind reprezentată de, în calitate de asociat.
A arătat recurenta că urmare acestui control organul fiscal a stabilit pentru această perioadă obligații suplimentare de plată în cuantum de 5119 lei RON, reprezentând impozit pe venit și TVA, precum și majorări și penalități de întârziere în cuantum de 5337 RON, suma stabilită ca impozit pe venit datorându-se faptului că pentru perioada supusă inspecției fiscale cei doi asociați nu au depus declarația privind veniturile realizate și nu au prezentat documentele de evidență contabilă, cu toate că organul fiscal le-a pus în vedere să reconstituie evidența, acordându-le un termen de 30 de zile.
Susține recurenta că datorită acestui fapt, s-a procedat la estimarea bazei de impunere conform art.67 alin.1 din OG92/2003 din Codul d e procedură fiscală și art.65.2 din HG 1050/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului d e procedură fiscală, iar pentru estimarea bazei de impunere, organul fiscal s-a folosit de deconturile de TVA pe care contribuabilul le-a depus la organul fiscal teritorial, respectiv Nehoiu, pentru perioada 01.01.2003 - 30.11.2003 stabilindu-se o diferență de venit net în sumă de 8978 RON pentru care s-a calculat impozit pe venit de plată în sumă de 1616 RON și majorări în sumă de 1815 RON. Întrucât contribuabilul nu a prezentat documentele de evidență contabilă, în mod corect, au fost aplicate prevederile art.48 alin.4 lit.a, coroborat cu art.146 alin.1 lit.a privind Codul fiscal, care menționează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile pentru a fi deductibile fiscal, în principal să fie justificate prin documente, iar pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA să dețină factură care să cuprindă informațiile prevăzute de art.155 alin.5.
În ceea ce privește calculul majorărilor și penalităților în cuantum de 5337 RON aceasta s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art.119 și 120 din OG 92/2003, care stabilesc că pentru neachitarea la termenul scadent a obligațiilor la bugetul statului se datorează majorări și penalități care se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la stingerea sumei datorate. Este neîntemeiată susținerea petentului în sensul că sumele stabilite în sarcina AF sunt nelegale, motivat de faptul că această asociație nu mai există, întrucât AF și a funcționat în baza autorizației mai sus menționate până la data de 31.10.2003, așa cum rezultă din dispoziția dată de Primăria Nehoiu, anexată în xerocopie.
De asemenea, precizează recurenta, nu poate fi reținută nici susținerea petentului că această asociație nu a mai funcționat din 18.06.1993, întrucât la organul fiscal teritorial nu a fost înregistrată o astfel de modificare, iar pe parcursul desfășurării controlului petentul nu a prezentat niciun document în acest sens.
În mod greșit instanța fondului a apreciat că din probele administrate în cauză rezultă că asociația familială nu a desfășurat niciun fel de activitate pe perioada supusă controlului întrucât din deconturile depuse și semnate de petent existente la dosarul cauzei, rezultă clar că aceasta a funcționat la nivelul anului 2003.
Totodată, susține recurenta, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că în aceste deconturi este înscris codul unic de identificare fiscală nr.- ce aparține Asociației Familiale și, și nicidecum persoanei fizice autorizate, întrucât până la data de 01.01.2007 persoanele fizice autorizate erau identificate și evidențiate în baza codului numeric personal la organul fiscal competent teritorial, iar faptul că în aceste deconturi apare ca plătitor de TVA PF nu are nicio relevanță întrucât aceasta nu se identifică la nivelul anului 2003, prin codul unic de identificare fiscală, ci prin CNP.
Apreciază recurenta că toate dovezile conduc fără putință de tăgadă că AF a funcționat până la data de 30.11.2008, iar obligațiile fiscale stabilite în sarcina sa sunt în conformitate cu legislația în materie, petentul nu și-a dovedit în niciun fel acțiunea, instanța fondului apreciind în mod greșit că situația de fapt a fost susținută și dovedită de acesta.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Susține intimatul-reclamant că Asociația Familială și a încetat de drept la data de 18.06.1993, această operațiune fiind înregistrată la Administrația Financiară și poartă ștampila și semnătura anuală a acestei instituții, astfel cum rezultă și din autorizația nr.5070/28.08.1992, autorizație care a fost prezentată în original și instanței de fond, fiind evident faptul că asociația a încetat de drept la această dată.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
eclamantul a solicitat anularea Raportului de inspecție fiscală nr.22613 din 30.04.2008 și a Deciziei nr.47 din 29.07.2008 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice
În anul 1992 reclamantul a înființat, în baza Decretului Lege nr. 54/1990, împreună cu soția sa, Asiciația Familială, autorizată conform legislației de la acea dată de către Consiliul Județean B, prin Autorizația nr. 5070 din 28.08.1992, având ca activitate principală comercializare mărfuri nealimentare, alimentare și agroalimentare.
La data de 18.06.1993, reclamantul s-a retras din asociație, astfel cum rezultă din mențiunile efectuate pe a doua pagină a autorizației nr. 5070 din 28.08.1992. Această modificare nu a fost operată în evidența
Prin Dispoziția Primarului nr. 371/31.10.2003 a fost anulată Autorizația nr. 5070 din 28.08.1992 privind Persona Fizică. În anul 2008 Asociația Familială a fost supusă unui control fiscal, fiind întocmit Raportul de inspecție fiscală din 30.04.2008.
Perioada supusă controlului a fost 1.01.2003 - 30.11.2003, organul fiscal stabilind obligații suplimentare de plată în sarcina Asociației Familiale
în cuantum de 5119 lei reprezentând impozit pe venit și TVA precum și penalități de întârziere și majorări în cuantum de 5337 lei. S-a stabilit că suma reprezentând impozit pe venit se datorează faptului că, pentru perioada supusă inspecției fiscale, cei doi asociați nu au depus declarația privind veniturile realizate și
nu au prezentat documentele de evidență contabilă, cu toate că organul fiscal le-a pus în vedere să reconstituie evidența, în consecință, procedându-se la estimarea bazei de impunere, conform art.67 alin.1 din nr.OG92/2003 din Codul d e procedură fiscală și art.65 pct.2 din HG nr. 1050/2004 privind normele metodologice de aplicare a Codului d e procedură fiscală, raportându-se la deconturile de TVA pe care contribuabilul le-a depus la organul fiscal.
Față de probatoriul administrat în cauză, curtea constată că tribunalul a reținut în mod corect că, atât Raportul de inspecție fiscală din 30.04.2008, cât și Decizia nr. 47/29.07.2008 sunt eronate și emise fără a se avea în vedere situația de fapt susținută și dovedită de către petent, și cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.
Într-adevăr, cum la data de 18.06.1993, reclamantul s-a retras din Asociația Familială înființată în anul 1992, nu se poate reține în sarcina acestuia încălcarea dispozițiilor Legii nr. 82/1991 privind obligativitatea deținerii completării și utilizării documentelor de evidență contabilă.
Pe de altă parte, din nici un fel de date nu a rezultat că asociația familială și-a continuat activitatea în perioada verificată - 1.01.2003 - 30.11.2003.
Deconturile invocate de pârâta recurentă aparțin Persoanei fizice autorizate, și nu Asociației Familiale, iar înscrierea pe acestea a codului unic de identificare fiscală nr.- ce aparține Asociației Familiale nu constituie dovada desfășurării de activități comerciale de către aceasta.
Inspectorii fiscali au reținut că agentul economic nu are depusă declarație privind veniturile obținute în urma desfășurării activității de comerț conform autorizației nr. 5070/28.08.1992 și au procedat la estimarea bazei de impunere, pe baza deconturilor de TVA depuse la organul fiscal teritorial Nehoiu, de către Persoana Fizică, fără însă a fi avute în vedere nici un fel de date certe din care să rezulte desfășurarea activității de către Asociația Familială în perioada supusă verificării.
Nu poate fi reținută aplicabilitatea dispozițiilor art.48 alin.4 lit.a, coroborat cu art.146 alin.1 lit.a privind Codul fiscal, care menționează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile pentru a fi deductibile fiscal, în principal să fie justificate prin documente, iar pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA să dețină factură care să cuprindă informațiile prevăzute de art.155 alin.5, în condițiile în care nu s-a făcut dovada desfășurării activității și a existenței unor asemenea documente și facturi aparținând asociației familiale.
Pentru aceste motive, curtea constată că tribunalul a reținut în mod corect că sumele stabilite ca obligații fiscale de plată în sarcina Asociației Familiale nu sunt datorate de către aceasta, fiind în mod greșit reținute în raportul de inspecție fiscală, nu sunt incidente motivele de nelegalitate netemeinicie invocate de recurentă, considerente pentru care sentința recurată, prin care s-a dispus anularea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de respingere a contestației, este legală și temeinică, urmând a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtaAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEcu sediul în B,-, județul B împotriva sentinței nr. 427/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în orașul Nehoiu, str. - -, bloc 3..4, ap16, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
red./CC
2 ex/26.06.2009
nr- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Adrian Remus Ghiculescu
