Alte cereri. Sentința 971/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.971/CA
Ședința publică din 11 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea contestației în contencios administrativ formulată de reclamantul - MINISTERUL JUSTIȚIEI - cu sediul în B, sect.5,-, în contradictoriu cu intimații - CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII - cu sediul în în B, sect. 3,--57 și - - domiciliată în DTS,-, jud.M, având ca obiect alte cereri - LEGEA 187/1999.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 04 decembrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 11 decembrie 2008, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Prin decizia nr. 255 din 06.07.2006, Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității a admis contestația formulată de către doamna și a stabilit că aceasta nu a fost agent sau colaborator al poliției politice comuniste.
Au fost avute în vedere prevederile art. 16, 17, 5 și 8 alin. 7 din legea nr. 187/1999, art. 5, art. 18 alin. 1, art. 24 și art. 40 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului național pentru studierea arhivelor securității ca poliție politică, art. 8 alin. 1 lit. f din Regulamentul intern al Consiliului național pentru studierea arhivelor securității.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație Ministerul Justiției, aceasta fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția de contencios administrativ și fiscal sub nr-.
În motivarea contestației se arată următoarele:
La solicitarea Ministerului Justiției înregistrată cu nr. 10174/C/31.01.2005 pentru efectuarea unor verificări cu privire la posibila calitate de agent sau colaborator al organelor securității ca poliție politică a membrilor, Colegiul CNSAS a emis decizia nr. 166/18.05.2005 prin care a stabilit calitatea de colaborator al securității a doamnei. Ulterior a emis decizia nr. 255/06.07.2006 prin care a stabilit că doamna nu a făcut poliție politică, fără să se arate temeiurile acestei decizii, deși Regulamentul de organizare și funcționare a CNSAS prevede la art. 23 alin. 5 că "dezbaterile și modul de adoptare a deciziilor, precum și a altor măsuri se consemnează în procesul verbal și în stenograma de ședință".
Anularea deciziei din 06.07.2006 se solicită pentru următoarele considerente:
1. decizia CNSAS nu a fost adoptată cu majoritate de voturi, din cei 8 membrii prezenți 4 votând pentru admiterea contestației, doi pentru respingere și doi s-au abținut;
2. decizia CNSAS nu a fost motivată;
3. decizia a luat în considerare o audiere din 13.07.2006, deși a fost pronunțată la 06.07.2006;
În drept se invocă art. 16 din legea nr. 187/1999.
Acțiunea este însoțită de înscrisuri.
Prin încheierea din 31.10.2006 cauza a fost declinată în favoarea secției civile a Curții de Apel București, la cererea CNSAS formulată prin întâmpinare. Au fost avute în vedere prevederile art. 16 din legea nr. 187/1999.
După înregistrarea dosarului pe rolul secției civile sub nr-, intimatul CNSAS depune întâmpinare prin care solicită respingerea contestației întrucât decizia nr. 255/2006 respectă dispozițiile legale. Astfel, potrivit art. 16 alin. 1 din legea nr. -, astfel cum a fost completată, persoana cu privire la care s-a solicitat verificarea se poate adresa Colegiului cu o contestație. În cazul în care nu există elemente noi, decizia se poate lua ținându-se seama doar de înscrisurile care au stat la baza adoptării.
În ceea ce privește numărul de voturi cu care se poate lua hotărârea, textul de lege face referire la majoritatea simplă - J plus unu din numărul de voturi exprimate, fără a se lua în considerare abținerile. În acest sens sunt și prevederile art. 8 alin. 73din legea nr. 187/1999.
Întrucât decizia menține materialul probator care a stat la baza primei decizii, ar fi lipsită de sens motivarea în fapt a celei de a doua decizii.
Audierea doamnei a avut loc la data de 06.07.2006, din eroare fiind trecută dat de 13.07.2006.
La data de 14.02.2007 doamna formulează cerere de intervenție în interes propriu. Prin încheierea din 15.03.2007 aceasta este introdusă în cauză în calitate de intimat, dat fiind calitatea sa de parte în decizia contestată.
După depunerea de către intimatul CNSAS a documentelor aferente deciziei contestate, contestatorul formulează "cerere de completare". În cuprinsul acestei cereri se susține și se argumentează întrunirea condițiilor cerute de lege pentru încadrarea intimatei în noțiunea de colaborator al securității.
Se arată totodată că orice decizie a CNSAS trebuie motivată în fapt și în drept.
Intimata depune întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului.
În motivarea acestei excepții se arată că procedura prevăzută de legea nr. 187/1999 și de Regulamentul de organizare și funcționare a CNSAS, vizează două părți -partea solicitantă, în speță, și persoana verificată. Nu poate fi primită susținerea Ministerului justiției că decizia nr. 166/2006 a fost dată la cererea sa, întrucât în baza adreselor Ministerului d e Justiție a fost dată decizia nr. 141/2005. Această decizie este definitivă, nefiind contestată.
Ulterior, în urma solicitărilor a fost emisă decizia nr. 166/2006, Ministerul d e Justiție având calitatea de parte solicitantă numai în ceea ce privește decizia nr. 141/2005, intrată în puterea lucrului judecat.
Întâmpinarea este însoțită de înscrisuri.
La termenul din 10.05.2007 intimata invocă excepția lipsei calității de reprezentant a ministrului, în ceea ce privește cererea de completare, și tardivitatea acestei cereri.
Cu privire la excepțiile invocate, Ministerul justiției depune note - fila nr. 206.
La cererea intimatei, Înalta Curte de Casație și Justiție dispune strămutarea judecății dosarului la Curtea de APEL CONSTANȚA - încheiere nr. 2302/03.04.2008 - cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite.
Dosarul este înregistrat pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA - secția civilă - sub nr- și trimis la secția de contencios administrativ a acestei instanțe prin încheierea nr. 3/18.06.2008, în baza art. 34 din OUG nr. 24/2008, unde primește numărul de înregistrare -.
Potrivit art. 137 alin. 1.pr.civ. excepțiile invocate au fost analizate cu prioritate și respinse prin încheierea din 11 septembrie 2008.
Calificarea cererii intitulată "cerere completatoare"
Obiectul acțiunii de față este contestație împotriva deciziei nr. 255/06.07.2006.
Potrivit art. 112.pr.civ. cererea de chemare în judecată va cuprinde, printre altele "obiectul cererii și valoarea lui" și "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea" (punctele 3 și 4).Conform art. 133.pr.civ. lipsa obiectului atrage nulitatea cererii, nu și lipsa motivelor de fapt și de drept. În privința acestora, art. 129 alin. 4.pr.civ. prevede următoarele: " cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare".
Prin cererea sa, contestatorul nu a modificat și nici nu a completat obiectul acțiunii, ci a expus pe larg motivele de fapt ale acesteia, respectiv împrejurările din care rezultă încadrarea faptelor intimatei în noțiunea de "colaborator al securității", astfel cum aceasta este definită de legea nr. 187/1999, și lipsa motivării deciziei atacate. Instanța a apreciat că avem de a face doar cu o dezvoltare a motivelor de fapt întrucât aspectele expuse au fost susținute și prin cererea inițială - lipsa motivării deciziei și colaborarea intimatei cu poliția comunistă.
Excepția lipsei calității de reprezentant în depunerea cererii completatoare
În mod legal doamna a semnat expunerea motivelor de fapt ale contestației, la data formulării cererii (04.04.2007) aceasta exercitându-și prerogativele conform legii. Astfel, deși prin decretul nr. 379/2007 publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 235 din 04.04.2007 doamna a fost revocată din funcția de Ministru al Justiției, în locul său fiind numit domnul, ceremonia de investire a acestuia a avut loc la data de 05.04.2007. Pentru astfel de situații, art. 26 alin. 3 din legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor (se are în vedere forma legii de la data formulării "cererii completatoare") prevede că "în cazul încetării mandatului său, în condițiile prevăzute deConstituție, până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern, Guvernul continuă să îndeplinească numai actele cu caracter individual sau normativ, necesare pentru administrarea treburilor publice, fără a promova politici noi. În această perioadă Guvernul nu poate emite ordonanțe și nu poate iniția proiecte de lege".
În plus, trebuie să avem în vedere și calificarea cererii intitulată "cerere de completare".
Excepția tardivității depunerii cererii completatoare
Motivele de fapt ale acțiunii pot fi susținute detaliat potrivit codului d e procedură civilă, inclusiv în cadrul dezbaterilor asupra fondului acțiunii.
Excepția lipsei calității procesuale active a Ministerului Justiției
Art. 38 alin. 2 din OUG nr. 24/2008 în vigoare începând cu 16 martie 2008, abrogă legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste.
Potrivit art. 34 din OUG nr. 24/2008 (text în vigoare la data soluționării excepției) "cauzele aflate pe rolul instanțelor civile la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit instanțelor de contencios administrativ competente. Acestea, la primul termen de judecată, verifică dacă părțile stăruie în continuarea judecății, iar în caz afirmativ continuă judecata potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, examinând cauza sub toate aspectele și apreciind care acte și lucrări efectuate rămân valabile".
În temeiul art. 10 alin. 2 din ordonanță "adeverințele prevăzute laart. 8alin. (1) lit. b) șiart. 9se publică de îndată pe pagina de internet a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și pot fi contestate în fața instanței de contencios administrativ de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor".
În concluzie, de la data intrării în vigoare a OUG nr. 24/2008, soluționarea cauzei se face potrivit prevederilor acesteia, art. 10 alin. 2 dând calitate procesuală activă oricărei persoane interesate.
Fondul cauzei
Aspecte de formă
1. Potrivit art. 24 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului național pentru studierea arhivelor securității ca poliție politică "Colegiul CNSAS lucrează în prezența a cel puțin 8 membri și adoptă decizii cu majoritatea de voturi a membrilor prezenți. În caz de egalitate de voturi decide votul președintelui care conduce ședința în momentul votării".
Nu se contestă faptul că la ședința Colegiului din data de 06.07.2006 au fost prezenți 8 membri, în cazul intimatei 4 votând în sensul admiterii contestației, 2 în sensul respingerii și 2 abținându-se. Acest aspect rezultă din extrasul procesului verbal al ședinței Colegiului.
Majoritatea simplă prevede alegerea preferinței votate de J plus unu din persoanele care își exprimă opțiunea.
Majoritatea absolută este metoda prin care este aleasă acea preferință exprimată de J plus unu din cei care își exprimă preferința dar și din cei care se abțin..
Majoritatea calificată este prezentată ca o regulă a supermajorității; cu alte cuvinte, pentru adoptarea unei decizii este necesară mai mult decât o majoritate simplă, luându-se în considerare la calcul și abținerile. Așadar majoritatea absolută este un tip de majoritate calificată, însă aceasta din urmă poate avea drept criteriu de alegere și majorități mai mari decât cea absolută. Această metodă este folosită în cadrul procesului de luare a deciziei din Consiliul European.
În cazul prevăzut de art. 24 citat mai sus, legiuitorul a avut în vedere o majoritate simplă, pentru considerentul că, în orice situații în care este necesară o majoritate absolută sau calificată, aceasta se solicită în mod expres. În aceste condiții, majoritatea simplă este reprezentată de J + unu din numărul voturilor exprimate, excluzând abținerile, respectiv 4 voturi în cazul de față. Prin exprimarea în sensul admiterii contestației a 4 din membrii prezenți în ședința Colegiului din 06.07.2006, decizia apare ca legală din acest punct de vedere.
2. Indicarea în cuprinsul deciziei nr. 255 din 06.07.2006 a audierii doamnei din 13.07.2006 reprezintă o simplă eroare materială, fără efecte din punctul de vedere al legalității deciziei.
Existența erorii materiale rezultă și din procesul verbal al ședinței din 06.07.2006 ( la dosar în extras), acesta menționând audierea doamnei.
Aspecte de fond
La cererea Consiliului Superior al Magistraturii înregistrată cu nr. P/282/05/01.02.2005, Colegiul Consiliului național pentru studierea arhivelor securității a verificat calitatea doamnei de agent/colaborator al securității ca poliție politică. În urma verificării efectuate în conformitate cu legea nr. 187/1999, a fost emisă decizia nr. 141/28.07.2005 care a concluzionat că "pe baza materialului probator avut la dispoziție până la data de 28.07.2005 nu se poate stabili implicarea în activitatea de poliție politică a persoanei cercetate, neîndeplinindu-se condițiile legale privind atribuirea calității de agent/colaborator". În consecință, doamna "nu a fost agent/colaborator al securității ca poliție politică".
Materialul probator a constat în dosarul de rețea R 12122, adrese de verificare și adrese de răspuns, nota Direcției Investigații nr. S/I//I/218/09.05.2005 privind rezultatul investigației.
Această decizie nu a fost contestată și în baza ei a fost emisă adeverința nr. 921/20.09.2005.
Ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii formulează o nouă cerere de verificare, înregistrată cu nr. P 2389/05/07.10.2005. Cu acest prilej se reexaminează probatoriul care a stat la baza deciziei Colegiului nr. 141/28.07.2005, se fac noi adrese de verificare, se audiază intimata. În consecință, se emite decizia nr. 166/18.05.2006 din care rezultă că, pe baza materialului probator avut la dispoziție până la data de 18.05.2006, s-a stabilit că doamna a fost colaborator al poliției politice comuniste.
Decizia este motivată în drept pe prevederile legii nr. 187/1999 și reține în fapt următoarele aspecte:
Doamna a fost recrutată pentru a asigura supravegherea informativă a personalului din Întreprinderea de confecții "Porțile de " din DTS, având numele conspirativ " ", conform angajamentului olograf semnat cu numele real în data de 05.05.1987.
Perioada colaborării este între 1987 - 1988 și rezultă din note informative, note, rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii operativi, tabel cu evidența recompenselor din 22.01.1988, toate aflate în dosarul de rețea R 12122 deschis la data de 12.05.1987.
Colegiul Consiliului mai consemnează în cuprinsul deciziei următoarele "cu toate că anterior, în cursul anului 2005, au fost efectuate verificări pentru a se stabili dacă doamna a fost agent sau colaborator al securității ca poliție politică în înțelesul legii, acestea au avut un rezultat negativ, deoarece s-a avut în vedere textul limitativ al legii nr. 187/1999, care în prezent este modificată".Verificările s-au făcut în temeiul noilor dispoziții ale legii 303/2004 și ale legii nr. 187/1999.
Împotriva deciziei Colegiului nr. 166/2006 a formulat contestație doamna.
În cuprinsul cererii sale, intimata arată că în mod nelegal a fost pronunțată o nouă decizie prin care s-a stabilit calitatea sa de colaborator al securității, legea permițând o nouă verificare doar în cazul apariției unor probe noi.
Intimata mai susține că faptele ce i se impută nu se încadrează în noțiunea de colaborator al securității.
Contestația a fost soluționată prin decizia nr. 255 din 06.07.2006 în sensul admiterii, cu consecința stabilirii că intimata nu a fost agent sau colaborator al poliției comuniste. S-a stabilit totodată că efectele deciziei Colegiului nr. 166 din 18.05.2006 și a actelor eliberate în temeiul acesteia, încetează.
Au fost avute în vedere prevederile legii nr. 187/1999, Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului. Regulamentul intern al Consiliului.
La data pronunțării hotărârii judecătorești, aspectele privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, erau reglementate potrivit OUG nr. 24/2008 care a abrogat prin art. 38 alin. 2 legea nr. 187/1999.
Conform art. 34 alin 1 din această ordonanță "cauzele aflate pe rolul secțiilor civile ale curților de apel, în calitate de instanțe de control judecătoresc, ca urmare a exercitării căii de atac prevăzute laart. 16alin. (1) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, cu modificările și completările ulterioare, împotriva deciziilor Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se transmit Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, ca instanță de control judecătoresc. Aceasta, la primul termen de judecată, va continua judecarea cauzelor cu luarea în considerare a probelor admise și a actelor procesuale efectuate de instanța civilă".
Contestația intimatei a fost formulată în temeiul art. 16 alin. 1 din legea nr. 187/1999, potrivit cu care "împotriva deciziei comunicate potrivitart. 15alin. (7) solicitantul sau persoana cu privire la care s-a cerut verificarea se poate adresa Colegiului Consiliului printr-o contestație, în termen de 15 zile de la data primirii deciziei. Colegiul Consiliului reexaminează documentația care a stat la baza comunicării și, în termen de 30 de zile de la data depunerii contestației, adoptă o decizie care se comunică în termen de 15 zile atât solicitantului, cât și persoanei cu privire la care s-au efectuat verificări, indiferent de autorul contestației. Decizia Colegiului Consiliului poate fi atacată în termen de 30 de zile de la data comunicării la curtea de apel, secția civilă, în competența căreia își are domiciliul contestatarul" (formă în vigoare la data de 14.06.2006). Se instituie astfel o jurisdicție specială administrativă, reglementată de legea generală în materia contenciosului administrativ nr. 554/2004. În cadrul acesteia, organul emitent poate să-și revoce propriul act atunci când constată că acesta a fost emis cu încălcarea prevederilor legale.
Legea nr. 187/1999, în forma sa în vigoare la data pronunțării deciziei nr. 141/28.07.2005, definea agentul/colaboratorul organelor de securitate ca fiind "orice persoană care a îndeplinit calitatea de lucrător operativ, inclusiv acoperit, al organelor de securitate în perioada 1945 - 1989" respectiv "persoana care:
a) a fost retribuită sau recompensată în alt mod pentru activitatea desfășurată în această calitate;
b) a fost deținător de locuință conspirativă sau de casă de întâlnire;
c) a fost rezident al securității, în sensul prezentei legi;
d) orice altă persoană care a dat informații securității, prin care s-a adus atingere, nemijlocit sau prin alte organe, drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;
e) a transmis sau a înlesnit transmiterea de informații, note, rapoarte sau alte acte, prin care se denunțau activitatea sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".
Conform alineatului 6 al art. 5 din lege "implicarea în activitatea de poliție politică a persoanelor prevăzute la art. 2 (printre care și judecătorii) se stabilește pe baza datelor, probelor și indiciilor existente în dosarele care fac obiectul cercetării, precum și prin orice înscrisuri prezentate de orice persoană interesată în cazul lipsei, alterării sau descompletării dosarului".
Folosindu-se de conținutul dosarului de rețea nr. 12122, Colegiul Consiliului național pentru studierea Arhivelor Securității a stabilit că intimata nu se încadrează în noțiunile mai sus citate. Această decizie nu a fost contestată, devenind definitivă conform prevederilor legii aplicabile.
Potrivit principiilor enunțate în dreptul European și transpuse constant în jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, protecția efectivă a justițiabilului și restabilirea legalității implică, în materie administrativă, obligația de a ne supune unei sentințe sau hotărâri pronunțate de o astfel de jurisdicție. Dreptul obținut ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat ar permite ca o decizie definitivă și obligatorie să rămână inoperantă. Ar fi de neînțeles ca prevederile art. 6 1 dinConvențiecare descriu în detaliu garanțiile unei proceduri judiciare - echitate, publicitate, celeritate - să nu apere și punerea în aplicare a deciziilor judiciare. În cazul de față, intimata este beneficiara unei decizii neatacate emisă la cererea Consiliului Superior al magistraturii, definitivă potrivit art. 17 alin. 1 din lege, care constată că nu a fost colaborator al securității. Legea nr. 187/1999, în forma sa inițială, nu permitea reanalizarea situațiilor definitiv soluționate, fiind astfel în conformitate cu principiile generale ale dreptului ce își găsesc aplicarea în orice stat democratic. Sub imperiul acestor prevederi legale a fost formulată o nouă cerere pentru verificarea doamnei la data de 07.10.2005. Aceste principii sunt respectate și cu ocazia modificărilor aduse legii, în privința posibilității de reexaminare art. 15 alin. 8 prevăzând următoarele "Colegiul Consiliului se pronunță din oficiu oricând apar noi probe cu privire la activitatea de poliție politică a unei persoane asupra căreia s-a pronunțat anterior. Concluzia este aceea că, orice cereri formulate de alte persoane pentru reexaminarea situației unei persoane cu privire la care s-a pronunțat deja, sunt inadmisibile. Pot fi aduse însă în atenția Colegiului probe noi, acesta urmând să reanalizeze situațiadin oficiu. Prin această instituție (reexaminarea în prezența unor probe noi) nu se încalcă autoritatea de lucru judecat, fiind asemănătoare revizuirii prevăzută de art. 322 punctul 5.pr.civ. Este de reținut totuși că aceasta este singura situație prevăzută de lege în care calitatea de colaborator/agent al securității, deja analizată, poate fi reanalizată.
Și OUG nr. 24/2008, astfel cum a fost modificată, prevede o procedură de reexaminare, însă numai în cazul persoanelor pentru care verificarea se face din oficiu și numai dacă se evidențiază probe noi în urma preluării în gestiune a documentelor.
Prin cererea Consiliului Superior al Magistraturii înregistrată sub nr. P 2389/05/07.10.2005 nu au fost relevate probe noi. Dovadă este și decizia nr. 166/18.05.2006 care menționează cu claritate că au fost analizate aceleași probe (în principal dosarul de rețea R 12122) iar soluția a avut la bază doar modificările legislative "mai puțin restrictive". Ori, dat fiind principiul neretroactivității legii civile, dar și securitatea socială pe care trebuie să o asigure o hotărâre definitivă dată cu privire la o situație în privința căreia nu au apărut aspecte noi, lărgirea prin lege a situațiilor în care o persoană poate fi considerată colaborator/agent al securității nu putea să o afecteze pe intimată.
În aceste condiții, în mod corect Consiliul și-a revocat propria decizie prin decizia contestată nr. 255/06.07.2006. Lipsa unei motivări în fapt profită intimatei, aceasta invocând în contestația sa imposibilitatea de reanalizare în lipsa unei probe noi, decizia contestată putând fi astfel și una de revocare care nu a reanalizat situația de fapt. În sprijinul acestei opinii stă și motivarea în drept a deciziei, textele invocate fiind unele generale referitoare la competența de soluționare a contestației. De altfel, deși Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului prevede că toate deciziile acestuia se motivează în fapt și în drept, legea nu prevede nici o sancțiune pentru lipsa motivării. În acest caz nulitatea este una relativă, condiționată de existența unei vătămări, vătămare care nu a fost invocată și dovedită de către contestatorul Ministerul Justiției. Se răspunde astfel și la ultimul aspect privind forma deciziei contestate -lipsa motivării în fapt, aspect invocat prin contestație.
Față de cele de mai sus, nu mai are relevanță analizarea documentelor în baza cărora se poate stabili dacă faptele intimatei se încadrează sau nu în noțiunea de colaborator/agent al securității.O astfel de analiză se poate face, în situația concretă de față, numai cu ocazia unei eventuale contestări a deciziei nr. 141/28.07.2005 și numai dacă nu vor fi invocate excepții care să facă de prisos soluționarea în fond a pricinii, ori în urma descoperirii unor probe noi.
Pentru aceste considerente contestația a fost respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de reclamantul - MINISTERUL JUSTIȚIEI - cu sediul în B, sect.5,-, în contradictoriu cu intimații - CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII - cu sediul în în B, sect. 3,--57 și - - domiciliată în DTS,-, jud.M, ca nefondată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2008.
PREȘEDINTE,
- - GREFIER,
Tehnored.jud.hot./12.01.2009
Emis 4 comunicări
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore
